ICCJ. Decizia nr. 3581/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3581/2010
Dosar nr. 591/327/2010
Şedinţa de la 15 iulie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Soluţiile pronunţate de instanţele aflate în conflict.
Prin cererea adresată Judecătoriei Galaţi, la data de 9 iulie 2009, reclamanta SC M.A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul I.T.M. Galaţi, anularea procesului verbal de contravenţie seria GL nr. 020444 din 24 iunie 2009.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin procesul verbal sus menţionat a fost sancţionată cu amendă contravenţională în sumă de 3000 lei în baza art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003, reţinându-se că la punctul de lucru al societăţii din Galaţi inspectorii I.T.M. au constatat că pentru două persoane nu au fost încheiate contracte de muncă.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 31 din OG nr. 2/2001.
1.1. Prin sentinţa civilă nr. 9328 din 30 octombrie 2009, Judecătoria Galaţi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea, reţinând că sediul angajatorului se află în localitatea Tulcea, acela fiind şi locul săvârşirii contravenţiei, astfel că în cauză sunt incidente prevederile art. 32 din OG nr. 2/2001.
1.2. Învestită cu soluţionarea plângerii contravenţionale, prin sentinţa civilă nr. 1702 din 14 mai 2010, Judecătoria Tulcea, la rândul său, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că locul săvârşirii contravenţiei este locul unde aceasta se consumă, în speţă, locul unde au fost primite la muncă persoane fără a avea contracte de muncă, iar nu locul unde se află sediul societăţii care nu şi-a respectat obligaţia de a încheia contracte de muncă.
Astfel, punctul de lucru al societăţii la care au fost primite cele două persoane fără a avea contracte de muncă se află în municipiul Galaţi.
Totodată, această instanţă a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a sesizat instanţa competentă să soluţioneze conflictul intervenit în soluţionarea litigiului dedus judecăţii.
2. Stabilirea instanţei competente.
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 şi 22 C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
Asupra conflictului de competenţă astfel apărut, Înalta Curte stabileşte că în cauză soluţionarea plângerii contravenţionale formulată de petenta SC M.A. SRL, este de competenţa Judecătoriei Galaţi, în considerarea celor în continuare arătate.
La data de 24 iunie 2008 a fost încheiat procesul verbal de contravenţie seria GL nr. 020444 prin care societatea petentă a fost sancţionată cu amendă, în temeiul art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 (C. muncii), reţinându-se că la punctul de lucru al societăţii din Galaţi, s-a constatat că două din persoanele ce desfăşurau activitatea nu aveau încheiate contracte individuale de muncă.
Împrejurarea că sediul societăţii reclamante se află în Tulcea nu este de natură să atragă competenţa judecătoriei Tulcea, astfel cum a apreciat prima instanţă investită cu soluţionarea plângerii contravenţionale de faţă.
În sensul art. 32 alin. (2) din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor, actualizată ce reprezintă normă legală incidentă, a cărei aplicabilitate este atrasă potrivit art. 276 alin. (3) C. muncii, plângerea formulată împotriva unui proces verbal de constatare a contravenţiei se trimite spre soluţionare „judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia".
Raportat la circumstanţele cauzei, faţă de prevederile art. 276 lit. e), coroborate cu cele ale art. 16 C. muncii, locul săvârşirii contravenţiei, constând „în primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă" îl reprezintă locul situării punctului de lucru al societăţii petiţionare unde cele două persoane îşi desfăşurau activitatea.
În mod evident acesta este „locul" la care s-a consumat efectiv contravenţia reţinută. Împrejurarea că persoanele depistate nu aveau încheiate contracte de muncă cu societatea, potrivit art. 276 lit. e) C. muncii, nu poate fi interpretată în sensul că un astfel de contract se încheie numai la sediul angajatorului, în condiţiile în care prevederile Codului Muncii nu stipulează expres o astfel de obligaţie (art. 16 şi următoarele C. muncii).
În fine, ca un argument suplimentar în aprecierea locului săvârşirii contravenţiei ca fiind la punctul de lucru la care au fost primite persoane fără a avea contracte de muncă, iar nu locul de la sediul societăţii care nu şi-a respectat obligaţia de a încheia astfel de contracte, este de menţionat că în cuprinsul procesului verbal de constatare al contravenţiei, organul constatator a reţinut, la rândul său, judecătoria de la locul punctului de lucru al societăţii, ca fiind instanţa de judecată competentă să soluţioneze eventuale plângeri.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte stabileşte aşadar că Judecătoria Galaţi este competentă să soluţioneze plângerea contravenţională de faţă, instanţă căreia îi va fi înaintat dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC M.A. SRL Tulcea şi pârâtul I.T.M. Galaţi în favoarea Judecătoriei Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3552/2010. Contencios. Amendă pentru... | ICCJ. Decizia nr. 3583/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
