ICCJ. Decizia nr. 3534/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3534/2010
Dosar nr. 10130/1/200.
Şedinţa publică din 7 iulie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 1711/2005la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta B.M.L. a chemat în judecată pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor solicitând anularea Ordinului nr. 79 din 26 ianuarie 2005 al pârâtei prin care s-a dispus reîncadrarea reclamantei în funcţia de consilier juridic I asistent 1, potrivit art. 6 din OUG nr. 92/2004, anularea adresei Autorităţii Naţionale a Vămilor nr. 23323/2005 prin care s-a respins contestaţia formulată în procedura administrativă prealabilă, obligarea pârâtei la emiterea ordinului de salarizare a reclamantei potrivit funcţiei publice şi gradului profesional aşa cum a fost stabilit prin Legea nr. 161/2003, respectiv de consilier juridic superior, precum şi obligarea pârâtei la repunerea reclamantei în situaţia anterioară emiterii actului administrativ atacat, prin operare în statele de funcţii şi de personal şi în cartea de muncă, precum şi la restituirea diferenţei dintre salariul cuvenit potrivit funcţiei de consilier juridic şi gradului profesional superior stabilit în temeiul Legii nr. 161/2003 şi cel acordat urmare a aplicării eronate a OUG nr. 92/2004.
A învederat reclamanta, în motivarea acţiunii în contencios administrativ, că actul administrativ atacat retroactivează, întrucât produce efecte de la 1 ianuarie 2005, că pârâta a interpretat greşit OUG nr. 92/2004 şi sub pretextul „reîncadrării" a retrogradat reclamanta de la gradul profesional superior la gradul profesional asistent şi că aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 6 şi art. 7 din OUG nr. 92/2004 rezidă în interpretarea că funcţionarii publici nereîncadraţi pe noile funcţii publice potrivit Legii nr. 161/2003 se reîncadrează de la data intrării în vigoare a OUG nr. 92/2004 pe aceste funcţii, dar după criteriile stabilite la art. 6 şi art. 7.
Prin sentinţa civilă nr. 1834 din 9 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă acţiunea reclamantei ca neîntemeiată, cu motivarea că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile OUG nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005.
Împotriva sentinţei civile sus menţionate a formulat recurs în termen legal reclamanta B.M.L. prin care s-a solicitat admiterea căii de atac şi modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată. A arătat recurenta, în motivarea recursului, că hotărârea instanţei de fond este nelegală, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, fiind evident că actul administrativ atacat - emis la 26 ianuarie 2005 dar cu efecte juridice de la 1 ianuarie 2005 - retroactivează şi că prin acesta s-a realizat, cu încălcarea legii, o retrogradare din gradul profesional superior în gradul profesional asistent.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia de contencios administrativ şi fiscal prin Decizia nr. 655 din 23 februarie 2006 a respins recursul declarat de B.M.L. împotriva sentinţei civile nr.1834 din 9 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
În motivarea deciziei adoptate a reţinut următoarele considerente:
Prin OUG nr. 92/2004 au fost reglementate drepturile salariale şi alte drepturi ale funcţionarilor publici pe anul 2005, urmărindu-se crearea premiselor pentru aplicarea din anul 2006 a sistemului unitar de salarizare a funcţionarilor publici, crearea unei ierarhizări pe categorii, clase şi grade profesionale şi salarizarea în raport de activitatea depusă, importanţa şi complexitatea atribuţiilor din fişa postului.
Astfel, prin art. 6 alin. (1)-(9) din actul normativ sus menţionat, s-a prevăzut reîncadrarea funcţionarilor publici de execuţie în grade profesionale şi trepte de salarizare în raport cu salarizarea pe care o aveau, potrivit prevederilor OUG nr. 82/2004 privind unele măsuri în domeniul funcţiei publice.
În motivarea hotărârii a reţinut următoarele considerente: Prin Ordinul nr. 79 din 26 ianuarie 2005 emis de şeful Autorităţii Naţionale a Vămilor s-a dispus, începând cu 1 ianuarie 2005, reîncadrarea funcţionarilor publici din cadrul Direcţiei Regionale Vamale Timişoara şi birourile vamale subordonate în funcţiile publice redate în dreptul fiecăruia, cu salariile de bază corespunzătoare, potrivit anexei care face parte din ordinul respectiv.
În ceea ce o priveşte pe reclamanta recurentă, care potrivit OUG nr. 82/2004 era salarizată la 1 ianuarie 2004 corespunzător funcţiei publice de consilier juridic categoria A clasa III gradul 1, s-a dispus reîncadrarea în funcţia publică de execuţie de consilier juridic clasa I gradul profesional asistent treapta I.
Ordinul Autorităţii Naţionale a Vămilor nr. 79 din 26 ianuarie 2005 prin care s-a procedat la reîncadrarea şi salarizarea reclamantei s-a emis în conformitate cu prevederilor art. 6 alin. (3) din OUG nr. 92/2004, şi nu aduce atingere principiului neretroactivităţii, întrucât indicarea datei de 1 ianuarie 2005 îşi are temeiul în dispoziţiile OUG nr. 92/2004 care se referă la salarizarea funcţionarilor publici pentru anul 2005.
Reîncadrarea reclamantei din funcţia publică de execuţie de consilier juridic superior în funcţia publică de execuţie de consilier juridic asistent a mai reţinut instanţa de recurs, nu echivalează cu o retrogradare, întrucât încadrarea prin lege a funcţionarilor publici în anumite categorii, clase şi grade profesionale, precum şi salarizarea conform acestei încadrări nu reprezintă drepturi fundamentale, care nu s-ar putea modifica pentru viitor, ci exprimă opţiunea liberă a legiuitorului.
Împotriva deciziei civile nr. 655 din 23 februarie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat cerere de revizuire recurenta-reclamantă B.M.L., invocând motivele de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 5 şi 7 C. proc. civ.
Astfel, revizuienta arată că anterior litigiului în care s-a pronunţat Decizia civilă nr. 655 din 23 februarie 2006 a mai avut un proces ce a făcut obiectul dosarului nr. 4492/CA/2004 al Curţii de Apel Timişoara, soluţionat prin sentinţa civilă nr. 357/PI din 8 iulie 2004 în sensul admiterii acţiunii şi anulării deciziilor nr. 1266 din 14 august 2003, 1194 din 25 iulie 203 şi 1264/2003 emise de Direcţia Generală a Vămilor Bucureşti, cu menţinerea Deciziei nr. 1163 din 15 iulie 2003 emisă de Direcţia Generală a Vămilor şi obligarea acestor pârâte la încadrarea sa în funcţia publică de consilier juridic superior, cu obligarea la plata drepturilor salariale aferente acestei funcţii, pentru perioada 15 iulie 2003 – decembrie 2004.
Revizuienta precizează că dosarul nr. 4492/CA/2004 s-a finalizat prin Decizia civilă nr. 1725/RCA din 23 noiembrie 2009 a Tribunalului Timiş – act nou care nu exista la data pronunţării deciziei civile nr. 655 din 23 februarie 2006 (a cărei revizuire se cere) şi care modifică situaţia de fapt reţinută prin acea decizie, în sensul că funcţia deţinută era cea de consilier juridic superior (A I-1), iar nu A III-1; această situaţie de fapt, dacă ar fi fost cunoscută la momentul pronunţării deciziei civile nr. 655 din 23 februarie 2006, ar fi condus la admiterea recursului recurentei şi corecta încadrare a acesteia în funcţia publică de consilier juridic A I-1, iar nu la respingerea recursului ca nefondat.
Totodată, revizuienta invocă şi prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., susţinând că cele două decizii irevocabile, sunt contradictorii, fapt ce ar trebui ducă la desfiinţarea deciziei civile nr. 655 din 23 februarie 2006.
Analizând actele şi lucrările dosarului în care s-a pronunţat Decizia a cărei revizuire se cere, precum şi motivele de revizuire invocate şi copia deciziei nr. 1725/RCA din 23 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Timiş, Înalta Curte constată că prezenta cerere (cale de atac) este inadmisibilă, pentru neîndeplinirea mai multor condiţii procedurale, astfel:
Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ. obiectul revizuirii îl constituie hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi hotărârile instanţelor de recurs atunci când „evocă fondul".
În speţă, prin Decizia civilă nr. 655 din 23 februarie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins recursul formulat de B.L.M., fondul cauzei fiind judecat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 184 din 9 noiembrie 2005, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – prin Decizia a cărei revizuire se cere – a menţinut această soluţie. Prin urmare, revizuienta şi-a îndreptat cererea de revizuire împotriva unei decizii pronunţate de o instanţă de recurs ce nu evocă fondul, neavând loc o rejudecare a fondului, astfel că cerere întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ. este inadmisibilă.
De asemenea, în speţă nu sunt întrunite condiţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. „…dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate".
Din conţinutul deciziei nr. 1725/RCA din 23 noiembrie 2009 pronunţată în dosarul nr. 6018/30/2009 al Tribunalului Timiş rezultă că litigiul soluţionat prin acea deciziea avut ca obiect „contestaţia la executare", în timp de Decizia civilă nr. 655 din 23 februarie 2006 a cărei revizuire se cere a soluţionat recursul în litigiul privind raporturile de serviciu (încadrarea în funcţia publică); totodată, potrivit art. 327 alin. (1), în cazul hotărârilor definitive potrivnice se va anula cea din urmă hotărâre, ori revizuienta solicită, prin prezenta cerere, anularea deciziei civile nr. 655/2006 (care este prima hotărâre).
Pentru considerentele menţionate Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă, urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de B.M.L. împotriva Deciziei nr. 655 din 23 februarie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3530/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3551/2010. Contencios. Excepţie de... → |
|---|
