ICCJ. Decizia nr. 3719/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3719/2010
Dosar nr. 966/42/2009
Şedinţa publică din 21 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Soluţia primei instanţe
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, şi de contencios administrativ, reclamantul T.M., în contradictoriu cu pârâta A.N.S.V.S.A., a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 70.120/2009 emis de A.N.S.V.S.A. Bucureşti prin care s-a dispus eliberarea sa din funcţia pe care o ocupa în cadrul D.S.V.S.A. Prahova, respectiv aceea de director coordonator adjunct (sanitar veterinar).
S-a mai solicitat suspendarea aplicabilităţii aceluiaşi ordin şi în ceea ce priveşte încetarea contractului de management nr. 130 din 25 mai 2009, încheiat între reclamant şi A.N.S.V.S.A., suspendarea aducerii la îndeplinire de către D.J.R.U. din cadrul A.N.S.V.S.A. Bucureşti şi de către D.S.V.S.A. Prahova a Ordinului nr. 70.120/2009 şi menţinerea efectelor produse de Ordinul nr. 69.849/2009 şi de contractul de management nr. 130 din 25 mai 2009, până la pronunţarea unei hotărâri definitive şi irevocabile privind anularea pe calea acţiunii în justiţie a tuturor efectelor produse de Ordinul nr. 70.120/2009, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, la data de 19 mai 2009, a participat la un concurs pentru ocuparea postului de director coordonator adjunct (sanitar-veterinar) la D.S.V.S.A. Prahova şi în urma analizării proiectului de management şi a răspunsurilor date, a fost declarat admis. Astfel, s-a emis Ordinul nr. 69.849/2009 de către pârâta A.N.S.V.S.A. Bucureşti, în baza căruia s-a încheiat pe o perioadă de 4 ani contractul de management nr. 130 din 25 mai 2009 şi în baza celor două acte a devenit, pe o perioadă de 4 ani, director coordonator adjunct la D.S.V.S.A. Prahova.
Reclamantul a susţinut că Ordinul nr. 70.120/2009 al preşedintelui A.N.S.V.S.A. Bucureşti, este nelegal considerând că măsurile luate sunt de natură politică, încălcându-se art. 41 alin. (1), potrivit căruia dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. S-au mai încălcat şi dispoziţiile art. 5 alin. (2) C. muncii, care statuează cu rang de principiu, principiul nediscriminării, în sensul că orice discriminare, directă sau indirectă, faţă de un salariat, bazată inclusiv pe criterii de apartenenţă politică sau activitate sindicală este interzisă.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta A.N.S.V.S.A. a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 70120/2009 pentru neîndeplinirea procedurii plângerii prealabile conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa nr. 246 din 30 noiembrie 2009, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii cererii şi a admis în parte acţiunea reclamantului T.M., în sensul suspendării executării Ordinului nr. 70120/2009 emis de A.N.S.V.S.A. Bucureşti până la soluţionarea irevocabilă pe fond a cauzei.
Prin aceeaşi hotărâre a fost respins capătul de cerere privind menţinerea efectelor produse de Ordinul nr. 69849/2009 a A.N.S.V.S.A. Bucureşti.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă, a reţinut, astfel cum reiese din considerentele sentinţei, următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii cererii invocată de pârâtă, instanţa a constatat că potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004 din aceeaşi lege, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său printr-un act normativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.
Arată instanţa că, în cazul de faţă, reclamantul a formulat plângere prealabilă împotriva ordinului respectiv în termen de 30 de zile de la comunicarea sa, respectiv la 28 noiembrie 2009, actul administrativ fiind emis în data de 2 noiembrie 2009.
Pe de altă parte, procedura suspendării reprezintă o măsură provizorie până la soluţionarea irevocabilă pe fond a cauzei. Ca atare, reclamantul a făcut dovada că s-a adresat cu plângere prealabilă A.N.S.V., care a respins-o ca atare.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa a constatat că prin Ordinul 69849/2009 al aceleiaşi autorităţi, cu data de 25 mai 2009, aceeaşi persoană a fost angajată pe o perioadă determinată de maxim 4 ani pe funcţia respectivă, încheindu-se contractul de management nr. 130 din 25 mai 2009.
Potrivit art. 11 alin. (1) lit. b) din acest act, contractul încetează la iniţiativa preşedintelui A.N.S.V.S.A., în cazul evaluării directorului ca necorespunzător.
S-a constatat că reclamantul este medic veterinar primar şi că are suficientă experienţă în activitatea de conducere şi în calitate de medic veterinar.
Concluzionează instanţa arătând că în atare situaţie, având în vedere perioada scurtă de la încadrarea în funcţie şi până la eliberarea acesteia, precum şi experienţa sa managerială se creează o îndoială asupra legalităţii ordinului în discuţie, situaţie ce se va clarifica odată cu judecarea fondului.
Cu privire la paguba iminentă, prin eliberarea sa din funcţie, pe baza calificativului „necorespunzător", se pune semnul de întrebare cu privire la competenţa profesională a reclamantului şi la o eventuală reîncadrare într-o altă unitate.
2. Motivele de recurs înfăţişate de pârâta - recurentă A.N.S.V.S.A.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a promovat recurs pârâta A.N.S.V.S.A.
Prin motivele de recurs dezvoltate, autoritatea recurentă, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând modificarea numai în parte a sentinţei recurate, în sensul respingerii şi a cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 70120/2009, a susţinut în esenţă următoarele:
- în mod eronat prima instanţă a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare invocată de autoritatea recurentă, în condiţiile în care procedura prealabilă nu a fost realizată, astfel cum se prevede în cuprinsul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, republicată, argumentul instanţei de fond în sensul că reclamantul a adresat plângerea prealabilă la data de 28 noiembrie 2009, fiind irelevant câtă vreme aceasta s-a realizat ulterior datei la care s-a solicitat suspendarea executării actului administrativ atacat;
- persoana vătămată nu se poate adresa mai întâi instanţei de contencios administrativ cu solicitarea de suspendare a unui act administrativ în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi numai după aceea să formuleze plângere prealabilă, cum în mod neîntemeiat a reţinut instanţa de fond;
- pe fondul cererii soluţia instanţei de fond este şi lipsită de temei legal întrucât s-a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 70120/2009 emis de A.N.S.V.S.A. până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, contrar textului de lege ce stipulează posibilitatea adoptării unei astfel de măsuri numai până la soluţionarea pe fond a acţiunii în anulare;
- în mod eronat prima instanţă a reţinut îndeplinirea şi a celorlalte condiţii impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, republicată, respectiv a cazului bine justificat şi a pagubei iminente, câtă vreme, în sensul prevăzut de lege nici una dintre cerinţe nu a fost dovedită;
- ordinul a cărui suspendare s-a dispus a fost emis cu respectarea întocmai a dispoziţiilor legii astfel că aspectele sumare reţinute de instanţa de fond nu sunt de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ atacat, după cum nici condiţia pagubei iminente nu a fost îndeplinită.
3. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Recursul este fondat.
Înalta Curte, examinând sentinţa atacată în raport de prevederile legale incidente, faţă de probele administrate şi prin prisma criticilor recurentei - pârâte, reţine că este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., referitor la greşita aplicare a legii, astfel că în temeiul art. 312 C. proc. civ., se impune admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a cererii de suspendare formulată de reclamantul T.M., în considerarea celor în continuare arătate.
Prin Ordinul nr. 70120/2009 emis de Preşedintele A.N.S.V.S.A. s-a dispus eliberarea reclamantului din funcţia de director coordonator adjunct al D.S.V.S.A. Prahova, începând cu data de 2 octombrie 2009, cu aceeaşi dată fiind încetat şi contractul de management nr. 130 din 25 mai 2009 încheiat cu aceeaşi autoritate.
Măsura dispusă s-a întemeiat pe îndeplinirea necorespunzătoare de către reclamant a obligaţiilor prevăzute de lege şi urmare a evaluării profesionale, cu calificativul nesatisfăcător, ceea ce potrivit art. 11 din contractul de management atrăgea posibilitatea încetării contractului, respectiv eliberarea angajatului din funcţia deţinută.
Reclamantul intimat şi-a întemeiat cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 70120/2009, înregistrată la data de 3 noiembrie 2009 pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, pe prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată reglementează un caz de suspendare a executării actului administrativ, la cerere, dispusă de instanţa de judecată, pe parcursul etapei procedurii prealabile administrative.
Textul de lege arătat prevede expres că suspendarea executării actului administrativ unilateral, cum este şi cazul Ordinului nr. 70120/2009, poate fi dispusă numai în ipoteza îndeplinirii cumulative a condiţiilor stipulate, respectiv cazul bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente, cărora li se adaugă şi o condiţie de ordin procedural şi anume aceea ca reclamantul să facă dovada declanşării prealabile a procedurii administrative.
Această condiţie rezultă din interpretarea prevederii cuprinse în textul de lege arătat, potrivit cu care, persoana vătămată, după sesizarea în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul, poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.
Raportat la cele învederate, Înalta Curte reţine că sunt întemeiate criticile pârâtei recurente în sensul că reclamantul - intimat, contrar celor arătate de prima instanţă, nu a îndeplinit această cerinţă legală.
Sesizarea autorităţii emitente, la data de data de 28 noiembrie 2010, ulterior înregistrării cererii de chemare în judecată, la 2 noiembrie 2010 nu satisface exigenţa textului de lege arătat.
Aşa fiind, cerinţa imperativă, de ordin procedural, nu poate fi apreciată ca fiind îndeplinită în cauză.
În condiţiile în care, potrivit textului de lege arătat, cerinţele prevăzute se cer a fi îndeplinite cumulativ, Înalta Curte apreciază că şi numai acest motiv este suficient pentru a se dispune admiterea recursului şi modificarea hotărârii primei instanţe în sensul respingerii acţiunii de suspendare a reclamantului - intimat, fără a se mai impune cercetarea celorlalte motive de recurs.
Nu mai puţin însă, cu titlu subsidiar, Înalta Curte reţine, raportat la considerentele hotărârii dar şi la probatoriile sumare administrate în cauză că nici cu privire la celelalte două condiţii nu au fost prezentate elementele de fapt care să contureze existenţa unei îndoieli puternice asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.
În fine, nu lipsită de relevanţă în acest sens este şi împrejurarea că printr-o hotărâre definitivă, dar nu şi irevocabilă (sentinţa nr. 53 din 1 martie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal) depusă cu ocazia judecării recursului, a fost respinsă acţiunea de fond a reclamantului privind anularea Ordinului nr. 70120/2009.
Faţă de toate cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va admite recursul de faţă şi urmare modificării hotărârii pronunţate de prima instanţă se va respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare formulată de reclamantul - intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta A.N.S.V.S.A. împotriva sentinţei nr. 246 din 30 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică în tot sentinţa atacată în sensul că respinge, ca neîntemeiată, cererea de suspendare formulată de reclamantul T.M.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3718/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3723/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
