ICCJ. Decizia nr. 3726/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3726/2010
Dosar nr. 32/59/2010
Şedinţa publică din 21 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Soluţia primei instanţe
Prin încheierea de şedinţă din data de 28 ianuarie 2010, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 565 din 23 septembrie 2009 emisă de D.G.F.P. Timiş şi A.N.A.F., formulată de reclamanta SC A.I. SRL în contradictoriu cu autorităţile pârâte emitente.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că dintre cele trei condiţii ce se cer a fi îndeplinite pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ, respectiv: i) reclamantul să fi introdus acţiunea având ca obiect anularea în tot sau în parte a actului administrativ a cărui suspendare o solicită; ii) să existe un caz bine justificat şi iii) măsura suspendării să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente, numai prima condiţie este îndeplinită, întrucât reclamanta a sesizat prin aceeaşi cerere Curtea de Apel Timişoara şi cu acţiunea având ca obiect anularea actelor administrative a căror suspendare o solicită.
În ceea ce priveşte cerinţa cazului bine justificat, instanţa a apreciat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora prin „cazuri bine justificate" se înţeleg împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
În acest sens s-a reţinut că organul fiscal a calculat impozit pe profit, TVA şi accesoriile aferente în cuantum de 1.036.288 lei, stabilindu-se în urma unor verificări încrucişate la SC R.C.I. SRL Calafat, caracterul fictiv al unei operaţiuni înregistrate în contabilitatea reclamantei ca şi cheltuială deductibilă, dar neregăsită în contabilitatea SC R.C.I. SRL Calafat, către care se susţine că s-a efectuat plata sumei reprezentând cheltuială deductibilă.
Privitor la cea de a treia condiţie, respectiv „paguba iminentă", instanţa a constat că emiterea somaţiilor de plată ori instituirea sechestrului asigurător, nu conduc în mod automat la concluzia iminenţei unei pagube, demersurile organelor fiscale reprezentând măsuri asigurătorii apte să păstreze în patrimoniul societăţii bunuri care să garanteze îndestularea creanţei.
Concluzionând, instanţa de fond a arătat că afirmaţia potrivit căreia bunurile societăţii ar fi fost scoase la licitaţie publică nu este susţinută de dovezi în acest sens, iar susţinerile vizând contextul financiar dificil nu pot fi reţinute ca fiind suficiente în dovedirea riscului producerii unui „prejudiciu material viitor şi previzibil", astfel cum acest termen este definit în art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004.
2. Recursul formulat de recurenta - reclamantă.
Împotriva acestei încheieri în termen legal a declarat recurs reclamanta SC A.I. SRL.
În esenţă, prin motivele de recurs dezvoltate recurenta - reclamantă a susţinut că prima instanţă, în mod eronat, a apreciat neîndeplinirea cerinţei cazului bine justificat, în accepţiunea art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, intrând în mod nepermis şi nelegal pe fondul cauzei şi preluând argumentele organului fiscal.
Acţiunea introductivă cuprindea suficiente argumente de fapt şi de drept, detaliate, care însă au fost complet ignorate de prima instanţă.
S-a mai arătat de către recurentă că şi paguba iminentă este dovedită, în cauză impunându-se admiterea cererii de suspendare a executării actelor administrativ fiscale arătate, date fiind şi dificultăţile financiare cu care se confruntă societatea datorită blocajului în piaţă şi având în vedere sumele considerabile care fac obiectul actelor fiscale ce trebuie raportate la cifra de afaceri.
Dezvoltând succint starea de fapt a operaţiunilor în argumentarea cazului bine justificat şi a îndoielii asupra legalităţii actului fiscal şi sintetizând cu privire la îndeplinirea celor două cerinţe distinct examinate de prima instanţă, recurenta - reclamantă a arătat că prin cererea de chemare în judecată a probat existenţa unui „caz bine justificat" raportat la blocajul financiar demonstrat, la realitatea unor creanţe nerecuperate, în detaliu prezentate, reduceri de personal, paguba iminentă fiind dovedită prin demararea procedurii de executare silită şi scoaterea la licitaţie a imobilelor societăţii la care se adaugă situaţia dificilă specifică a societăţii reclamante, ameninţată cu falimentul.
3. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Recursul nu este fondat.
Examinând sentinţa atacată raportat la actele şi lucrările dosarului, faţă de prevederile legale incidente şi prin prisma criticilor recurentei - reclamante, Înalta Curte reţine că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 cu referire la art. 3041 C. proc. civ., de natură a atrage fie modificarea, fie casarea încheierii pronunţate de prima instanţă, în considerarea celor în continuare arătate.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".
Pentru a admite aşadar o cerere de suspendare a executării unui act administrativ, care este, ca regulă generală, executoriu din oficiu, instanţa de fond trebuie să constate şi să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii cerute de art. 14 alin. (1) menţionat, la care se adaugă şi o cerinţă de ordin procedural suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură excepţională.
Îndeplinirea condiţiilor cazului bine justificat şi a iminenţei unei pagube sunt supuse aprecierii judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza circumstanţelor de fapt şi de drept ale cauzei. Acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.
Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ.
Îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să rezulte cu uşurinţă în urma unei cercetări sumare a aparenţei dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.
În cauză, criticile recurentei nu sunt fondate întrucât nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumţia de legalitate a actului administrativ fiscal, ci implică, în mod evident o analiză pe fond a raportului juridic dedus judecăţii.
În acord cu cele reţinute şi de prima instanţă, Înalta Curte a apreciat că nu este îndeplinită condiţia referitoare la cazul bine justificat prin simplul fapt al invocării culpei co-contractantului SC R.C.I. SRL în stornarea facturii emise. De altfel şi modalitatea în care, în cuprinsul cererii de recurs au fost prezentate elementele de fapt referitoare la această operaţiune demonstrează implicit că o deplină clarificare şi evaluare a aspectelor învederate nu se poate realiza decât cu ocazia soluţionării acţiunii de fond, în anularea actelor administrative atacate.
Prin urmare, în mod corect instanţa de fond a apreciat că nu a fost dovedită îndeplinirea condiţiei „cazului bine justificat", astfel cum este acesta definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.
Cât priveşte criticile referitoare la îndeplinirea condiţiei pagubei iminente, Înalta Curte constată, de asemenea, că argumentele reţinute în sentinţa atacată sunt fondate, pentru că paguba iminentă nici nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, prin probe concludente. După cum constant a reţinut Înalta Curte în jurisprudenţa sa în materie, îndeplinirea condiţiei prevenirii unei pagube iminente nu este dovedită şi demonstrată nici prin simpla susţinere că plata sau cuantumul mare al sumei respective conduce la producerea unui prejudiciu în patrimoniul acesteia. În caz contrar s-ar ajunge la concluzia că această cerinţă este presupusă în majoritatea actelor administrative din această categorie, ceea ce ar contraveni caracterului de excepţie al instituţiei suspendării executării actelor administrative în reglementarea Legii nr. 554/2004.
Aşa fiind, nici susţinerile privind începerea procedurii executării silite asupra bunurilor mobile şi imobile din patrimoniul intimaţilor - reclamanţi nu se încadrează în definiţia pagubei iminente, întrucât instituirea sechestrului asigurator nu lipseşte pe aceştia de folosinţa bunurilor imobile menţionate în Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii.
În concluzie, în raport de cele reţinute mai sus, instanţa de fond a apreciat în mod corect că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, pentru a fi admisă cererea de suspendare a actului administrativ fiscal în cauză.
Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, va admite recursul, va respinge ca nefondat recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă SC A.I. SRL Timişoara împotriva Încheierii de şedinţă din data de 28 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3724/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3727/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
