ICCJ. Decizia nr. 3530/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3530/2010
Dosar nr. 134/57/200.
Şedinţa publică din 6 iulie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul M.I. a chemat în judecată Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi SC R.C. SA, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea Deciziei nr. 3032/FF emisă în 4 iunie 2008 de prima pârâtă, obligând-o să emită o nouă decizie pentru o despăgubire în cuantumul precizat de 3,6 Euro/mp, pentru suprafaţa de 1,59 ha teren extravilan sau în subsidiar 14 lei/mp, iar pentru terenul intravilan în suprafaţa de 1,14 ha, 7 Euro/mp sau în subsidiar 23 lei /mp ca fiind valoarea minimă şi anularea raportului de evaluare a celei de a doua pârâte şi obligarea la plata unor daune morale.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin Decizia nr. 3032/FF din 4 iunie 2008, a fost stabilită în baza evaluării, o valoare a terenului pentru care s-au acordat despăgubiri conform titlului VII al Legii nr. 247/2005 în cuantum de 17.730 lei, pentru suprafaţa de 2.73 ha, pornindu-se de la ideea eronată că acesta ar fi preţul terenului, în condiţiile în care s-a aplicat o singură metodă de evaluare, cea a rentei funciare, fără deplasarea expertului la faţa locului, fără o comparaţie a preţului de vânzare în zonă a terenurilor similare.
Reclamantul a mai arătat că dacă expertul s-ar fi deplasat la faţa locului ar fi constatat o schimbare a categoriei de folosinţă a terenului pe care l-a deţinut în proprietate anterior preluării de către Statul Român, în prezent acest teren fiind construibil, cuprins în intravilanul localităţii Tălmaciu.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 246/F/CA/2009 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta SC R.C. SA, filiala Sibiu, respingând acţiunea reclamantului faţă de acest pârât.
Totodată, a admis acţiunea reclamantului faţă de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, dispunând modificarea deciziei nr. 3032/FF din 4 iunie 2008, în sensul stabilirii cuantumului despăgubirii la 163.552 lei.
De asemenea, a obligat pârâta să plătească reclamantului 960 lei cheltuieli de judecată şi a respins în rest acţiunea reclamantului împotriva pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că nu pot fi acordate despăgubiri la nivelul celor cerute de reclamant, întrucât în mod corect expertul judiciar a avut în vedere amplasamentul corect al terenului şi preţurile de tranzacţionare din zonă, nefiind relevante evaluări realizate cu privire la alte terenuri sau pe baza ofertelor existente pe piaţă.
Această despăgubire, reţine instanţa, constituie o reparaţie suficientă pentru repararea prejudiciului reclamantului şi, prin urmare, nu se justifică acordarea daunelor morale pe care reclamantul le-a pretins de la Statul Român şi SC R.C. SA.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie atât pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor cât şi reclamantul M.I.
În motivarea recursului formulat de către pârât se susţine în esenţă că deşi reclamantului i-a fost comunicat raportul de evaluare întocmit de către SC R.C. SA prin care s-a stabilit valoarea de circulaţie a terenului evaluat, acesta nu a formulat obiecţiuni asupra celor consemnate în raport.
Susţine recurenta-pârâtă că prin stabilirea cuantumului despăgubirilor ca urmare a încuviinţării expertizei în cauză, instanţa de judecată a pronunţat o hotărâre lipsită de temei legal întrucât Titlul VII din Legea nr. 247/2005, stabileşte cu exactitate procedura administrată prin care se acordă despăgubiri persoanelor îndreptăţite.
Pe de altă parte, susţine recurenta, la pronunţarea hotărârii atacate, instanţa nu a avut în vedere obiecţiunile formulate de aceasta la raportul de expertiză efectuat în cauză, reţinând în mod nejustificat că valoarea despăgubirilor este în sumă de 163.552 lei deşi prin raportul de evaluare întocmit în cadrul procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 247/2005, valoarea acestora era în sumă de 17.730 lei, reprezentând valoarea de piaţă astfel cum este definită de Comitetul Internaţional pentru Standarde de Evaluare şi Grupul European al Asociaţiilor de Evaluatori, în sensul că reprezintă suma estimată pentru care o proprietate ar putea fi schimbată, la data evaluării, între un cumpărător hotărât să cumpere şi un vânzător hotărât să vândă, într-o tranzacţie echilibrată.
Consideră recurenta că Decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost adoptată cu respectarea prevederilor legale incidente şi în consecinţa solicită admiterea recursului formulat şi respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 299 şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului formulat de către reclamantul M.I. se susţine în esenţă că instanţa de fond nu a acordat despăgubirile solicitate întrucât valoarea stabilită de expert şi însuşită de către instanţă este inferioară valorii minime stabilite de Camera Notarilor Publici Alba Iulia pentru localitatea Tălmaciu în anul 2009.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând sentinţa atacată în aport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză cât şi în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză de către pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este fondat şi urmează a fi admis având în vedere următoarele considerente:
Astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, obiectul cererii formulate de către reclamant l-a constituit Decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr. 3032/FF din data de 4 iunie 2008 reclamantul fiind nemulţumit de cuantumul despăgubirilor acordate în sumă de 17.730 RON pentru terenul extravilan agricol în suprafaţă de 2,73 ha, despăgubiri acordate conform raportului de evaluare nr. 6321/R din 15 mai 2008 întocmit în dosarul înregistrat cu nr. 11932/FFCC/2007.
Decizia Comisiei Centrale a fost emisă potrivit procedurii administrative prevăzute în Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.
Potrivit art. 13 alin. (1) Titlul VII din Legea nr. 247/2005, se constituie Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor care are atribuţia „analizării şi stabilirii cuantumului final al despăgubirilor care se acordă", dispunând emiterea deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, „Despăgubirile acordate în baza Legii fondului funciar nr. 18/1991 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi a celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completărilor ulterioare, vor urma procedura şi se vor supune dispoziţiilor privind acordarea despăgubirilor din această lege".
În speţă, prin hotărârea Comisiei judeţene de fond funciar Sibiu nr. 12/A/2000 s-a dispus acordarea de despăgubiri pentru terenul extravilan agricol în suprafaţă de 2,73 ha în favoarea reclamantului M.I., teren situat pe teritoriul administrativ al oraşului Tălmaciu judeţul Sibiu, dosarul fiind înregistrat la Comisia Centrală sub nr. 11932/FFCC din 27 noiembrie 2007.
După etapa analizării dosarului sub aspectul posibilităţii restituirii în natură a imobilului, constatându-se că în mod întemeiat, cererea a fost respinsă, dosarul a fost înaintat unui evaluator sau societăţi de evaluare în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se cu emiterea deciziei de către Comisia Centrală, decizie reprezentând titlul de despăgubire şi valorificarea acestuia în condiţiile legale stabilite potrivit capitolului V1, Secţiunea I din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Potrivit art. 16 pct. 13 din HG nr. 1095/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Titlului VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv" din Legea nr. 247/2005.
Raportul de evaluare al evaluatorului desemnat va fi comunicat de către acesta atât Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, cât şi persoanelor îndreptăţite solicitante. În măsura în care acestea din urmă formulează obiecţiuni, evaluatorul este dator să răspundă la acestea. Obiecţiunile formulate şi răspunsul la aceste obiecţiuni al evaluatorului desemnat vor fi comunicate în mod obligatoriu şi Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În conformitate cu dispoziţiile aceluiaşi articol „La data stabilită pentru efectuarea lucrări de evaluare şi pe tot parcursul desfăşurării procedurii de specialitate, persoanele îndreptăţite solicitante pot fi asistate de un evaluator ales şi remunerat de către acestea. Dacă evaluatorii au păreri diferite, lucrarea trebuie să cuprindă părerea motivată a fiecăruia".
În soluţionarea cererii reclamantului, împotriva Deciziei nr. 3022/FF din 4 iunie 2008 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, instanţa de fond a apreciat şi reţinut în mod corect faptul nerespectarea procedurii legale mai sus menţionată de către intimatul-reclamant M.I. nu are relevanţă în soluţionarea cauzei, acesta beneficiind de dispoziţiile legale care prevăd posibilitatea de a se adresa instanţei, pentru a contesta Decizia de stabilire a despăgubirilor, dispoziţii menite să-i confere acesteia toate drepturile procesuale apte de a-i asigura dreptul la un proces echitabil prevăzut de dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În fapt, astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, reclamantul M.I. s-a adresat instanţei contestând despăgubirile stabilite, fără a formula obiecţiuni la raportul de evaluare întocmit de către evaluatorul desemnat aleatoriu, conform procedurii administrative prevăzută de dispoziţiile din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, în cauză rezultă că raportul de evaluare, i-a fost comunicat.
Înalta Curte constată că în mod corect s-a reţinut prin sentinţa criticată faptul că, neformularea unor obiecţiuni la raportul de evaluare, în conformitate cu reglementările legale mai sus menţionat nu determină decăderea reclamantei din dreptul legal de a contesta Decizia prin care i-au fost stabilite despăgubirile.
Recursul formulat de recurenta-pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este însă fondat şi urmează a fi admis în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. întrucât în mod greşit instanţa de fond a omologat raportul de expertiză efectuat în cauza prin care au fost stabilite despăgubiri în valoare de 163.552 lei.
astfel cum s-a reţinut de către instanţa de fond, expertul a procedat la stabilirea valorii în echivalent bănesc prin identificarea vechiului amplasament al terenului cu care a fost împroprietărit tatăl reclamantului, pe baza declaraţiilor a doi martori, care ar fi avut teren în zonă, fără a avea în vedere obiecţiunile formulate de către pârâtă cât şi de actele existente la dosarul de acordare a despăgubirilor cu nr. 11932/FFCC din 27 noiembrie 2007, acte care au stat la baza emiterii deciziei de acordare a despăgubirilor cât şi de dispoziţiile legale privind reconstituirea dreptului de proprietate.
Astfel, cum rezultă din adresa nr. 3298 din 22 aprilie 2009 emisă de Primăria oraşului Tălmaciu depusă la dosarul cauzei (fila 186 vol. I dosar Curtea de Apel Alba Iulia) se precizează că nu deţine o hartă cadastrală din anul 1945, când au fost împroprietăriţi cetăţenii conform decretului Lege nr. 1945 privind Reforma agrară, şi că nu se poate identifica exact unde au deţinut teren cetăţenii respectivi – printre care şi autorul reclamantului, cunoscând doar faptul că la data împroprietăririi terenul era cu destinaţia agricolă şi se aflau în extravilanul localităţii.
Prin adresa cu nr. 6423 din 12 august 2009 emisă de Comisia Locală de fond funciar se comunică pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor faptul că toate terenurile din zona numită „La Tălmaciu" se aflau în extravilanul oraşului Tălmaciu, având destinaţia de terenuri agricole (fila 214 vol. I dosar Curtea de Apel Iulia).
Analizând probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că prin raportul de expertiză întocmit în cauză şi omologat de către instanţă, s-a procedat la identificarea terenului care a fost evaluat pe baza unei simple declaraţii autentificate de martor şi a unei adrese emise la cerere de către Primăria oraşului Tălmaciu sub nr. 3938 din 22 mai 2009 (fila 189 dosar vol.I Curtea de Apel Alba Iulia).
concluziile raportului de expertiză fiind în contradicţie cu dispoziţiile legale privind reconstituirea dreptului de proprietate în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 şi art. 6 din Legea nr. 1/2000, cât şi cu prevederile legale care reglementează procedura şi atribuţiile comisiei locale de fond funciară.
Totodată, din răspunsul la obiecţiunile formulate rezultă că expertul desemnat în cauză a procedat la schimbarea regimului terenului în cauză în suprafaţă de 11400 mp, ca fiind situat parţial în intravilan, deşi din documentele existente la dosarul de despăgubiri cât şi a unei adrese a Primăriei Tălmaciu cu nr. 3298 din 22 aprilie 2009, rezultă că nu se poate identifica exact unde au deţinut teren cetăţenii respectivi, printre care şi reclamantul, însuşi expertul apreciind că documentele prezentate sunt contradictorii.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că în mod greşit instanţa de fond şi-a însuşit raportul de expertiză efectuat în cauză fără a analiza şi celelalte probatorii administrate, respectiv documentaţia care a stat la baza emiterii deciziei de stabilire a despăgubirilor acordate.
Din examinarea întregului probatoriu administrat în cauză, Înalta Curte constată că Decizia nr. 3032/FF din 4 iunie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor este legală, fiind emisă cu respectarea procedurii administrative prevăzute de dispoziţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, valoarea despăgubirilor acordate fiind determinată prin raportul de evaluare întocmit de expertul desemnat aleatoriu prin metodele utilizate în vederea determinării valorii de piaţă pentru terenul în cauză, respectiv tehnica bazată pe venituri – capitalizarea rentei funciare şi tehnica bazată pe indici de actualizare agricolă, precum şi a datelor furnizate de autorităţi, respectiv Primăria oraşului Tălmaciu şi Ministerul Agriculturii.
În ceea ce priveşte recursul formulat de reclamant, Înalta Curte având în vedere considerentele expuse anterior îl apreciază ca fiind nefondat şi urmează a fi respins, criticile formulate de către recurent vizând în principal raportul de expertiză întocmit în cauză, respectiv valoarea terenului stabilită prin acesta, recurentul considerând în mod neîntemeiat că la stabilirea valorii era necesară aplicarea valorilor minime stabilite de Camera Notarilor Publici Alba Iulia.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este nelegală întrucât instanţa de fond, după ce a admis în parte contestaţia formulată a dispus modificarea deciziei de stabilire a despăgubirilor deşi în raport de dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ aceasta avea competenţa de a dispune obligarea la emiterea unei noi decizii, substituindu-se astfel în atribuţiile autorităţii emitente.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., va admite recursul formulat de recurenta-pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei civile nr. 246/F/CA din 17 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi va modifica în parte sentinţa atacată în sensul că va respinge acţiunea în totalitate ca neîntemeiată, menţinând celelalte dispoziţii, totodată va respinge recursul declarat de către reclamantul M.I., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei civile nr. 246/F/CA din 17 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea în totalitate ca neîntemeiată.
Menţine celelalte dispoziţii.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.I..
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3529/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3534/2010. Contencios → |
|---|
