ICCJ. Decizia nr. 3586/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3586/2010
Dosar nr. 2750.1/102/2008
Şedinţa de la 21 iulie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Mureş, reclamantul L.C.I. a chemat în judecată pe pârâţii U.M. 01752 Sighişoara şi Ministerul Apărării solicitând instanţei obligarea acestora la plata sporului pentru activitatea desfăşurată pe timp de noapte în perioada 09 decembrie 2007 - 05 mai 2008.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, în perioada sus menţionată, a fost angajat al U.M. 01752 Sighişoara în baza unui contract individual de muncă în funcţia de soldat voluntar, că pentru perioada în care a fost angajat a beneficiat de sporurile pentru radiaţii şi pentru unitate izolată, nu însă şi de sporul pentru pază pe timp de noapte.
Prin sentinţa civilă nr. 155 din 12 februarie 2009, Tribunalul Mureş, secţia civilă, a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale a pârâtei U.M. 01752 Sighişoara, a respins acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală şi a respins, ca nefondată, acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării.
Cu privire la hotărârea pronunţată a existat şi opinie separată, în sensul invocării excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva sentinţei sus menţionate reclamantul a declarat recurs, invocând excepţia de nelegalitate a prevederilor O.M.A. nr. MS 105/1999 şi ale art. 1 din Normele metodologice de aplicare a acestui ordin.
Prin încheierea de şedinţă din data de 12 noiembrie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a dispus sesizarea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal, cu excepţia de nelegalitate şi a suspendat judecata cauzei.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 63 din 25 martie 2010, a admis excepţia de nelegalitate invocată şi a constatat nelegalitatea dispoziţiilor cuprinse în Ordinul nr. M.S. 105/1999 pct. 11 şi ale art. 1 din Normele metodologice de aplicare a acestui ordin.
Pentru a pronunţa aceasta hotărâre, instanţa a reţinut următoarele:
Astfel, verificând conformitatea dispoziţiilor cuprinse în ordinul şi normele metodologice a căror legalitate se contestă, cu cele cuprinse în Codul muncii, respectiv dispoziţiile art. 122 alin. (1) şi art. 123, a constatat că prin actele normative atacate este stabilită o altă durată a timpului de munca pe timp de noapte, care să justifice acordarea sporului de noapte, aceasta fiind majorată peste limitele prevăzute în Codul muncii, care este o lege organică.
Curtea de apel a reţinut că dispoziţiile cuprinse în ordinul contestat şi normele metodologice de aplicare a acestui ordin contravin legii organice şi au fost emise cu nerespectarea limitelor legale stabilite prin dispoziţiile cuprinse în art. 77 şi 78 din Legea nr. 24/2000.
A mai reţinut instanţa de fond că au fost încălcate şi dispoziţiile cuprinse în Directiva 2003/88 din 4 noiembrie 2003 a U.E. cu privire la protecţia socială, unde este prevăzută în mod expres şi o limitare a duratei muncii de noapte, directivă devenită obligatorie şi pentru România, începând cu 1 ianuarie 2007, odată cu intrarea în U.E., conform art. 52 din Protocolul la Tratatul de aderare şi în raport de dispoziţiile art. 249 din Tratatul de instituire a comunităţii europene.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Ministerul Apărării Naţionale în calitate de emitent al actului administrativ a cărui nelegalitate a fost invocată.
În motivarea recursului formulat, recurentul a criticat soluţia atacată susţinând că în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia de inadmisibilitatea invocată cu privire la excepţia de nelegalitate a unui act administrativ unilateral cu caracter normativ; respectiv a O.M.A. nr. MS 105/1999.
A susţinut recurentul că excepţia de nelegalitate nu poate viza orice act administrativ ci numai acel act de care depinde soluţionarea pe fond a respectivului litigiu iar invocarea nelegalităţii unui act administrativ cu caracter normativ, având în vedere dispoziţiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 262/2007, apare ca fiind inadmisibilă, întrucât partea vătămată are posibilitatea legală a formulării unei acţiuni directe privind anularea acestuia, cu respectarea regulii procedurii prealabile şi a termenelor legale.
Recurentul a criticat sentinţa pronunţată de către instanţa de fond, susţinând că în mod greşit s-a reţinut nelegalitatea ordinului în raport cu dispoziţiile art. 122 alin. (1) şi art. 123 C. muncii, întrucât Ordinul nr. MS/1999 şi Normele metodologice privind acordarea sporului pentru orele lucrate în timpul nopţii au fost emise în temeiul art. 64 din Legea nr. 138/1999, lege cu caracter special cu dispoziţii specifice derogatorii de la Codul Muncii.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Intimatul L.C.I. a formulat note scrise prin care a solicitat respingerea recursului formulat şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii pronunţate de instanţa de fond susţinând în esenţă că prevederile ordinului atacat sunt nelegale în raport de dispoziţiile din Codul Muncii iar prin aplicarea acestora se creează o situaţie discriminatorie în raport cu alte persoane care prestează muncă pe timp de noapte.
Analizând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză cât şi în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este fondat şi va fi admis, având în vedere următoarele considerente:
Motivul de recurs privind inadmisibilitatea cercetării pe cale de excepţie a legalităţii unui act normativ este nefondat, sub acest aspect instanţa de fond reţinând în mod justificat că pot fi cenzurate, conform art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ actele administrative unilaterale.
Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (2) sintagma „act administrativ unilateral" este folosită fără a se face distincţie între actul normativ şi cel individual.
Astfel fiind, în virtutea principiului de drept potrivit căruia legea se interpretează în sensul de a produce efecte iar nu în sensul înlăturării efectelor sale se constată că în mod corect s-a reţinut de către instanţa de fond că excepţia de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter normativ, ca mijloc de apărare poate fi invocată în cadrul oricărui proces aflat pe rol.
În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând modul de soluţionare al excepţiei de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că acesta este fondat şi urmează a fi admis, instanţa de fond apreciind în mod greşit ca fiind întemeiată excepţia invocată.
În fapt, excepţia de nelegalitate vizează dispoziţiile O.M.A. nr. MS 105/1999 şi ale art. 1 din Normele metodologice de aplicare a acestui ordin.
În motivarea excepţiei de nelegalitate, intimatul - reclamant a susţinut că sunt încălcate prevederile art. 122 alin. (1) C. muncii, potrivit cărora munca prestată între orele 22.00 – 06.00 este considerată muncă de noapte şi dispoziţiile art. 123 din acelaşi cod, dispoziţii care prevăd că salariaţii care efectuează cel puţin trei ore de muncă de noapte, beneficiază de program de lucru redus, cu o oră faţă de durata normală a zilei de muncă, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază, fie de un spor de salariu de minim 15 % din salariul de bază, pentru fiecare oră de muncă de noapte prestată.
O.M.A. nr. MS 105/1999 a fost emis în temeiul dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 138/1999 potrivit cărora „Dispoziţiile legale prin care sunt stabilite sporuri pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, pentru activităţi care solicită o încordare psihică foarte ridicată sau care se desfăşoară în condiţii deosebite de muncă, pentru condiţii grele de muncă, pentru activitatea desfăşurată în schimb de noapte, precum şi alte reglementări se aplică şi personalului militar care se află în situaţii similare, cu avizul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale.
Normele de aplicare se stabilesc prin ordin al ministrului sau al conducătorului instituţiei centrale".
În cadrul acestor norme, la pct. 11 sunt prevăzute „Norme metodologice privind acordarea sporului pentru orele lucrate în timpul nopţii".
Potrivit pct. 1 din cadrul acestor norme se dispune „cadrele militare şi militarii angajaţi pe bază de contract care desfăşoară activitatea, pe timpul nopţi, între orele 22.00 – 06.00, beneficiază pentru orele lucrate în acest interval de un spor de 25 % din solda lunară, dacă timpul lucrat reprezintă cel puţin jumătate din programul normal de lucru. Prin programul normal de lucru în funcţie de care se stabileşte sporul pentru munca de noapte, se înţelege timpul de lucru de 8, 7 sau 6 ore.
Sporul de 25 % nu se acordă personalului militar destinat pentru serviciul de zi".
Recurentul - reclamant a invocat excepţia de nelegalitate a acestor prevederi în raport de dispoziţiile art. 122 alin. (1) şi dispoziţiile art. 123 C. muncii.
Textul art. 122 alin. (1) din cod stabileşte limitele orare ale muncii de noapte, respectiv munca prestată între orele 22.00 – 06.00, iar textul art. 123 reglementează consecinţele prestării muncii de noapte, respectiv „salariaţii de noapte beneficiază.
a) fie de un program de lucru redus cu o oră faţă de durate normală a zilei de muncă, pentru zilele în care efectuează cel puţin 3 ore de muncă de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază;
b) fie de un spor la salariu de minimum 15 % din salariul de bază pentru fiecare oră de muncă prestată".
Prin sentinţa atacată, instanţa de fond a reţinut ca fiind întemeiată excepţia de nelegalitate invocată procedând la verificarea conformităţii dispoziţiilor cuprinse în ordinul şi normele metodologice a căror legalitate se contestă în raport de dispoziţiile legale invocate din Codul Muncii, reţinându-se că acestea contravin acestor dispoziţii legale.
Înalta Curte apreciază că în mod greşit instanţa de fond a admis excepţia de nelegalitate invocată.
Potrivit dispoziţiilor art. 77 din Legea nr. 24/2000, ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor şi ai celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate, sau ale autorităţilor administrative autonome, se emit numai pe baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor guvernului, iar art. 78 din aceeaşi lege, prevede că directivele, instrucţiunile şi alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele în baza şi în executarea cărora au fost emise şi nu pot conţine dispoziţii care săcontravină prevederilor acestora.
Astfel, cum s-a arătat în precedent O.M.A. nr. MS 105/1999 a fost emis în baza dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice şi siguranţa naţională şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, lege cu caracter special, iar verificarea legalităţii dispoziţiilor acestuia de către instanţa de fond urma a fi efectuată cu respectarea dispoziţiilor art. 77 şi 78 din Legea nr. 24/2000, respectiv prin raportare la prevederile Legii în baza căreia a fost emis cât şi cu respectarea dispoziţiilor art. 1 alin. (2) C. muncii, potrivit cărora dispoziţiile acestuia se aplică şi raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale numai în măsura în care acestea nu conţin dispoziţii specifice derogatorii.
Având în vedere dispoziţiile art. 1 alin. (2) C.l muncii, Înalta Curte constată că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că normele ordinului atacat ar fi contradictorii în raport cu dispoziţiile art. 122 alin. (1) şi art. 123 din legea organică, întrucât nu s-a stabilit o altă durată a timpului de muncă pe timp de noapte peste limitele legale, prin aceste dispoziţii fiind stabilite condiţiile minimale obligatorii pentru acordarea sporului de noapte, condiţii respectate prin dispoziţiile ordinului şi ale normelor metodologice avizate de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale nr. 1896/1999.
Astfel fiind, reţinând că dispoziţiile atacate cu excepţia de nelegalitate sunt legale iar recursul formulat de recurentul, emitent al actului administrativ atacat este fondat, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul formulat şi în consecinţă va modifica sentinţa atacată în sensul că va respinge excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor O.M.A. nr. MS 105/1999 pct. 11 şi ale art. 1 din Normele metodologice de aplicare invocată de intimatul L.C.I., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Apărării Naţionale pentru U.M. nr. 01752 Sighişoara împotriva sentinţei civile nr. 63 din 23 martie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor O.M.A. MS 105/1999 pct. 11 şi ale art. 1 din Normele metodologice de aplicare invocată de intimatul L.C.I.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3583/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3591/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
