ICCJ. Decizia nr. 3723/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3723/2010
Dosar nr. 480/36/2010
Şedinţa publică din 21 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC M.S.F. SRL prin administrator judiciar Maestro S.P.R.L. şi D.N. în calitate de administrator special a solicitat, în contradictoriu cu D.R.A.O.V. Constanţa, suspendarea executării deciziei de impunere nr. 179 din 28 septembrie 2009 şi a raportului de inspecţie fiscală nr. 28509/3043 din 28 septembrie 2009 emise de pârâtă, până la pronunţarea instanţei de fond.
În motivarea cererii, reclamanta a susţinut că în urma inspecţiei fiscale desfăşurate în perioada 01 septembrie 2009 - 25 septembrie 2009 de către inspectori din cadrul D.R.A.O.V. Constanţa, a fost emisă Decizia de impunere nr. 179 din 28 septembrie 2009 în temeiul raportului de inspecţie fiscală nr. 28509/3043 din 28 septembrie 2009.
A mai susţinut că, prin această decizie au fost stabilite în sarcina reclamantei obligaţii fiscale suplimentare de plată totalizând 22.170.216 lei, sumă compusă din 16.603.574 lei reprezentând accize şi 5.566.642 lei reprezentând majorări de întârziere.
În termenul legal, a formulat contestaţie împotriva celor două acte administrative considerând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, legalitatea actelor administrative unilaterale contestate îndoielnică, întrucât:
- pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia legala de a verifica lunar societăţile comerciale pe care le invocă în cuprinsul raportului de inspecţie fiscală nr. 28509/3043 din 28 septembrie 2009;
- pârâta a încălcat prevederile art. 12 alin. (4) din HG nr. 314/ 2007;
- reclamanta a livrat motorină în regim de scutire de la plata accizelor, nefiind incidente dispoziţiile art. 166 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003;
- pârâta a nesocotit prevederile art. 201 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 şi pct. 23.1 alin. (4) lit. b) din HG nr. 44/2004, precum şi 23.8 alin. (5) din acelaşi act normativ.
În ceea ce priveşte cea de a doua condiţie, prevenirea unei pagube iminente, reclamanta a arătat că suma reţinută în decizie este de 22.170.216 lei, iar executarea sa ar conduce chiar la închiderea activităţii, fapt ce nu ar putea fi reparat ulterior anulării actelor administrate contestate.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta, a solicitat respingerea cererii, întrucât nu sunt întrunite condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială contenciosului administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 190/ CA din 20 mai 2010, a respins, ca nefondată, cererea de suspendare executare act administrativ formulată de reclamanta SC M.S.F. SRL,reprezentată legal prin administrator judiciar Maestro S.P.R.L. şi D.N. în calitate de administrator special, în contradictoriu cu pârâta D.R.A.O.V. Constanta.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, aşa cum reiese din considerentele sentinţei, următoarele:
Prin Decizia de impunere nr. 179 din 28 septembrie 2009 emisă în baza raportului de inspecţie fiscală nr. 28509/3043 din 28 septembrie 2009, s-au stabilit în sarcina reclamantei obligaţii fiscale suplimentare de plată în cuantum de 22.170.216 lei, perioada 26 februarie 2008 - 30 iunie 2009.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.
Potrivit textului legal sus-menţionat, pentru suspendarea executării administrativ se cer a fi întrunite cumulativ două condiţii, existenţa unui caz justificat şi prevenirea producerii unei pagube iminente.
În cauză, motivele invocate de reclamantă nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o nelegală şi netemeinică, a promovat recurs reclamanta SC M.S.F. SRL pentru nelegalitate şi netemeiniciei.
Motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ., se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greşita aplicare a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi nemotivarea sentinţei recurate în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În motivele de recurs se arată că instanţa de fond nu şi-a justificat soluţia de respingere a cererii de suspendare formulată de recurentă în condiţiile în care nu a analizat condiţia existenţei unor cazuri bine justificate, actele administrative contestate fiind emise cu încălcarea mai multor norme legale.
În ceea ce priveşte condiţia existenţei unei pagube iminente se arată în motivele de recurs că executarea sumei de plată stabilită prin Decizia de impunere nr. 179 din 28 septembrie 2009 respectiv 22.170.216 lei ar determina falimentul societăţii, care se află în proces de reorganizare.
La dosar pârâta - intimată a formulat întâmpinare în care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază, ca nefundat, pentru următoarele considerente.
În cauză nu poate fi reţinută soluţia din recurs privind nemotivarea sentinţei recurate. Instanţa de fond a motivat concret soluţia de respingere iar argumentele deşi sumare, fac posibilă exercitarea controlului de legalitate pe calea recursului declarat.
Iar pe fond soluţia de respingere dispusă este corectă şi legală, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte prima condiţie a existenţei unor cazuri bine justificate astfel cum sunt definite prin dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, recurenta nu a probat la dosar cu acte existenţa unor împrejurări de fapt şi de drept de natură a determina o îndoială serioasă a actelor administrative contestate care să infirme legalitatea acestora. Simpla susţinere a nelegalităţii nu determină îndeplinirea condiţiei care să înfrângă legalitatea şi executorialitatea actelor administrative.
În ceea ce priveşte a doua condiţie posibilă intrarea în faliment a societăţii reclamante şi procesul său de reorganizare nu determină existenţa unei pagube iminente în sensul definit prin dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, cuantumul contestat al unui debit nefiind suficient pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC M.S.F. SRL Constanţa împotriva sentinţei nr. 190/ CA din 20 mai 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3719/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3724/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
