ICCJ. Decizia nr. 3760/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3760/2010
Dosar nr.7193/2/2009
Şedinţa publică din 22 septembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 24 iulie 2009, reclamanta SC „D.I.” SRL Bucureşti a solicitat obligarea pârâtelor Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Comisia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar la soluţionarea Dosarului nr. 32306/CC, în sensul emiterii deciziei conţinând titlul de despăgubiri, emiterii titlurilor de plată şi a titlurilor de conversie.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că documentaţia aferentă Dispoziţiei nr. 679/2006 prin care s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafaţă de 500 mp situat în Bucureşti, str. T. şi construcţia demolată a fost predată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la data de 30 ianuarie 2007, dar nu a fost urmată procedura prevăzută de lege, astfel că a fost încălcat dreptul reclamantei la soluţionarea cererii sale într-un termen rezonabil.
Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în cererea de emitere a titlurilor de plată şi de conversie, motivând că atribuţia plăţii despăgubirilor în numerar către persoanele îndreptăţite revine Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, conform dispoziţiilor art. 20 din OUG nr. 81/2007.
Pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în raport de dispoziţiile art. 41 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 141 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, arătând că Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar funcţionează în structura sa ca o direcţie fără personalitate juridică.
Aceeaşi pârâtă a invocat excepţia prematurităţii cererii de obligare la emiterea titlurilor de plată şi de conversie, motivând că emiterea unui titlu de plată şi plata despăgubirilor băneşti în numerar către persoanele îndreptăţite se dispune în termen de 15 zile de la existenţa disponibilităţilor financiare în contul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, în ordinea depunerii cererilor de opţiune, potrivit dispoziţiilor art. 182 lit. a) Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat Sentinţa civilă nr. 4474 din 18 decembrie 2009, prin care au fost admise excepţiile privind lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a Direcţiei pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar şi lipsa calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi a fost respinsă acţiunea formulată împotriva acestor pârâte.
Prin aceeaşi sentinţă, a fost admisă acţiunea formulată împotriva pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a fost obligată pârâta la soluţionarea Dosarului nr. 32306/CC, în sensul emiterii deciziei conţinând titlul de despăgubiri şi a fost respinsă ca prematur formulată cererea de obligare a pârâtei la emiterea titlurilor de plată şi de conversie.
Excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a Direcţiei pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar a fost admisă în raport de dispoziţiile art. 141 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 şi art. 2 lit. ş) din HG nr. 1068/2007, reţinându-se că această direcţie din structura Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor nu are personalitate juridică şi pe cale de consecinţă nu poate fi subiect al raportului juridic dedus judecăţii în accepţiunea art. 41 alin. (1) C. proc. civ.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor a fost de asemenea admisă, cu motivarea că această autoritate nu are atribuţii de luarea măsurilor legale în procedura administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate de stat în mod abuziv, atribuţii care aparţin Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform dispoziţiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2007.
Pe fondul cauzei, instanţa de fond a constatat că este întemeiată cererea de obligare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la soluţionarea Dosarului nr. 32306/CC, aferent Dispoziţiei nr. 6791 din 14 noiembrie 2006 emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti.
Instanţa de fond a reţinut că, deşi acest dosar a fost înaintat comisiei pârâte prin procesul-verbal nr. 5062 din 30 ianuarie 2007, nu s-a efectuat niciunul din actele necesare verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului sau evaluării acestuia, potrivit procedurii prevăzute de dispoziţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Cererea privind obligarea pârâtei la emiterea titlurilor de plată şi de conversie a fost respinsă ca prematur formulată, în condiţiile în care, potrivit dispoziţiilor art. 18 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, numai după emiterea titlurilor de despăgubiri, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor are obligaţia de a emite pe baza acestora şi a opţiunilor persoanelor îndreptăţite un titlu de conversie şi/sau un titlu de plată.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs reclamanta şi pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În recursul declarat de reclamantă SC „D.I.” SRL Bucureşti a fost criticată soluţia de admitere a excepţiilor privind lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a Direcţiei pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar şi privind lipsa calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, arătându-se că instanţa de fond a preluat susţinerile invocate în motivarea excepţiilor, fără a proceda la verificarea acestora în raport de dispoziţiile legale care reglementează funcţionarea celor două autorităţi pârâte.
Recurenta-reclamantă a criticat şi soluţia de respingere ca prematură a cererii de obligare la emiterea titlurilor de plată şi de conversie, motivând că soluţionarea Dosarului nr. 32306/CC implică şi emiterea acestor titluri, iar faptul că până în prezent nu a fost emis titlul de despăgubiri nu se datorează culpei sale.
Recurenta-pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de obligare a sa la emiterea titlului de despăgubiri.
În motivarea recursului, comisia pârâtă a arătat că dosarele privind acordarea despăgubirilor se soluţionează conform procedurii de acordare a despăgubirilor, prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, numai după transmiterea dosarelor şi nu în baza unei cereri a persoanei îndreptăţite.
Recurenta-pârâtă a învederat că Legea nr. 247/2005 are un caracter special şi nu prevede un termen de soluţionare a dosarelor, astfel că pentru îndeplinirea într-un termen rezonabil a obligaţiilor care-i revin a adoptat Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 cu privire la modalitatea de transmitere a dosarelor spre evaluare, respectiv în ordinea înregistrării lor.
Cum dosarul privind despăgubirile cuvenite intimatei-reclamante face parte din categoria dosarelor transmise Secretariatului Comisiei Centrale înainte de data intrării în vigoare a OUG nr. 81/2007, recurenta-pârâtă a precizat că urmează a se respecta ordinea de înregistrare a dosarelor, conform Deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008, care a înlocuit Decizia nr. 2 din 28 februarie 2006, reţinută în mod greşit de instanţa de fond ca argument pentru selectarea aleatorie atât a dosarului de despăgubiri, cât şi a evaluatorului societăţii de evaluare.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate, pentru următoarele considerente:
Cadrul procesual al litigiului a fost corect stabilit de instanţa de fond, astfel că în mod neîntemeiat a fost criticată de recurenta-reclamantă soluţia de admitere a excepţiilor privind lipsa calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a Comisiei pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar.
Astfel cum a reţinut în mod corect instanţa de fond, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor nu are atribuţii în cursul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Instituţia învestită cu emiterea deciziei conţinând titlurile de despăgubire pentru imobilele notificate în baza Legii nr. 10/2001 este Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Potrivit art. 2 din HG nr. 361/2005 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, această autoritate nu are atribuţii de emitere a deciziei de despăgubiri şi în consecinţă, nu este parte în raportul juridic dedus judecăţii, ceea ce are drept consecinţă lipsa legitimării sale procesuale în prezenta cauză.
Instanţa de fond a soluţionat corect şi excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a Comisiei pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, care potrivit dispoziţiilor art. 141 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, este o structură fără personalitate juridică în cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, având ca atribuţie principală acordarea de despăgubiri în numerar persoanelor îndreptăţite cărora li s-au emis titluri de plată, în limita unei sume de maxim 500.000 RON.
În consecinţă, cele două excepţii de procedură au fost corect admise de instanţa de fond în raport de obiectul cererii de chemare în judecată şi de dispoziţiile legale care reglementează competenţa funcţională a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi a comisiei intimate din structura acesteia.
Recurenta-reclamantă a criticat neîntemeiat şi soluţia de respingere ca prematur formulată a cererii de emitere a titlurilor de plată şi/sau de conversie.
Potrivit dispoziţiilor art. 18 al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, în baza deciziilor conţinând titlul de despăgubire emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi a opţiunilor persoanelor îndreptăţite, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor va emite un titlu de conversie şi/sau un titlu de plată.
Recurenta-reclamantă nu este titulara unei decizii conţinând titlul de despăgubire, întrucât procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu a fost finalizată prin emiterea unei asemenea decizii, astfel că nu poate fi parcursă nici procedura de valorificare a titlului de despăgubiri, conform prevederilor Capitolului V Titlul VII din Legea nr. 247/2005, capitol introdus prin OUG nr. 81/2007.
Recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este de asemenea nefondat, întrucât instanţa de fond a apreciat corect că Dosarul nr. 32306/CC, predat Secretariatului comisiei recurente la 30 ianuarie 2007, trebuia soluţionat într-un termen rezonabil, chiar dacă Legea nr. 247/2005 nu prevede un termen.
Susţinerea recurentei-pârâte privind reglementarea unei ordini de soluţionare a dosarelor prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 nu poate fi reţinută în raport de durata mare a perioadei de la data înregistrării dosarului la Secretariatul Comisiei şi lipsa oricărui demers pentru parcurgerea etapelor din cadrul procedurii prevăzute de Capitolul V al Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru stabilirea şi plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. De altfel, Decizia invocată de recurenta-pârâtă nu prezintă relevanţă în soluţionarea raportului juridic dedus judecăţii în prezenta cauză, fiind adoptată la o dată ulterioară celei la care a fost înregistrat la Secretariatul Comisie Dosarul nr. 32306/CC, pentru care instanţa de fond a constatat refuzul nejustificat de soluţionare într-un termen rezonabil.
Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi de SC „D.I.” SRL Bucureşti împotriva Sentinţei civile nr. 4476 din 18 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 3755/2010. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 3763/2010. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
