ICCJ. Decizia nr. 3527/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3527/2010
Dosar nr. 2838/2/200.
Şedinţa publică din 6 iulie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul M.A.S. a chemat în judecată A.N.C.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea deciziei nr. 25 din 25 februarie 2009, prin care temeiul art. 97 şi art. 99 din Legea nr. 188/1999, reclamantul a fost eliberat din funcţia publică la execuţie de consilier 1; reîncadrarea în funcţia deţinută cu toate drepturile cuvenite anterior eliberării din funcţie, plata drepturilor salariale aferente de la data de 25 martie 2008, respectiv data expirării preavizului şi încadrării în noul post.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că din luna ianuarie 2009, îndeplineşte funcţia de vicepreşedinte al Sindicatului Liber A.C., sindicat înfiinţat legal prin sentinţa civilă nr. 2/S din 30 ianuarie 2009 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, rămasă definitivă şi irevocabilă.
Reclamantul a mai arătat că art. 101 din Legea nr. 54/2003 interzice în mod expres ca în timpul mandatului funcţionarului public să i se desfacă sau să i se modifice contractul de muncă, pentru motive neimputabile acestuia.
A mai arătat că art. 99 din Legea nr. 188/1999 poate fi invocat ca urmare a reorganizării activităţii prin reducerea postului ocupat, însă, în cauză, condiţia reducerii postului ocupat nu este îndeplinită întrucât noua organigramă are 7 posturi şi toate sunt de execuţie, în timp ce, vechea organigramă avea tot un număr de 7 posturi din care 6 de execuţie şi unul de conducere.
Aşa fiind, susţine reclamantul, autoritatea era obligată să-i pună la dispoziţie lista posturilor vacante din care ar fi trebuit să aleagă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 4006 din 18 noiembrie 2009, a respins ca nefondată acţiunea reclamantului M.A.S.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că, în raport de noua organigramă a autorităţii pârâte, aprobată prin Ordinul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nr. 601 din 11 februarie 2009, invocarea de către reclamant a prevederilor art. 101 din Legea nr. 54/2003 nu poate fi reţinută, cu atât mai mult cu cât reclamantul a adus la cunoştinţa autorităţii pârâte despre împrejurarea înfiinţării Sindicatului Liber A.C. abia la data de 26 februarie 2009, deci după emiterea decizie nr. 25 din 25 februarie 2009.
Împotriva acestei sentinţe considerată netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamantul M.A.S.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că hotărârea este nemotivată în sensul prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., prin raportare la art. 261 alin. (1) pct. 5, respectiv nu cuprinde motivele de fapt şi de drept care u format convingerea instanţei, invocând în acest sens decizii de speţă ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, şi susţinând faptul că instanţa de fond nu a precizat care este textul legal care permite încălcarea dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 54/2003 precum şi cel care obligă reclamantul să aducă la cunoştinţă pârâtei, înfiinţarea sindicatului.
Totodată, recurentul arată că la emiterea deciziei nu a fost respectat termenul de preaviz de 30 de zile, aceasta producându-şi efectele de la comunicare.
Hotărârea instanţei de fond este criticată de recurent şi sub aspectul că nu s-a pronunţat asupra tuturor capetelor de cerere motivându-se numai capătul privind anularea precum şi faptul că hotărârea este lipsită de temei juridic fiind dată cu încălcarea legii, instanţa fiind în eroare în ceea ce priveşte reducerea personalului ca urmare a reorganizării şi reducerea din statul de funcţiuni al instituţiei intimate, respectiv modificarea acestuia.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 299 şi urm C. proc. civ.
A.N.C.A. în calitate de intimată a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii pronunţate de instanţa de fond susţinând în esenţă că sentinţa este motivată respectându-se dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., cuprinzând motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei precum şi cele pentru care au fost înlăturate susţinerile părţilor.
În drept au fost invocate prevederile art. III din OUG nr. 229/2008, art. 112, art. 107, art. 97 lit. c), art. 99 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 188/1999, republicată, art. 4 alin. (1) din OUG nr. 1/2009, Legea nr. 554/2004, Ordinul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nr. 60/2009.
Analizând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză cât şi în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul declarat în cauza este nefondat.
Recurentul – reclamant a supus controlului de legalitatea exercitat de instanţa de contencios administrativ Decizia nr. 25 din 25 februarie 2009 emisă de intimata A.N.C.A. prin care a fost eliberat din funcţia publică de conducere de şef birou şi trecut în funcţia publică de execuţie de consilier 1, solicitând reîncadrarea în funcţia publică deţinută cu toate drepturile salariale cuvenite.
Astfel cum rezultă din examinarea sentinţei atacate Înalta Curte constată că instanţa de fond a analizat şi reţinut corect în baza probatoriului administrat în cauză, legalitatea actului administrativ atacat, acesta fiind emis ca urmare a măsurilor impuse prin dispoziţiile art. III din OUG nr. 229/2008, potrivit cărora autorităţile şi instituţiile publice din administraţia publică centrală şi locală aveau obligaţia legală de a face modificări corespunzătoare în structura organizatorică şi în statele de funcţiune, în vederea încadrării în numărul total de funcţii publice de conducere de maxim 12% din numărul total al funcţiilor publice, conform dispoziţiilor art. 112 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici.
Motivarea instanţei de fond este corectă şi fundamentată juridic în temeiul dispoziţiilor legale incidente în cauză astfel că nu se poate reţine că nu au fost respectate dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel cum în mod nefondat susţine recurentul-reclamant.
În ceea ce priveşte criticile formulate potrivit cărora instanţa de fond nu ar fi indicat textul legal care permite încălcarea dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 54/2003 precum şi cel care obligă reclamantul să aducă la cunoştinţa pârâtei înfiinţarea sindicatului, Curtea apreciază ca fiind nefondate, din motivarea instanţei de fond ca şi din examinarea materialului probator administrat în cauză rezultând cu certitudine faptul că înfiinţarea Sindicatului Liber A.C. a fost comunicat instituţiei după emiterea deciziei atacate, iar noua organigramă a autorităţii pârâte în baza căreia postul de conducere deţinut de recurentul-reclamant a fost desfiinţat, fusese aprobată prin Ordinul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nr. 60 din 11 februarie 2009, hotărârea judecătorească privind înfiinţarea sindicatului fiind definitivă şi irevocabilă la data de 23 februarie 2009.
În ceea ce priveşte criticile formulate de recurent referitoare la nepronunţarea instanţei de fond asupra tuturor capetelor de cerere, Înalta Curte urmează a le respinge având în vedere că acestea aveau un caracter subsecvent capătului principal de cerere vizând anularea deciziei şi aveau ca obiect acordarea drepturilor salariale cuvenite în cazul anulării deciziei.
Cum instanţa s-a pronunţat şi a respins capătul principal de cerere constatând legalitatea deciziei atacate, respingând ca neîntemeiată acţiunea reclamantului în mod corect instanţa de fond nu a analizat şi nu a respins în mod distinct celelalte capete de cerere.
Nu pot fi reţinute fiind nefondate, nici criticile recurentului – reclamant formulate în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit cărora instanţa de fond a apreciat eronat că modificarea statutului de funcţiuni al instituţiei pârâte presupune o reducere de personal.
Astfel cum în mod corect s-a constatat şi reţinut de către instanţa de fond, Decizia atacată a fost emisă în temeiul dispoziţiilor art. III din OUG nr. 229/2998, postul de conducere de şef birou fiind redus, acesta nemaifiind prevăzut în organigrama şi statul de funcţiuni al instituţiei intimate, ceea ce impunea eliberarea din funcţie a reclamantului – funcţionar public cu respectarea dispoziţiilor art. 99 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind statul funcţionarilor publici, republicată, în sensul că intimata-pârâtă şi-a redus personalul ca urmare a reorganizării activităţii prin reducerea postului de conducere de şef birou din structura instituţiei.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică şi neexistând motive pentru casarea sau modificarea acesteia şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. şi a dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul formulat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.A.S. împotriva sentinţei civile nr. 4006 din 18 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3524/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3528/2010. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
