ICCJ. Decizia nr. 3506/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3506/2010
Dosar nr. 839/64/2009
Şedinţa publică din 30 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Braşov, reclamantul I.G. a solicitat, prin acţiunea principală, anularea Ordinului nr. 2061/2009 al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, cu repunerea reclamantului în situaţia anterioară, solicitând, de asemenea, suspendarea executării acestui act administrativ până la pronunţarea instanţei asupra fondului acţiunii reclamantului.
În motivarea cererii de suspendare, reclamantul I.G., director coordonator adjunct tehnic la I.T.R.S.V. Braşov, a arătat că, la data de 17 noiembrie 2009, a introdus cererea de chemare in judecată în contradictoriu cu M.A.D.R. pentru anularea actului administrativ menţionat şi pentru repunerea în situaţia anterioară emiterii acestui ordin de ministru, arătând că ordinul atacat a fost emis cu încălcarea prevederilor cuprinse în legislaţia muncii, eliberând din funcţia publică pe reclamant tară motivaţie, pe perioada în care reclamantul se afla în concediu medical, baza legală a măsurii de acordare a preavizului pentru reclamant şi de eliberare din funcţie prin încetarea raporturilor de serviciu fiind art. 65 alin. (1) C. muncii, alături de prevederile art. 9 alin. (l) lit. h) din contractul de management prin care reclamantul fusese numit în funcţie, după cum reiese din cuprinsul ordinului atacat.
Reclamantul a învederat instanţei că sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, anume cazul bine justificat şi paguba iminentă. Cazul bine justificat îl reprezintă emiterea ordinului şi eliberarea din funcţie pe perioada concediului medical, precum şi în absenţa unor motive legale pertinente, iar paguba iminentă este determinată de împrejurarea că reclamantul rămâne fără loc de muncă şi fără venituri de subzistenţă.
Reclamantul a făcut dovada depunerii plângerii prealabile la emitentul actului administrativ atacat.
Cererea de suspendare şi acţiunea principală au fost legal timbrate.
Ministerul pârât a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantului.
Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea de şedinţă din data de 21 decembrie 2009 pronunţată în dosarul nr. 839/64/2009, a admis cererea reclamantului şi a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 2061/2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale până la pronunţarea instanţei de fond.
A obligat pârâtul la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 10,3 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele considerente.
Admiterea cererii de suspendare este condiţionată de dovedirea unor motive bine justificate şi a unei pagube iminente ce ar putea leza patrimoniul reclamantului sau ar perturba grav funcţionarea unei autorităţi publice sau a unui serviciu public. Cele doua condiţii trebuie îndeplinite cumulativ, ele determinându-se reciproc, neputându-se reţine numai existenţa unui caz bine justificat fără a exista pericolul producerii pagubei.
Potrivit art. 60 alin. (l) lit. a) C. muncii, concedierea salariaţilor nu se poate dispune pe perioada incapacităţii de munca a salariaţilor, iar încetarea contractului de management din iniţiativa angajatorului este în mod indubitabil asimilată unei concedieri, sub aspectul efectelor sale. Contractul de management în noul său regim juridic corespunzător sectorului public, începând cu anul 2009, urmează regimul juridic al contractului individual de muncă, astfel că prevederile Codul muncii sunt aplicabile şi în situaţia directorului coordonator adjunct, dacă legea nu prevede expres altfel. Prin urmare, aparenţa de nelegalitate a ordinului atacat, fără a examina fondul cauzei, vizează împrejurarea emiterii actului administrativ de încetare a raporturilor de muncă în perioada de incapacitate temporară de muncă a reclamantului, ceea ce creează îndoială asupra legalităţii actului administrativ a cărui suspendare se solicită.
Prin punerea în executare a deciziei atacate şi a cărei suspendare reclamantul o cere, s-ar produce o paguba iminentă în patrimoniul reclamantului, în cazul previzibil în care salarizarea acestuia ca director coordonator adjunct nu ar mai fi realizată prin eliberarea reclamantului din funcţie prin încetarea contractului de management nr. 4/ ITRSV din 28 mai 2009.
Raportat la circumstanţele cauzei, s-a apreciat că, în speţă, condiţia „pagubei iminente" se verifică. De asemenea, s-a arătat că există „cazul bine justificat".
Pentru a pronunţa o soluţie cu privire la cererea dedusă judecăţii instanţa va avea în vedere şi recomandarea nr. R (89) 8 din 13 septembrie 1989 a C.M.C.E. care a considerat că este de dorit să se asigure persoanelor o protecţie jurisdicţională provizorie, în funcţie de împrejurările concrete ale cauzei şi pentru a nu cauza acestora un prejudiciu ireparabil.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale căreia i-a succedat în drepturi Ministerul Mediului şi Pădurilor conform art. 7 din OUG nr. 115/2009 şi art. 1 alin. (2) şi (3) din HG nr. 1635/2009.
Recurentul a criticat hotărârea instanţei de fond sub aspectul încălcării formelor de procedură de către instanţa de fond şi sub aspectul soluţionării pe fond a cererii desuspendare a executării ordinului nr. 2061 din 09 octombrie 2009.
1. A susţinut recurentul că prima instanţă a nesocotit dispoziţiile art. 1141 alin. (3) C. proc. civ., care prevede că „în procesele urgente primul termen de judecată va fi stabilit astfel încât, de la data primirii citaţiei, intimatul să aibă la dispoziţie cel puţin 5 zile pentru a-şi pregăti apărarea.
Pe de altă parte Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a solicitat amânarea cauzei pentru a depune la dosar întâmpinare iar prima instanţă prin respingerea cererii a încălcat principiul contradictorialităţii procesului civil.
2. Prima instanţă în mod greşit a respins cererea de suspendare a Ordinului nr. 2061/2009 ca lipsită de obiect întrucât reclamantul urmăreşte, în esenţă, repunerea sa în funcţia publică deţinută anterior, ceea ce echivalează cu o întoarcere a executării unui act epuizat deja.
O altă condiţie prealabilă şi intrinsecă a admisibilităţii cererii de suspendare, în afara celor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, este existenţa unui obiect, înţeles ca fiind protecţia unui drept sau a unui interes legitim pentru realizarea cărora calea justiţiei este obligatorie, respectiv pretenţia concretă invocată de către reclamant.
3. Reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a cerinţelor impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 în sensul cazului bine justificat şi al pagubei iminente.
Or, în cauză, cel puţin condiţia pagubei iminente nu este îndeplinită. Această susţinere este argumentată prin aceea că suspendarea executării este o măsură de excepţie care se justifică numai dacă actul administrativ conţine dispoziţii a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu grav sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului.
Recursul este nefondat.
Analizând actele dosarului, motivele de nelegalitate invocate de recurent şi examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte a reţinut că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii, nefiind incident în speţă nici un motiv care să impună casarea sau modificarea acesteia, pentru considerentele în continuare arătate.
Instanţa de fond nu a încălcat normele procedurale prevăzute de art. 105 alin (2) C. proc. civ.
Într-adevăr dispoziţiile art. 1141 alin. (3) C. proc. civ., stipulează faptul că primul termen de judecată va fi stabilit astfel încât de la data primirii citaţiei pârâtul să aibă la dispoziţie cel puţin 15 zile pentru a-şi pregăti apărarea, iar în procesele urgente, cel puţin 5 zile.
În cauza de faţă, aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului primul termen de judecată a fost acordat pentru data de 14 decembrie 2009 pentru care Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a depus la dosar întâmpinare, cererea de suspendare fiind soluţionată la al doilea termen de judecată respectiv 21 decembrie 2009.
Rezultă aşadar că, sub acest aspect, susţinerile recurentei sunt total neîntemeiate.
În ceea ce priveşte acordarea suspendării:
Conform dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, invocate ca temei de drept al cererii de suspendare, „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea, în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond".
Din analiza acestor prevederi legale rezultă că pentru soluţionarea favorabilă a cererii de suspendare trebuie îndeplinite în mod cumulativ două condiţii: cazul să fie bine justificat şi paguba iminentă.
În speţă, făcându-se dovada unui caz bine justificat, prin sentinţa recurată, în mod legal a fost admisă cererea de suspendare.
În privinţa primei condiţii, legea nu conţine reglementări, dar este evident că existenţa, unui caz bine justificat, care să înfrângă principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu, impune existenţa unei îndoieli puternice asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ care este emis pe baza legii şi pentru executarea acesteia.
Cât priveşte cazul bine justificat motivele invocate de recurent sunt nefondate.
În cauza de faţă, prin actul administrativ a cărui suspendare s-a solicitat, respectiv Ordinul nr. 2061/2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale s-a dispus eliberarea din funcţia publică de conducere de inspector şef adjunct din cadrul I.T.R.S.V. Braşov.
Actul administrativ contestat a fost emis în baza prevederilor art. 11 alin. (2) din OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a administraţiei publice.
Nu se poate reţine că prin motivarea împrejurărilor de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ, prima instanţă, s-ar fi substituit Curţii Constituţionale.
În cererea de suspendare a executării ordinului menţionat, reclamantul a invocat o serie de neregularităţi a unor acte administrative ce au generat mai multor litigii prin care pârâtul a încercat să-l înlăture din funcţia de inspector, precum şi argumente ce ţin de neconstituţionalitatea OUG nr. 37/2009, de neconformitatea acesteia cu legislaţia comunitară în domeniu.
S-a reţinut totuşi că ordonanţa ce a stat la baza emiterii actului administrativ are acelaşi conţinut cu proiectul de lege ce a fost declarat neconstituţional prin Decizia nr. 710/2009 a Curţii Constituţionale şi că, toate aceste aspecte, coroborare, creează o îndoială serioasă asupra legalităţii emiterii ordinului de demitere din funcţia de inspector general.
În cauză se constată că în mod corect prima instanţă examinând aparenţa de nelegalitate a actului administrativ a motivat existenţa unei astfel de îndoieli asupra prezumţiei de legalitate care constituie o justificare suficientă pentru înfrângerea principiului caracterului executoriu al actelor administrative şi totodată caz justificat pentru a se dispune suspendarea executării conform art. 14 din legea contenciosului administrativ.
Cât priveşte noţiunea de pagubă iminentă, se reţine că, în art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceeaşi lege, s-a convenit asupra unui sens larg, avându-se în vedere atât sensul clasic de prejudiciu efectiv cât şi sensul de perturbare previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice, după caz, a unui serviciu public.
Se înţelege că într-o acţiune care are ca temei încălcarea unui drept subiectiv, reclamantul poate invoca ideea de perturbare doar dacă se află într-o legătură cauzală cu paguba.
În cauză, reclamantul a invocat un drept subiectiv legal prin actul administrativ atacat, susţinând că înregistrează pagube materiale constant ca urmare a lipsirii de drepturile salariale, relevând şi alte aspecte în cererea de chemare în judecată privind această condiţie a suspendării executării actului administrativ şi nu faptul că paguba iminentă s-ar produce în patrimoniul instituţiei publice.
Astfel, paguba iminentă astfel cum e definită de lege, presupune existenţa în cuprinsul actului vizat a unor dispoziţii care, prin aducerea la îndeplinire, i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu de înlăturat în ipoteza anulării actului.
Aceste argumente vin în susţinerea soluţiei recurate prin care s-a dispus suspendarea executării actului administrativ apreciind în mod corect că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, respectiv cazul bine justificat prin verificarea sumară a condiţiilor de validitate ale actului administrativ cât şi condiţia prevenirii unei pagube iminente în patrimoniul intimatului - reclamant care în decurs de 2 ani este la al patrulea ordin de demitere din funcţia deţinută.
Posibilitatea suspendării actelor administrative este consacrată şi în documente emise de organismele internaţionale în condiţii similare cu reglementarea cuprinsă în Legea nr. 554/2004, Recomandarea nr. R (89) 8 din 13 septembrie 1989 a C.M.C.E. privitoare la protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă, care prevede ca principiu tocmai posibilitatea conferită celui ce se consideră vătămat de a solicita suspendarea executării unui act administrativ, suspendare pe care instanţa o va acorda atunci când, în raport de ansamblul circumstanţelor şi intereselor se apreciază că executarea actului administrativ ar fi de natură a crea pagube semnificative, dificil de reparat şi când exista şi argumente juridice valabile faţă de regularitatea actului emis.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Mediului şi Pădurilor împotriva încheierii din 21 decembrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3504/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3518/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
