ICCJ. Decizia nr. 3661/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3661/2010
Dosar nr. 5651/1/2009
Şedinţa publică din 16 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 2123 din 9 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins recursul declarat de G.V. împotriva sentinţei civile nr. 117 din 16 mai 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de control judiciar a reţinut că prin sentinţa nr. nr. 117 din 16 mai 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, acţiunea formulată de reclamantul G.V. a fost respinsă.
Sesizată cu recursul declarat de G.V., instanţa de control judiciar a constatat că recurentul nu se afla în incapacitate temporară de muncă în momentul în care a fost emis ordinul, data comunicării ordinului interesând numai în vederea calculării termenelor de formulare a plângerii prealabile dacă este cazul şi de introducere a acţiunii în justiţie.
A mai constatat instanţa de control judiciar că recurentul s-a aflat în stare de incompatibilitate mai mult de doi ani, de unde rezultă că sunt îndeplinite prevederile art. 101 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, nefiind necesară o altă condiţie.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie în anulare reclamantul G.V. susţinând în esenţă, că instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., raportat la faptul că măsura destituirii sale din funcţie a fost dispusă în perioada în care se afla în incapacitate temporară de muncă.
Analizând contestaţia în anulare formulată în raport de obiectul acesteia şi având în vedere dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte o va respinge ca nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când dezlegarea dată este rezultatul unor greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul, sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
Primul motiv prevăzut de art. 318 C. proc. civ., dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale - are în vedere erori materiale în legătură cu aspecte formale ale judecăţii recursului şi care au avut drept consecinţă darea unei soluţii greşite.
Textul vizează greşeli de fapt involuntare, astfel că nu poate fi formulată contestaţia în anulare în vederea înlăturării unor greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor norme legale de drept substanţial sau procedural.
Practica instanţelor este constantă în sensul că textul de lege se referă la greşeli materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecăţii în recurs, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau anularea lui ca insuficient timbrat ori făcut de o persoană fără calitate şi alte situaţii asemănătoare, deşi la dosar se găsesc dovezi prin care se învederează că a fost depus în termen sau că a fost legal timbrat, ori formulat de o persoană îndreptăţită a-l declara, pentru verificarea acestor aspecte nefiind necesară reexaminarea fondului sau o reapreciere a probelor.
Dispoziţiile textului legal procedural mai sus menţionat stabilesc un câmp de aplicabilitate limitată, astfel că ele trebuie să fie interpretate în toate cazurile, în mod restrictiv, pentru a nu deschide părţilor calea unui veritabil recurs la recurs.
Nici motivul prevăzut de art. 318 teza a II-a C. proc. civ. nu este întemeiat, neputând fi reţinută susţinerea contestatorului privind soluţionarea recursului fără analiza motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. referitor la faptul că actul administrativ atacat a fost emis în perioada incapacităţii temporare de muncă a contestatorului, întrucât în hotărârea recurată a fost analizat acest motiv şi respins ca nefondat, precizându-se că ordinul nr. 42 din 21 martie 2008 produce efecte începând cu data de 1 aprilie 2008, deci nu în perioada în care contestatorul se afla în incapacitate temporară de muncă.
Omisiune la care se referă teza a II-a a textului există numai atunci când realmente instanţa de recurs nu a cercetat, din greşeală, unul din motivele de casare sau de modificare depuse în termenul legal, nu şi argumentele aduse în sprijinul lui, care, oricât de larg ar fi dezvoltat, îi sunt subsumate.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de G.V. împotriva Deciziei nr. 2123 din 9 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3652/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3668/2010. Contencios → |
|---|
