ICCJ. Decizia nr. 3791/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3791/2010
Dosar nr. 4323/2/2009
Şedinţa publică din 23 septembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 4279 din 2 decembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia nulităţii pentru lipsa capacităţii procesuale de exerciţiu invocată de Guvern, ca neîntemeiată; a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta F.A.C.A.S., şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul R.D., în contradictoriu cu pârâtul G.R., şi cu intervenienta A.N.R.P.; a constatat refuzul nejustificat al G.R. de soluţionare a cererilor reclamantei şi intervenientului în interes propriu; a obligat pârâtul G.R. să emită Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, modificate conform Legii nr. 1/2009, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri şi totodată a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la daune cominatorii, ca neîntemeiat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin acţiunea formulată, reclamanta F.A.C.A.S. în contradictoriu cu pârâtul G.R., a solicitat obligarea pârâtului să modifice Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 aprobate prin HG nr. 250/2007 precum şi obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii în cuantum de 1000 lei pe zi de întârziere de la data pronunţării sentinţei şi până la emiterea Normelor metodologice printr-o hotărâre de Guvern.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin Legea nr. 1/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001, care a intrat în vigoare, la data de 06 februarie 2009, s-a prevăzut obligaţia Guvernului de a emite o hotărâre pentru modificarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a Legii nr. 1/2009.
Pârâtul G.R. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii cererii pentru lipsa capacităţii procesuale de exerciţiu a reclamantei, şi în subsidiar, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Intervenientul R.D. a formulat cerere de intervenţie în interes propriu prin care a solicitat obligarea pârâtului să emită o hotărâre de modificare a Normelor Metodologice conform art. II din Legea nr. 1/2009.
A.N.R.P. a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtului prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Conform art. 49 şi urm. C. proc. civ., instanţa de fond a admis, în principiu, atât cererea de intervenţie în interes propriu cât şi cererea de intervenţie accesorie.
Cu privire la excepţia nulităţii pentru lipsa capacităţii procesuale de exerciţiu invocată de autoritatea pârâtă instanţa a constatat că aceasta este neîntemeiată în raport cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.
În speţă, F.A.C.A.S. se încadrează în categoria persoanelor vătămate în accepţiunea dată de Legea nr. 554/2004, întrucât invocă vătămarea prin actul administrativ atacat a intereselor legitime ale destinatarilor Legii nr. 112/2005, prin lipsirea acestora de beneficiul Legii nr. 1/2009.
De asemenea, instanţa de fond a apreciat că reclamanta şi intervenientul dovedesc vătămarea interesului legitim prin refuzul nejustificat al pârâtului de executare a unei obligaţii legale.
Susţinerile pârâtului şi ale intervenientului în interesul pârâtului în sensul că emiterea normelor metodologice presupune parcurgerea unor etape prevăzute de Legea nr. 24/2000 pentru a se cunoaşte impactul acestui act normativ asupra bugetului, nu au fost primite.
Instanţa de fond a apreciat ca fiind neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea la daune cominatorii de 1000 lei pe zi de întârziere în această etapă procesuală, întrucât art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 prevede ca, în etapa de executare a hotărârii judecătoreşti, instanţa să acorde reclamantei despăgubiri de întârziere în cazul în care constată că pârâtul nu a executat hotărârea în termen.
Împotriva sentinţei instanţei de fond pârâtul G.R. şi intervenienta A.N.R.P. au declarat recurs.
Recurentul - pârât G.R. a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., subliniind că elaborarea proiectului actului normativ, hotărâre de guvern, pentru adoptarea Normelor metodologice în discuţie presupune cunoaşterea impactului social asupra bugetului de stat consolidat şi protejarea persoanelor beneficiare ale prevederilor Legii nr. 1/2009, astfel că acest proiect a fost supus dezbaterii publice pe site-ul oficial al A.N.R.P. şi transmis, totodată, pentru formularea de observaţii ministerelor interesate: Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor Publice. Procedura prevăzută de HG nr. 561/2009, pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea […] proiectele de acte normative […] în vederea adoptării/aprobării, este una laborioasă, acesta justificând întârzierea în emiterea acestui proiect de act normativ.
Cererea de recurs formulată de intervenienta A.N.R.P. a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat că nu se poate reţine existenţa unui refuz nejustificat din partea G.R. de a emite Normele în condiţiile în care Camera Deputaţilor, iniţiator al proiectului de lege, nu a oferit recurentului - pârât posibilitatea legală de a estima termenul în care aceste norme pot fi adoptate prin hotărâre de guvern, cu respectarea principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat.
De asemenea, recurenta a precizat că la adoptarea hotărârii de guvern trebuie să se ţină seama de actuala conjunctură economică internă, şi de politica de restrângere a cheltuielilor bugetare, de abordare prudentă a nivelului bugetului general consolidat (aspecte menţionate în adresa nr. 189615 din 16 decembrie 2009 a Ministerul Finanţelor Publice), pentru că ignorarea acestor aspecte ar conduce la inaplicabilitatea actului normativ şi chiar la grave prejudicii pentru persoanele beneficiare al Legii nr. 1/2009.
Prin întâmpinarea formulată faţă de ambele cereri de recurs, intimatul - intervenient R.D. a reiterat apărările aduse şi în faţa instanţei de fond, cu accent pe îngrădirea dreptului său de proprietate prin nepunerea în aplicare a Legii nr. 1/2009 ca efect al refuzului G.R. de a emite Normele metodologice de aplicare a acestei legi.
Intimatul - intervenient solicită şi obligarea recurentului - pârât la plata de despăgubiri (evaluate la suma de 75.000 euro) pentru daunele morale şi materiale ce i-au fost aduse prin pasivitatea G.R. în emiterea normelor.
F.A.C.A.S. a apreciat, prin întâmpinarea depusă, că sentinţa Curţii de Apel Bucureşti este temeinică şi legală.
Asociaţia „A." a formulat cerere de intervenţie în interesul intimatei - reclamante F.A.C.A.S., înţelegând astfel să susţină apărările acesteia, iar cererea a fost încuviinţată în principiu de Înalta Curte în conformitate cu art. 52 alin. (1) C. proc. civ., în Şedinţa publică din 23 septembrie 2010.
Examinând cauza, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că (M. Of., nr. 640/13.10.2010) s-a publicat HG nr. 923/2010 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, aprobate prin HG nr. 250/2007.
Demersul judiciar al reclamantei F.A.C.A.S. declarat la 12 mai 2009 în faţa Curţii de Apel Bucureşti a fost justificat de nerespectarea termenului prevăzut de art. II din Legea nr. 1/2009 pentru modificarea Normelor de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, respectiv a termenului de 30 de zile ce curge de la data de 6 februarie 2009, data intrării în vigoare a Legii nr. 1/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001.
În acest context, în mod corect instanţa de fond a constatat incidenţa art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi prin sentinţa civilă nr. 4279 din 2 decembrie 2009 a obligat G.R. să respecte obligaţia legală ce-i incumbă.
Având în vedere însă că în faţa instanţei de control judiciar s-a făcut dovada că normele metodologice au fost emise în conformitate cu modificările aduse prin Legea nr. 1/2009, pentru aplicarea unitară a Legii nr. 10/2001, Înalta Curte constată la rândul său că nu mai este oportună verificarea motivelor de nelegalitate expuse prin cele două cereri de recurs, acestea rămânând fără obiect prin îndeplinirea obligaţiei stabilite în sarcina Guvernului, prin art. II din Legea nr. 1/2009.
Pentru cele prezentate rezumativ mai înainte, cererea de intervenţie accesorie formulată de A.A. va fi admisă în fond, iar în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., cererile de recurs vor fi respinse ca rămase fără obiect.
În privinţa cererii de acordare de daune morale şi materiale evaluate de intimatul - intervenient R.D. la suma de 75.000 euro, se observă că o astfel de cerere a fost formulată pentru prima oară în recurs, că Înalta Curte nu are competenţa de a judeca în primă instanţă, decât în cazurile expres prevăzute de lege, ceea ce în cazul de faţă nu se regăseşte, iar o altă abordare ar presupune încălcarea principiului dublului grad de jurisdicţie.
Aşa fiind, pentru eventualele prejudicii suferite cel în cauză se poate adresa instanţei doar în condiţiile prevăzute de Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite, în fond, cererea de intervenţie formulată de A.A.
Respinge recursurile declarate de G.R. şi de A.N.R.P. împotriva sentinţei civile nr. 4279 din 2 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca rămase fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3789/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3794/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
