ICCJ. Decizia nr. 3763/2010. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3763/2010
Dosar nr.9566/2/2009
Şedinţa publică din 22 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 14 octombrie 2009, SC „A.B.” SA a chemat în judecată Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, solicitând a se constata refuzul nejustificat al pârâtului de a soluţiona cererea societăţii privind aprobarea sumelor necesare pentru despăgubirea cuvenită pentru calamitarea culturilor agricole în anul 2008 - 2009, de a dispune sesizarea Guvernului României pentru emiterea hotărârii prevăzută de Legea nr. 381/2002, urmând a se decide şi plata daunelor în valoare de 3.152.665,96 RON.
Pârâtul a depus la 11 ianuarie 2010 întâmpinare, prin care a invocat excepţiile inadmisibilităţii şi prematurităţii acţiunii, precum şi cea a lipsei calităţii procesuale pasive.
Prin Sentinţa civilă nr. 486 din 26 ianuarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile invocate de pârât şi totodată, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că pârâtul şi-a îndeplinit obligaţiile impuse de art. 14 din Legea nr. 381/2002, pentru a se proceda la adoptarea unei hotărâri de guvern privind declanşarea stării de calamitate, nefiind justificate pretenţiile societăţii pentru acordarea de despăgubiri.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta SC „A.B.” SA, criticând-o pentru nelegalitate şi în subsidiar şi pentru netemeinicie.
Astfel, în principal, reclamanta a invocat împrejurarea că instanţa a soluţionat cauza pronunţându-se asupra temeiniciei acţiunii, fără însă a intra în cercetarea fondului. În acest sens, reclamanta a precizat că în Şedinţa publică din 12 ianuarie 2010, instanţa a pus în discuţie doar excepţiile invocate de pârât, luând concluziile părţilor sub acest aspect, după care a rămas în pronunţare asupra excepţiilor şi a cererii de probe.
În subsidiar, reclamanta a criticat şi soluţia dată fondului procesului, învederând că instanţa a reţinut în mod eronat faptul că pârâtul şi-ar fi îndeplinit obligaţiile prevăzute de Legea nr. 381/2002 şi că nu se află în culpă pentru a putea fi obligat la despăgubiri.
Analizând cauza în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 312 alin. (3) şi (5), art. 313 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Astfel cum rezultă din practicaua sentinţei recurate, la termenul de judecată din 12 ianuarie 2010 au fost puse în discuţia părţilor excepţiile inadmisibilităţii şi prematurităţii acţiunii şi cea a lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, Curtea rămânând în pronunţare asupra excepţiilor şi amânând pronunţarea la data de 26 ianuarie 2010.
Întrucât instanţa a soluţionat litigiul, respingând acţiunea ca neîntemeiată, fără a intra în cercetarea fondului, Înalta Curte, admiţând recursul va casa hotărârea şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare.
În raport de soluţia dată recursului, nu vor mai fi analizate şi celelalte motive ce privesc fondul procesului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC „A.B.” SA împotriva Sentinţei civile nr. 486 din 26 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 3760/2010. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 3767/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
