ICCJ. Decizia nr. 3583/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3583/2010
Dosar nr. 9166/30/2008
Şedinţa de la 15 iulie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Timiş, la data de 18 noiembrie 2008, reclamanta SC S.F. SRL Timişoara a solicitat în contradictoriu cu pârâţii D.S.V..S.A. Timiş, D.A.D.R. Timiş şi A.N.S.V.S.A. obligarea D.S.V.S.A. la eliberarea actului administrativ de aprobare a cererii reclamantei şi a documentaţiei aferente pentru plata despăgubirilor legale pentru pagubele suferite ca urmare a măsurilor ce i-au fost impuse pentru eradicarea unor focare de pestă porcină clasică, obligarea D.A.D.R. la plata către reclamantă a despăgubirilor legale în valoare de 28.590.979, 53 lei, detaliate în anexa 1, obligarea pârâtelor, în solidar, la plata dobânzii legale aferente despăgubirilor, conform OG nr. 9/2000.
În motivarea cererii a arătat că, în luna august 2007, la trei dintre fermele de porcine ale societăţii reclamante a fost confirmată existenţa pestei porcine clasice, C.A.J. Timiş dispunând distrugerea animalelor din fermele contaminate şi a ordonat reclamantei luarea unor măsuri de eradicare a focarelor de pestă porcină clasică.
S-a mai arătat că procedând la implementarea acestor măsuri dispuse a înregistrat pierderi şi cheltuieli totale de 28.590.979, 53 lei şi din acest motiv, la data de 21 noiembrie 2007, a înregistrat la D.S.V.S.A. cererea de despăgubire pentru pierderile suferite, formulată în temeiul OG nr. 42/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 338/ PI din 2 martie 2010, Tribunalul Timiş a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, având în vedere dispoziţiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora curţile de apel judecă în primă instanţă, procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale.
Instanţa a reţinut că A.N.S.V.S.A. este un organ al administraţiei publice centrale şi faţă de obiectul acţiunii care consta în eliberarea unui act administrativ de către o autoritate publică centrală, a constatat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile sus menţionate şi prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Curtea de Apel Timişoara, prin sentinţa civilă nr. 312 din 14 iunie 2010, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.
Instanţa a reţinut că despăgubirile solicitate nu se încadrează în noţiunea de taxe, impozite, contribuţii sau datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora pentru ca în speţă competenţa materială să fie determinată de plafonul valoric solicitat, astfel că în speţă competenţa se va stabili în funcţie de poziţia autorităţii emitente a actului vătămător în sistemul administraţiei publice conform art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004.
Or, pârâtele D.S.V.S.A. Timiş şi D.A.D.R. Timiş au calitatea de instituţii publice judeţene, iar pârâta A.N.S.V.S.A. Bucureşti nu este emitenta unui act vătămător pentru reclamantă la momentul introducerii acţiunii.
Totodată, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a sesizat instanţa competentă să soluţioneze conflictul intervenit în soluţionarea litigiului dedus judecăţii.
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (l), art. 21 şi 22 C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, „litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene se soluţionează în fond de tribunalele administrativ – fiscale".
În speţă, reclamanta a solicitat instanţei să constate refuzul celor două instituţii publice locale respectiv D.S.V.S.A. Timiş şi D.A.D.R. Timiş de a-i aproba şi aviza documentaţia necesară efectuării plăţilor reprezentând despăgubiri pentru pierderile suferite ca urmare a pestei porcine clasice, iar includerea A.N.S.S.A., prin extinderea cadrului procesual, a fost efectuată având în vedere atribuţiile acesteia stabilite prin dispoziţiile HG nr. 1415/2004.
Astfel fiind, Înalta Curte, având în vedere caracterul de autorităţi publice locale a celor două pârâte în raport de obiectul acţiunii formulate, respectiv constatarea refuzului nejustificat al acestora şi obligarea la emiterea aprobării şi avizului solicitat, reţine că, în cauză, sub aspectul competenţei materiale sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în sensul că soluţionarea cauzei aparţine tribunalului, secţia contencios administrativ şi fiscal.
În raport de aceste considerente, în baza art. 20 şi urm. C. proc. civ., se va stabili competenţa de soluţionare a acţiunii la Tribunalul Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC S.F. SRL Timişoara în contradictoriu cu pârâţii D.S.V.S.A. Timiş, D.A.D.R. Timiş şi A.N.S.V.S.A. în favoarea Tribunalului Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3581/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3586/2010. Contencios → |
|---|
