ICCJ. Decizia nr. 3500/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3500/2010
Dosar nr. 939/44/2009
Şedinţa publică din 30 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Galaţi sub nr. 887 din 22 mai 2009, petentul L.G. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 384 din 13 martie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. 294/44/2009.
Pentru termenul de judecată din data de 11 iunie 2009, completul de judecată învestit cu soluţionarea contestaţiei, a pus în vedere contestatoarei să timbreze cererea cu 2,00 lei taxă judiciară de timbru şi cu 0,15 lei timbru judiciar.
Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, petentul L.G. a formulat cerere de reexaminare învederând instanţei că nu datorează taxa de timbru în virtutea dispoziţiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997.
Prin încheierea de şedinţă din data de 6 octombrie 2009 pronunţată în dosarul nr. 939/44/2009, cererea de reexaminare a fost respinsă, ca nefondată, reţinându-se următoarele considerente:
Înfăptuirea justiţiei este un serviciu public esenţialmente plătit sub forma taxelor de timbru.
Aşa fiind, gratuitatea accesului la serviciul instanţelor judecătoreşti constituie o excepţie de la regulă şi, prin urmare, este valabilă doar pentru situaţiile limitativ prevăzute de lege, când legiuitorul a dorit să înlesnească accesul la justiţie a unor categorii sociale defavorizate.
În situaţiile expres prevăzute de Legea nr. 146/1997, scutirea de taxă de timbru funcţionează atât pentru judecata fondului, cât şi pentru judecarea căilor de atac (art. 15 alin. 1). Un asemenea text nu poate fi, însă, interpretat decât restrictiv, în sensul că au fost avute în vedere doar căile ordinare de atac care permit reformarea hotărârilor pentru erori de judecată.
Relevante în acest sens sunt dispoziţiilor art. 18 din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru care statuează expres că: „cererile pentru exercitarea căilor ordinare de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti sunt supuse taxei judiciare de timbru, conform distincţiilor prevăzute la art. 11 din Legea nr. 146/1997.
Pentru exercitarea căilor extraordinare de atac, nu mai subzistă scutirea de la plata taxelor de timbru, fiind irelevant obiectul cererii introductive de instanţă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs L.G., criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
Curtea, analizând în prealabil regularitatea recursului, constată că în raport cu dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, recursul este inadmisibil.
Potrivit acestor dispoziţii „(1) Determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de către instanţa de judecata sau, după caz, de Ministerul Justiţiei.
- (2) Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeasi instanţa, în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicării sumei datorate.
- (3) Cererea se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea parţilor, prin încheiere irevocabilă."
Rezultă aşadar că încheierea prin care instanţa soluţionează cererea de reexaminare a modului de stabilire a taxei de timbru este o hotărâre irevocabilă.
Articolul 377 alin. (2) C. proc. civ., enumeră hotărârile care intră în categoria hotărârilor irevocabile, la punctul 5 fiind menţionate „orice alte hotărâri, care, potrivit legii nu mai pot fi atacate cu recurs."
În cazul de faţă, încheierea atacată cu recurs este, potrivit art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 o hotărâre irevocabilă împotriva, acesteia nemaiputând fi formulată calea de atac a recursului.
În consecinţă, pentru considerentele mai sus enunţate se va respinge recursul declarat în cauză ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de L.G. împotriva încheierii pronunţate, la data de 6 octombrie 2009, în dosarul nr. 939/44/2009 al Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrative şi fiscal ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3498/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3502/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
