ICCJ. Decizia nr. 3762/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3762/2010
Dosar nr. 7911/2/2009
Şedinţa publică din 22 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 175 din 13 ianuarie 2010, a respins capetele de cerere privind constatarea refuzului de soluţionare cerere şi de obligare a pârâtului să analizeze/avizeze cererea de redobândire a cetăţeniei române, formulate de reclamanta B.E., în contradictoriu cu pârâtul M.J., ca rămase fără obiect, a respins, de asemenea, capătul de cerere privind obligarea la daune morale, ca neîntemeiat şi a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 204,3 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, potrivit actelor aflate la dosar, pârâtul, prin C.C., a avizat pozitiv cererea reclamantei, în şedinţa din 4 septembrie 2009, ca urmare a cererii de urgentare a soluţionării dosarului, formulată de reclamantă la data de 13 iulie 2009, împrejurare în raport de care a apreciat că primele două capete din acţiune au rămas fără obiect.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata de daune morale, cu motivarea că reclamanta este cetăţean al Republicii Moldova unde şi locuieşte şi nu a făcut dovada că, prin lipsirea de dublă cetăţeni pentru perioada cât a aşteptat soluţionarea cererii sale, a suferit un prejudiciu moral ce ar putea fi cuantificat la 1000 lei.
În sfârşit, instanţa a apreciat incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul susţinând că, în mod eronat, s-a dispus obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată întrucât, din dispoziţiile art. 274 alin. (1), precum şi ale art. 275 – art. 276 C. proc. civ., rezultă că suportarea cheltuielilor de judecată revine părţii care a pierdut procesul, acordarea cheltuielilor de judecată bazându-se pe existenţa unei culpe procesuale, condiţie neîndeplinită, în speţă, faţă de împrejurarea că, potrivit constatările instanţei de fond, şi-a îndeplinit obligaţia de soluţionare a cererii reclamantei.
A mai susţinut recurentul că, în speţă, nu sunt incidente dispoziţiile art. 1079 C. civ., privitoare la punerea în întârziere întrucât acţiunea reclamantei le-a fost comunicată ulterior datei la care şi-a îndeplinit obligaţia de soluţionare a cererii acesteia.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum şi cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Astfel, este adevărat că, prin adresa nr. 19955/ DC din 11 ianuarie 2010 s-a comunicat intimatei reclamante, de către C.C., avizarea pozitivă a cererii sale, în şedinţa comisiei din data de 13 ianuarie 2010, însă acest lucru s-a realizat după ce reclamantul formulase, la data de 13 august 2009, prezenta acţiune şi după ce întreprinsese, pe cale administrativă mai multe demersuri în acelaşi sens, la care recurentul nu a răspuns.
Faţă de aceste considerente se constată că obligare recurentului la plata cheltuielilor de judecată s-a făcut în mod corect, în speţă fiind incidente prevederile art. 174 şi 175 C. proc. civ.
În concluzie, sentinţa atacată fiind legală şi temeinică, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.J. împotriva sentinţei civile nr. 175 din 13 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3761/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3768/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
