ICCJ. Decizia nr. 3498/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3498/2010
Dosar nr. 1358/36/2009
Şedinţa publică din 30 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea nr. 32572 din 3 septembrie 2009, C.J.P. Constanţa a dispus respingerea cererii formulate de petiţionară de a i se recunoaşte calitatea de strămutat din motive de persecuţie etnică, cu acordarea drepturilor aferente, întrucât nu a făcut dovada că fost supusă schimbului de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral, astfel că nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instituite în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice.
Împotriva acestei hotărâri, R.E. a formulat contestaţie pe care a înregistrat-o pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
În susţinerea contestaţiei R.E. a arătat că în mod greşit autoritatea i-a respins cererea întrucât beneficiarii Legii nr. 189/2000 sunt toţi cei născuţi până la data de 6 martie 1945 şi ai căror părinţi au fost strămutaţi din Bulgaria.
Pârâta C.J.P. Constanţa a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei, ca nefondată, motivat de faptul că reclamanta nu a dovedit faptul că a suferit efectiv persecuţiile prevăzute de lege iar pe de altă parte în septembrie 1940 nu numai că nu era născută dar nu era nici concepută, drepturile copilului fiind recunoscute de la data concepţiei.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 510/ CA din 5 noiembrie 2009, a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de R.E.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că la momentul schimbului de populaţie prin plecarea românilor din Caliacra, aşa cum rezultă din „Declaraţiunea" întocmită la data de 10 septembrie 1940 de autorităţile române din comuna Ezibei – Caliacra familia sa era compusă din tatăl D.D., mama D.O. şi doi copii – C. de 6 ani şi G. de 4 ani.
Rezultă aşadar că la momentul schimbului de populaţie reclamanta nu era născută, naşterea acesteia intervenind în România, în comuna Cogealac, Raionul Istria.
Or, din dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 189/2000 rezultă că numai persoanele născute la data strămutării pot beneficia de drepturile stabilite de lege.
Prima instanţă a făcut, de asemenea, aplicarea prezumţiei absolute a timpului legal al concepţiei reţinând că şi în condiţiile în care s-ar aplica limita maximă a prezumţiei de 300 zile anterior naşterii reclamantei, ca fiind cea mai lungă perioadă de concepţie nu se ajunge la data de 10 septembrie 1940 dată la care autorii reclamantei au părăsit Cadrilaterul.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta R.E. criticând-o ca nelegală şi netemeinică şi susţinând, în esenţă, că s-a născut la data de 22 martie 1942 după strămutarea părinţilor săi şi că a suferit alături de părinţii săi condiţiile precare de viaţă alături de aceştia în zona de strămutare, datorită abandonării independent de voinţa lor, în Cadrilater, a întregii agoniseli de o viaţă fiind nevoiţi să aibă domiciliu provizoriu.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În cauză este indiscutabil că părinţii reclamantei împreună cu ceilalţi doi fraţi ai ei au fost strămutaţi, la data de 10 septembrie 1940, urmare a Tratatului de la Craiova din judeţul Caliacra comuna Ezibei în localitatea Cagealac Raionul Istria – România.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face distincţie între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
În cauză, din dovezile administrate, rezultă că recurenta reclamantă s-a născut, la data de 22 martie 1942, în localitatea Cogealac Judeţul Constanţa, după strămutarea familiei sale din Bulgaria, judeţul Caliacra. Fiind născută după strămutarea părinţilor săi, reclamanta a împărtăşit situaţia părinţilor strămutaţi, suportând consecinţele morale şi materiale ale acestei strămutări care, începând cu data naşterii sale, s-au răsfrânt şi asupra sa, situaţie faţă de care, reclamanta este îndreptăţită să i se recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor OG nr. 105/1999 şi, în consecinţă, să-i se acorde drepturile ce i se cuvin.
Pentru considerentele mai sus enunţate, urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., recursul să fie admis, hotărârea casată să fie modificată în sensul admiterii acţiunii, anulării Hotărârii C.J.P. Constanţa nr. 32572 din 3 septembrie 2009 şi obligării intimatei pârâte la emiterea unei noi hotărâri prin care să se recunoască reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 22 martie 1942 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 octombrie 2008.
PENTRUACESTEMOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de R.E. împotriva sentinţei civile nr. 510 din 5 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite acţiunea şi dispune anularea Hotărârii nr. 32572 din 3 septembrie 2009 a C.J.P. Constanţa.
Obligă intimata pârâtă să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 22 martie 1942 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 octombrie 2008.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3496/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3500/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
