ICCJ. Decizia nr. 3748/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3748/2010
Dosar nr.11291/2/2009
Şedinţa publică din 22 septembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 27 noiembrie 2009, C.M. a chemat în judecată Guvernul României, solicitând suspendarea executării HG nr. 1273/2009 şi 1274/2009, publicate în M. Of. nr. 738/30.10.2009 prin care s-a dispus încetarea exercitării de către reclamantă a exercitării temporare a funcţiei publice de subprefect al Municipiului Bucureşti, respectiv aplicarea mobilităţii pentru C.C.E. în aceeaşi funcţie publică.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că prin HG nr. 259/2009 a fost desemnată să exercite cu caracter temporar funcţia publică de subprefect al Capitalei până la organizarea concursului în vederea ocupării definitive a postului.
Reclamanta a mai arătat că, în urma admiterii sale la concursul organizat la 8 octombrie 2009 pentru funcţia publică de subprefect, caracterul temporar al funcţiei pe care o exercita a încetat, fiind înlocuit cu cel definitiv.
De asemenea, a precizat reclamanta, la 27 octombrie 2009, Agenţia Naţională a funcţionarilor publici dispusese prelungirea termenului limită de exercitare a funcţiei până la data de 31 decembrie 2009.
Reclamanta a invocat caracterul abuziv al celor două hotărâri de guvern, emise cu exces de putere, solicitând suspendarea executării lor. În acest sens, a învederat că sunt întrunite condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, atât cazul bine justificat, cât şi iminenţa pagubei.
La data de 8 ianuarie 2010, Ministerul Administraţiei şi Internelor a formulat cerere de intervenţie prin care a solicitat respingerea acţiunii.
Prin Sentinţa civilă nr. 668 din 5 februarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi a dispus suspendarea executării actelor administrative atacate până la pronunţarea instanţei de fond, precum şi respingerea cererii de intervenţie.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, existând o îndoială serioasă asupra legalităţii celor două acte administrative emise, întrucât, pe de o parte, nu putea opera modificarea raporturilor de serviciu ale reclamantei care se afla în concediu medical, iar pe de altă parte, hotărârile de guvern au fost emise cu exces de putere, cât timp reclamanta fusese declarată admisă în urma susţinerii concursului organizat pentru recrutarea înalţilor funcţionari publici.
Instanţa a mai constatat că şi cea de a doua condiţie cerută de lege este întrunită, reclamanta suferind un prejudiciu constând în imposibilitatea de a-şi valorifica dreptul dobândit prin promovarea concursului, iar activitatea instituţiei publice fiind grav perturbată.
Prin Încheierea din 26 martie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea reclamantei şi a dispus lămurirea dispozitivului Sentinţei civile nr. 668 din 5 februarie 2010, în sensul că a dispus reintegrarea reclamantei în funcţia de subprefect al Municipiului Bucureşti cu motivarea că măsura constituie efectul suspendării executării actelor administrative contestate.
Împotriva sentinţei au declarat recurs Guvernul României şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenţii au arătat astfel că instanţa a apreciat în mod greşit că sunt îndeplinite cele două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Cerinţa cazului bine justificat nu se regăseşte cât timp reclamanta a deţinut funcţia publică vacantă de subprefect cu caracter provizoriu şi excepţional, iar faptul că Guvernul României nu a procedat la numirea reclamantei ca urmare a concursului nu constituie o împrejurare care să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actelor cât timp candidatul declarat admis la concurs nu are un drept, ci doar o vocaţie, numirea acestuia neavând caracter obligatoriu.
Referitor la condiţia pagubei iminente, recurenţii au precizat că nu au fost administrate probe din care să rezulte un prejudiciu material pentru reclamantă, care, la încetarea numirii sale provizorii ca subprefect, a revenit la funcţia publică deţinută anterior şi nici nu s-a demonstrat perturbarea gravă a activităţii instituţiei.
La data de 23 iunie 2010, C.C.E. a formulat cerere de intervenţie în interesul Guvernului, solicitând respingerea cererii de suspendare a executării.
Guvernul României şi Ministerul Administraţiei şi Internelor au declarat recurs şi împotriva Încheierii din 26 martie 2010, susţinând că, în raport de data comunicării sentinţei, cererea formulată în baza art. 2812 alin. (1) C. proc. civ., a fost tardivă.
Pe fondul cererii soluţionate prin încheierea sus-menţionată, recurenţii au precizat că nu sunt incidente prevederile art. 2812 alin. (1) C. proc. civ., dispozitivul hotărârii fiind clar, iar măsura dispusă, privind reintegrarea în funcţie a reclamantei, se referă de fapt, la o nouă cerere de chemare în judecată.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt fondate, urmând a fi admise, ca şi cererea de intervenţie accesorie, şi a se dispune casarea sentinţei şi a încheierii atacate şi respingerea atât a cererii de suspendare a executării, cât şi a cererii formulate în baza art. 281 C. proc. civ.
Astfel, Curtea reţine că actul administrativ unilateral se bucură de prezumţia de legalitate, iar măsura suspendării executării sale, reprezintă o situaţie de excepţie de la regula executării din oficiu.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării se poate dispune numai în măsura în care se probează existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea prevenirii producerii unei pagube iminente, noţiuni definite prin art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) din lege.
Cazul bine justificat presupune invocarea şi dovedirea unor elemente de fapt sau de drept de natură a demonstra, în cadrul procedurii sumare de cercetare a actului administrativ contestat, existenţa unor indicii de nelegalitate.
În cauză, asemenea aparente elemente de nelegalitate nu s-au probat, astfel încât una din condiţiile cerute de lege pentru a se dispune suspendarea executării nu este îndeplinită.
Instanţa de fond a reţinut ca fondată susţinerea reclamantei că raporturile sale de serviciu nu puteau fi modificate, întrucât erau suspendate de drept, fiind în concediu medical.
Aceste aspect a fost greşit reţinut, art. 94 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 188/1999, modificată şi completată, invocat de instanţa de fond ca indiciu de nelegalitate, prevăzând că raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcţionarul public se află în concediu pentru incapacitate de muncă, pe o perioadă mai mare de o lună.
Or, la data emiterii actelor administrative contestate, 28 octombrie 2009, reclamanta se afla în concediu medical, începând cu 16 octombrie 2009, neregăsindu-se situaţia descrisă de textul de lege sus-menţionat.
Nici cel de-al doilea aspect de aparentă nelegalitate a HG nr. 1273/2009 nu poate fi reţinut, cât timp reclamanta fusese desemnată să exercite doar temporar funcţia publică de subprefect, până la numirea prin concurs a unui înalt funcţionar public, iar Guvernul a decis încetarea raporturilor de serviciu conform prerogativelor sale legale.
Nu se poate susţine existenţa unor indicii de nelegalitate a actului nici în raport de împrejurarea că reclamanta, promovând concursul, a intrat în categoria înalţilor funcţionari publici, acest fapt acordându-i doar vocaţia şi nu un drept de a ocupa funcţia publică de subprefect.
Referitor la HG nr. 1274/2009, prin care Guvernul României a aplicat mobilitatea pentru desemnarea intervenientei C.C.E. pentru funcţia publică de subprefect, nu s-au administrat probe prin care să se demonstreze că această măsură a fost dispusă cu încălcarea cerinţelor legale.
Nici condiţia prevenirii producerii unei pagube iminente nu este îndeplinită atât sub aspectul cerinţei perturbării grave a activităţii instituţiei - fapt ce nu a fost dovedit - cât şi al situaţiei profesionale a reclamantei, promovarea în categoria înalţilor funcţionari publici neatrăgând şi obligaţia Guvernului de a o numi în funcţia publică de subprefect.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea, admiţând recursurile şi cererea de intervenţie, va casa sentinţa atacată şi va respinge cererea de suspendare a executării ca neîntemeiată.
De asemenea, Curtea va casa şi Încheierea din 26 martie 2010, ce face parte integrantă din sentinţă şi va dispune, ca o consecinţă a respingerii cererii de suspendare a executării, respingerea cererii formulate potrivit art. 281 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Guvernul României şi de Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva Sentinţei civile nr. 668 din 5 februarie 2010 şi a Încheierii din 26 martie 2010 pronunţate în Dosarul nr. 11291/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti. secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează hotărârile atacate şi în consecinţă, pe fond, respinge cererea formulată de reclamanta C.M. privind suspendarea executării.
Respinge cererea formulată în baza art. 2811 C. proc. civ.
Admite cererea de intervenţie în interesul Guvernului României, formulată de C.C.E.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 3747/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3755/2010. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
