ICCJ. Decizia nr. 3552/2010. Contencios. Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti (art.24 din Legea nr.554/2004 ). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3552/2010
Dosar nr. 9895/2/2009
Şedinţa publică din 15 iulie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul P.I. a chemat în judecată pe pârâţii S.R. prin C.C.S.D. şi S.R. prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând obligarea acestora la plata de daune cominatorii de 200 lei pentru fiecare zi de întârziere până la îndeplinirea obligaţiei de a face stabilită în sarcina sa prin sentinţa civilă nr. 2399 din 23 septembrie 2008, obligaţie constând în emiterea deciziei care să conţină titlul de despăgubiri pentru suma stabilită conform raportului de expertiză întocmit de C.E.O.S. în dosarul nr. 24707/CC.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin sentinţa civilă nr. 2399 din 23 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, modificată în parte prin Decizia nr. 1164 din 03 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie instanţa a dispus în mod irevocabil obligarea pârâtului la desemnarea unui evaluator şi la emiterea deciziei conţinând titlul de despăgubire în baza Legii nr. 247/2005, despăgubiri stabilite ca echivalent a suprafeţei de 563 m.p. teren şi 205, 82 m.p. construcţii preluate în mod abuziv de S.R. prin Decretul de expropriere 103/1987.
Reclamantul a precizat că pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţia stabilită prin hotărâre judecătorească de emitere a deciziei, în cauza fiind efectuat doar un raport de evaluare al imobilului care stabileşte ca valoare de piaţă a imobilului suma de 443.131 lei.
Prin sentinţa civilă nr. 115/ CC din 2 decembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice şi excepţia autorităţii de lucru judecat în ceea ce priveşte cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu S.R. prin C.C.S.D.; a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, iar în contradictoriu cu S.R. prin C.C.S.D. pentru existenţa autorităţii de lucru judecat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut următoarele:
Astfel, deşi cererea reclamantului este întemeiată în drept pe prevederile art. 580 alin. (l) C. proc. civ., Curtea apreciază că temeiul juridic al acesteia îl constituie pretinsa neexecutare a obligaţiilor stabilite de către instanţa de contencios administrativ, astfel încât în cauză sunt aplicabile instituţiile prevăzute de legea organică a contenciosului administrativ şi nu cele reglementate de Codul de procedură civilă, instanţa fiind datoare să stabilească dispoziţiile legale aplicabile în raport de ce a determinat raportul juridic de conflict şi nu de temeiul de drept.
Instanţa de fond a reţinut faptul că reclamantul a solicitat obligarea pârâţilor la plata de daune cominatorii pentru neexecutarea sentinţei civile nr. 2399 din 23 septembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 4689/2/2008, prin care a fost admisă acţiunea formulată în contradictoriu cu S.R. prin C.C.S.D., fiind obligată pârâta la desemnarea unui evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare şi la emiterea deciziei conţinând titlu de despăgubire, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 50 lei pe zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunţa.
În esenţă, instanţa a considerat că pârâtul Ministerul Finanţelor Publice nu are calitate procesuală pasivă, nefiind parte sau participant obligat prin sentinţa a cărei neexecutare se pretinde, nici în nume propriu şi nici în numele S.R., iar faţă de pârâta C.C.S.D. operează autoritatea de lucru judecat, întrucât obligaţia stabilită în sarcina acestei pârâte prin sentinţa nr. 2399/2008 a fost deja prevăzută sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii, reclamantul deţinând un titlu executoriu pe care îl poate pune în executare sub acest aspect, reţinând astfel că în cauză există autoritate de lucru judecat, pentru că există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză prevăzută de art. 1201 C. civ.
Împotriva sentinţei civile nr. 115/ CC din 2 decembrie 2009 a declarat recurs reclamantul P.I., solicitând casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, susţinând în esenţă că în mod greşit prima instanţă a apreciat şi reţinut că în cauză operează autoritatea de lucru judecat, deşi sentinţa civilă nr. 2399 din 23 septembrie 2008 a fost desfiinţată în parte prin Decizia nr. 1164 din 3 martie 2009, în sensul că, s-a înlăturat sancţiunea plăţii de daune cominatorii. Totodată, recurentul a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a trecut la soluţionarea excepţiei autorităţii de lucru judecat, fără a pune în discuţie această excepţie şi fără a-i oferi posibilitatea de a se apăra.
Recurentul critică sentinţa atacată şi cu privire la modul de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice, considerând că instanţa a confundat calitatea de parte a acestei instituţii cu aceea de reprezentant al pârâtului S.R.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Intimata C.C.S.D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de recurentul - reclamant şi menţinerea sentinţei pronunţate ca fiind legală şi temeinică, susţinând în esenţă că, în mod corect instanţa de fond a invocat din oficiu excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins acţiunea formulată.
În ceea ce priveşte îndeplinirea obligaţiei stabilite prin hotărârea judecătorească, intimata a susţinut că şi-a îndeplinit obligaţia statuată prin sentinţa civilă nr. 2399 din 23 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, fiind emisă Decizia nr. 7063 din 18 noiembrie 2009.
În drept au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 10/2001 republicată, Legea nr. 247/2005, HG nr. 1095/2005, Legea nr. 554/2004 art. 299 şi urm. C. proc. civ.
Analizând sentinţa atacată în raport de criticile formulate de dispoziţiile legale incidente în cauză cât şi în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul formulat în cauză este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
În fapt, recurentul - reclamant s-a adresat instanţei de judecată solicitând obligarea pârâţilor S.R. prin C.C.S.D. şi a Ministerului Finanţelor Publice la plata de daune cominatorii de 200 lei pentru fiecare zi de întârziere până la îndeplinirea obligaţiei de a face stabilită în sarcina sa prin sentinţa civilă nr. 2399 din 23 septembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. 4689/2/2008, modificată în parte prin Decizia civilă nr. 1164 din 3 martie 2008, obligaţie constând în emiterea deciziei care să conţină titlul de despăgubiri pentru suma stabilită conform raportului de evaluare, întocmit de C.E.O.S. în dosarul nr. 24707/CC, arătând că pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţia stabilită prin hotărârea judecătorească de emitere a deciziei, în cauză fiind efectuat doar un raport de evaluare prin care s-a stabilit valoarea de piaţă a imobilului în sumă de 443.131 lei.
Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 5803 alin. (1) C. proc. civ.
Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a reţinut prin sentinţa criticată, faptul că temeiul juridic al cererii formulate îl constituie art. 24 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ cu modificările şi completările ulterioare, întrucât cererea formulată vizează neexecutarea obligaţiilor stabilite de către instanţa de contencios administrativ şi totodată a reţinut ca fiind întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice, acesta nefiind parte sau participant obligat prin sentinţa a cărei neexecutare se pretinde, astfel că susţinerile recurentului cu privire la soluţionarea acestei excepţii nu pot fi reţinute întrucât sunt nefondate.
În ceea ce priveşte criticile formulate de recurent cu privire la greşita soluţionare a excepţiei autorităţii de lucru judecat, care a fost admisă prin sentinţa atacată, Înalta Curte constată că sunt fondate, instanţa de fond apreciind în mod eronat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 1201 C. civ. şi 166 C. proc. civ., respectiv tripla identitate de părţi, cauză şi obiect.
Astfel, deşi instanţa a reţinut că temeiul cererii formulate de recurentul - reclamant îl constituie dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, întrucât se reclamă neexecutarea parţială a unei hotărâri judecătoreşti pronunţate de către instanţa de contencios administrativ prin care intimatul - pârât a fost obligat la emiterea deciziei conţinând titlul de despăgubire, instanţa a apreciat în mod eronat că cererea formulată ar avea aceleaşi părţi, obiect şi cauză şi că excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată din oficiu este întemeiată.
Astfel, cum rezultă din probatoriul administrat în cauză între cele două cereri formulate de reclamant nu există identitatea de obiect şi cauză, prima cerere fiind formulată în temeiul dispoziţiilor art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ şi a avut ca obiect obligarea pârâtului la evaluarea şi emiterea deciziei privind titlul de despăgubiri în timp ce a doua cerere a fost formulată în temeiul dispoziţiilor art. 24 din aceeaşi lege, întrucât reclamantul solicita instanţei să constate neexecutarea hotărârii pronunţate în cauza anterioară.
Reţinând în mod greşit autoritatea de lucru judecat între cele două cauze, instanţa a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală, constatându-se incidenţa în cauză a motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi în consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., recursul va fi admis, se va casa sentinţa atacată şi cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P.I. împotriva sentinţei civile nr. 115/ CC din 2 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3550/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3581/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
