ICCJ. Decizia nr. 3519/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3519/2010
Dosar nr. 7640/302/2009
Şedinţa publică din 30 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 5 Bucureşti, la data de 26 iunie 2009, reclamanta SC D.I.E. SRL a chemat în judecată pe pârâtul I.G.P.R. – S.F.A., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea acestuia la radierea menţiunii „furată" pentru autoutilitara M.S.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că autovehiculul sus menţionat a fost introdus în ţară, la data de 15 ianuarie 2001, conform chitanţei nr. 2576 din 15 ianuarie 2001 emisă de D.G.V.R. şi că este proprietara autoutilitarei, cumpărată la data de 05 martie 2001 de la D.D.S.
A mai susţinut că încercând să vândă autovehiculul, reclamanta a fost informată că figurează în baza de date R.A.R. cu menţiunea „furată", astfel încât nu poate fi eliberat certificatul de autenticitate.
Reclamanta a mai învederat instanţei că este cumpărătoare de bună - credinţă, cu titlu oneros şi că nu există nici o măsură legală de indisponibilizare a bunului care să fi fost luată de organele competente ale statului şi care să justifice situaţia de imposibilitate de comercializare a autoutilitarei.
Prin sentinţa civilă nr. 6920 din 28 octombrie 2009, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că menţiunea „furată" cu privire la autovehiculul a cărei radiere se solicită în cauză a fost efectuată de o autoritate publică care nu se află într-o poziţie de egalitate juridică cu cel care suferă consecinţele actului, persoana juridică de drept privat.
La rândul ei şi Curtea de Apel Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 5 Bucureşti, prin sentinţa nr. 727 din 9 februarie 2010.
A reţinut în motivarea hotărârii următoarele considerente:
Obiectul acţiunii constă în obligarea I.G.P.R. – S.F.A. la radierea menţiunii „furată" pentru autoutilitara M.S., din baza de date.
Fiind citată cu menţiunea de a-şi preciza acţiunea faţă de dispoziţiile legii contenciosului administrativ, reclamanta, prin avocat, a arătat că nu solicită obligarea I.G.P.R. la emiterea vreunui act administrativ, că nu pune în discuţie legalitatea vreunui refuz de soluţionare a unei cereri, ci solicită pe dreptul comun obligarea la radierea menţiunii respective efectuate în mod abuziv.
Având în vedere aceste precizări, Curtea a constatat că nu sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 554/2004, urmând ca în baza art. 1 pct. 1 C. proc. civ., să dispună declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5.
Constatând ivit conflict negativ de competenţă, Curtea de Apel Bucureşti a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.
Sesizată în condiţiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că instanţa competentă este Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului I.G.P.R. – S.F.A. la radierea menţiunii „furată" cu privire la autovehiculul M.S., identificat în adresa nr. 368759 din 19 ianuarie 2004 emisă de I.G.P.R. – D.C.C.O.A.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public".
De asemenea, prin art. 2 alin. (2) din aceeaşi lege, se precizează că sunt asimilate actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
În cauza de faţă, se constată că raportul juridic dedus judecăţii nu se încadrează în categoria raporturilor juridice civile, deoarece emitentul actului prin care s-a înregistrat menţiunea în cauză este un organ al administraţiei publice centrale.
Menţiunea „furată" cu privire la autovehiculul M.S., a cărei radiere se solicită în cauză, a fost efectuată de o autoritate a administraţiei publice, care nu s-a aflat într-o poziţie de egalitate juridică cu cel se suferă consecinţele actului, persoană juridică de drept privat, menţiunea fiind înregistrată în exercitarea unor atribuţii cuprinse într-o activitate organizată în regim de serviciu public.
Ca atare, în temeiul art. 1 art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu raportare la art. 22 alin (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a litigiului dintre SC D.I.E. SRL Bucureşti şi I.G.P.R. – S.F.A. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3518/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3520/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
