ICCJ. Decizia nr. 3551/2010. Contencios. Excepţie de neconstituţionalitate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3551/2010
Dosar nr. 724/54/2010
Şedinţa publică din 15 iulie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea primei instanţe
Prin încheierea din 2 iunie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 lit. e) din Legea 213/1998 şi art. 8 alin. (1)din acelaşi act normativ, invocată de Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova, în cauza având ca obiect contestaţie în anulare formulată de această direcţie în contradictoriu cu intimatul Consiliul Local Vlădila, prin Primar.
Pentru a pronunţa această încheiere, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a reţinut, în esenţă, următoarele:
La data de 14 aprilie 2010 s-a înregistrat contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova împotriva deciziei nr. 498 din 25 februarie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 3523/104/2009, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Local Vlădila, prin Primar.
La termenul din 2 iunie 2010, contestatoarea a depus o cerere prin care a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 lit. e) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 raportat la norma constituţională cuprinsă în art. 44 din Legea fundamentală.
În motivarea cererii, recurenta a arătat că prin reglementarea lacunară a textelor de lege solicitate a fi supuse controlului de constituţionalitate, se încalcă dreptul de proprietate; în mod abuziv s-a dispus transferul dreptului de proprietate şi s-a modificat regimul juridic al bunurilor vizate prin transfer, în sensul de a conferi caracter inalienabil unor bunuri, fără ca hotărârea ce atestă modificarea de regim să fie susceptibilă a face obiectul controlului de nelegalitate în considerarea limitelor impuse de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Instanţa de fond a reţinut că posibilitatea sesizării Curţii Constituţionale cu o excepţie referitoare la neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, ridicată în faţa unei instanţe judecătoreşti de către una din părţi, este condiţionată de existenţa unei legături între excepţia invocată şi soluţionarea cauzei dedusă judecăţii, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
În speţă, se arată in considerentele încheierii atacate, textele invocate a fi neconstituţionale, respectiv art. 7 lit. e) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, nu au legătură cu soluţionarea cauzei de faţă, care are ca obiect o contestaţie în anulare, motiv pentru care prima instanţă a apreciat că se impune a fi respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
2. Recursul declarat de Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova
Împotriva încheierii Curţii de apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs, în termen legal, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova.
Reluând integral argumentele pentru care consideră că textele legale vizate de excepţie sunt neconstituţionale, recurenta afirmă că nu există nicio justificare legală pentru ca demersul procedural să-i fie obstaculat, fiind îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 29 alin.(1) –(3) din Legea nr. 47/1992.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursulu.
Examinând încheierea atacată prin prisma recursului declarat, cât şi, potrivit art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
1. Argumente de drept relevante
Prima instanţă, verificând îndeplinirea condiţiilor legale de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 29 alin. (1) –(3) din Legea nr. 47/1992 a stabilit în mod corect că excepţia invocată în această etapă procesuală nu are legătură cu cauza.
Într-adevăr, recurenta a invocat excepţia de neconstituţionalitate în cadrul unei contestaţii în anulare, or, controlul judecătoresc în această etapă priveşte numai verificarea hotărârii irevocabile prin prisma încălcării anumitor norme de procedură ori inadvertenţe de ordin formal, restrictiv, prin prisma motivelor reglementate de art. 317 şi art. 318 C. proc. civ.
Ca urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 lit. e) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia nu are legătură cu contestaţia în anulare cu care este învestită Curtea de apel.
De altfel, pe aceeaşi linie a raţionamentului, demersul judiciar al recurentei este lipsit de orice finalitate practică, întrucât, chiar şi în ipoteza admiterii excepţiei de neconstituţionalitate invocate, instanţa de judecată nu poate anula hotărârea instanţei de recurs.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova împotriva încheierii din 2 iunie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3534/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3575/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
