ICCJ. Decizia nr. 3528/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3528/2010
Dosar nr.3906/2/2009
Şedinţa publică din 6 iulie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul I.O.V. a chemat în judecată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâţii să dispună obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea lunară de decizii completatoare la Decizia nr. 1775 din 17 aprilie 2008 şi la Decizia nr. 1776 din 17 aprilie 2008, prin care să se dispună emiterea unui titlu de despăgubire reprezentând actualizarea, cu dobânda legală, a sumelor cuprinse în titlurile de conversie nr. 272 din 7 mai 2008 şi nr. 273 din 7 mai 2008 din data de 17 aprilie 2008 până la data la care vor fi admise la tranzacţionare titlurile emise de Fondul Proprietatea pe piaţa operată la Bursa de Valori Bucureşti. Sub sancţiunea plăţii către reclamantă de daune cominatorii de 300 RON pe zi întârziere pentru fiecare decizie completatoare în parte, obligarea pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor la emiterea lunară de titluri de conversie a sumelor actualizate, în acţiuni suplimentare ce sunt purtătoare de dividende la Fondul Proprietate, sub sancţiunea plăţii către reclamantă de daune cominatorii de 300 RON pe zi de întârziere pentru fiecare titlu de conversie în parte; în subsidiar s-a solicitat acordarea dobânzii legale sub forma de acţiuni suplimentare, obligarea pârâtelor la acordarea lunară şi în numerar a dobânzii legale calculate asupra despăgubirilor în cuantum de 4.911.932 RON şi aferentă perioadei 17 aprilie 2008 şi până la data la care vor fi admise la tranzacţionare titlurile emise de Fondul Proprietatea pe piaţa operată de Bursa de Valori Bucureşti .
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că deţine Decizia nr. 1775 din 17 aprilie 2008 – titlu de despăgubire în cuantum de 4.779.145 RON. În baza dreptului de opţiune reclamantul a optat pentru plata sumei de 500.000 RON în numerar, iar pentru diferenţa de 4.279.145 RON s-a emis titlul de conversie în acţiuni la Fondul Proprietatea nr. 272 din 7 mai 2008.
De asemenea, reclamantul deţine Decizia nr. 1776 din 17 aprilie 2008 titlu de despăgubire în cuantum de 1.132.787 RON. În baza dreptului de opţiune reclamantul a optat pentru plata sumei de 500.000 RON în numerar, iar pentru diferenţe de 632.787 RON s-a emis titlul de conversie în acţiuni la Fondul Proprietatea nr. 273 din 7 mai 2008.
Reclamantul a mai arătat că deţine acţiuni la Fondul Proprietatea în cuantum de 4.911.932 RON, acţiuni care nu pot fi valorificate în integralitate pe piaţa reglementată pentru că nu au fost emise la tranzacţionare pe piaţa operantă BVB.
La data de 24 martie 2009 reclamantul a formulat cerere înregistrată sub nr. 794855 către pârâte, cerere întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, Legii nr. 554/2004 şi Legii nr. 247/2005, însă nu a primit nici un răspuns.
La termenul din 9 septembrie 2009 Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat în conformitate cu dispoziţiile art. 60-63 C. proc. civ., art. 16 cap. V din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 cerere de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3428 din 7 octombrie 2009 a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamant, precum şi cererea de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că în lipsa unor prevederi legale pentru actualizarea sumelor de bani stabilite prin deciziile emise, nu se poate reţine un refuz nejustificat al autorităţilor pârâte în soluţionarea cererii reclamantului, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
S-a mai reţinut de către instanţa de fond faptul că Legea nr. 247/2005 nu reglementează posibilitatea emiterii lunare de titluri de conversie a sumelor solicitate a fi reactualizate de către reclamant, prin decizii completatoare în acţiunii suplimentare ce sunt purtătoare de dividende la Fondul Proprietatea.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul I.M., în termen motivat pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a legii în raport de situaţia de fapt.
Aceasta deoarece reclamantul-recurent nu contestă cuantumul despăgubirilor şi modul în care a fost respectată legislaţia în vigoare de către autorităţile pârâte ci solicită acordarea în plus faţă de debitul principal şi a unei dobânzi legale la care apreciază că este îndreptăţit.
Se arată că în mod nelegal s-a apreciat lipsa de temei legal a acţiunii reclamantei în condiţiile în care au fost indicate dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi ale Legii nr. 247/2005, iar în baza obligaţiilor prevăzute de art. 129 alin. (5) C. proc. civ. instanţa de fond trebuia să aplice dispoziţiile art. 1088 alin. (1) C. civ. raportat la dispoziţiile OG nr. 9/2000 privind modalitatea de calcul a dobânzii legale.
Se arată că în mod greşit nu s-a constatat existenţa unui refuz nejustificat de soluţionare a cererii reclamantului având ca obiect plata dobânzii legale în condiţiile în care Codul civil reglementează principiul acordării de daune interese calculate de la momentul stabilirii până la momentul tranzacţionării acţiunilor primite la Fondul Proprietatea pe piaţa operată de Bursa de Valori Bucureşti.
În motivele de recurs se arată că în mod greşit instanţa de fond nu a ţinut cont de o hotărâre judecătorească pronunţată de Curtea de Apel Cluj prin care s-au acordat dobânzile legale solicitate, iar recurentul este discriminat în raport de situaţia altor persoane care au contestat cuantumul despăgubirilor.
La dosar intimaţii-pârâţi au formulat întâmpinări în care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:
Sentinţa atacată este legală şi temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor Legii nr. 247/2005, nefiind îndeplinite în cauză condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Reclamantului, în calitate de persoană îndreptăţită la despăgubire, prin Deciziile nr. 1775 din 17 aprilie 2008 şi 1776 din 7 februarie 2008, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor i-a emis titlurile de despăgubire pentru suma de 4.779.145 lei, conform raportului de evaluare întocmit în dosarul înregistrat cu nr. 27903/CC şi respectiv pentru suma de 1.132.787 lei conform raportului de evaluare întocmit în dosarul înregistrat cu nr. 31193/CC.
Astfel, în cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlului VII al Legii nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, în condiţiile OUG nr. 81/2007, în baza Deciziilor nr. 1775 din 17 aprilie 2008 si 1776 din 7 februarie 2008 Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor si în baza procedurii privind valorificarea titlurilor de despăgubire, reclamantul a formulat cererile de opţiune înregistrate cu nr. 03983 din 05 mai 2008 şi cu nr. 03984 din 05 mai 2008, prin care a solicitat emiterea câte unui Titlul de plată pentru suma de 500.000 lei şi a câte unui Titlu de conversie pentru suma de 4.279.145 lei si respectiv 632.787 lei.
În conformitate cu prevederile art. 182 alin. (4) al Titlului VII al Legii nr. 247/2005, cu modificările şi completările OUG nr. 81/2007 si HG nr. 128/2008, pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, reclamantului i s-a emis Titlul de conversie, Decizia nr. 272 din 07 mai 2008 şi Titlul de plată, Decizia nr. 619 din 20 august 2008 pentru dosarul de opţiune înregistrat sub nr. 03983 din 05 mai 2008 şi respectiv Titlul de conversie, Decizia nr. 273 din 07 mai 2008 şi Titlul de plata, Decizia nr. 1976 din 13 noiembrie 2008 pentru dosarul de opţiune înregistrat sub nr. 03984 din 05 mai 2008. Menţionam faptul că în baza Titlurilor de plata nr. 619 din 20 august 2008 şi respectiv 1976 din 13 noiembrie 2008 s-a efectuat şi plata aferentă primei transe a despăgubirilor.
Potrivit art. 131 din OUG nr. 81/2007 „Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor coordonează procesul de acordare a despăgubirilor realizând activităţile prevăzute în acte normative speciale, precum şi activităţile necesare implementării prezentei legi, incluzând emiterea titlurilor de plată, titlurilor de conversie, realizarea conversiei în acţiuni şi achitarea despăgubirilor în numerar".
Faţă de situaţia de fapt în mod legal s-a apreciat prin sentinţa recurată că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile existenţei unui refuz nejustificat de soluţionare a cererii reclamantului având ca obiect obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale, în plus faţă de debitul principal în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Aceasta deoarece cererea recurentului nu are temei legal în raport de dispoziţiile legale reprezentate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 care nu prevăd posibilitatea acordării dobânzii legale pentru sumele acordate drept despăgubire în cadrul procedurii administrative.
În cauză instanţa de fond şi-a exercitat rolul activ conform dispoziţiilor art. 129 alin. (4) C. proc. civ. dar ceea ce solicită recurentul nu putea fi acordat în cadrul procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 247/2005 şi de către instanţa de contencios administrativ invocată cu soluţionarea cauzei.
Temeiurile invocate de recurent în recurs, respectiv dispoziţiile art. 1088 alin. (1) C. civ. şi OG nr. 9/2000 nu pot fi aplicate de către instanţă în raport de dispoziţiile speciale ale Legii nr. 247/2005 raportat la dispoziţiile art. 18 alin. (1) şi art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Aceste dispoziţii legale invocate în recurs pot constitui temeiul formulării unei acţiunii civile deoarece în concret ceea ce solicită recurentul este o pretenţie civilă – plata dobânzii legale suplimentare faţă de debitul principal necontestat reprezentat de titlurile de plată emise în favoarea sa de către intimate.
Curtea nu va reţine aspectele de practică unitară invocată de recurent deoarece hotărârile judecătoreşti invocate sunt decizii de speţă pronunţate de instanţele civile şi nu de instanţele specializate de contencios administrativ în cadrul procedurii administrative reglementate de dispoziţiile Legii nr. 247/2005.
Faţă de cele expuse mai sus Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.M. împotriva sentinţei civile nr. 3428 din 7 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3527/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3529/2010. Contencios → |
|---|
