ICCJ. Decizia nr. 3797/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3797/2010
Dosar nr. 4816/2/2009
Şedinţa publică din 23 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3768 din 10 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca inadmisibilă, acţiunea prin care reclamanţii au solicitat anularea Ordinului nr. 765/2009 emis de ministrul finanţelor publice (prin care s-a procedat la diminuarea cu 75 % a drepturilor salariale pentru personalul D.G.T.D.P. din cadrul Ministerului Finanţelor Publice), repunerea în situaţia anterioară emiterii acestui Ordin, cu plata retroactivă a sumelor reprezentând drepturi salariale actualizate cu indicele preţurilor de consum până la data plăţii efective a acestora, urmând să se constate aplicabilitatea prin analogie a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 490/2004.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamanţii nu au făcut dovada că anterior sesizării instanţei cu prezenta acţiune s-au adresat pârâtului cu solicitarea de revocare totală sau parţială a O.M.F.P. nr. 765/2009, astfel cum cer dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Instanţa de fond a constatat că procedura prealabilă administrativă exercitată sub forma recursului graţios sau ierarhic este reglementată ca o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune, ca un fine de neprimire a acţiunii şi este obligatorie, neîndeplinirea ei fiind sancţionată cu respingerea cererii ca inadmisibilă, în acord cu dispoziţiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condiţiile stabilite de lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată, în acelaşi sens fiind şi dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 554/2004 care prevăd că reclamantul va anexa la acţiune (..) orice înscris care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile, dacă acest demers era obligatoriu.
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanţii au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin cererea de recurs s-a subliniat că prin soluţia adoptată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, această instanţă a nesocotit dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., deoarece nu a stăruit prin toate mijloacele legale pentru aflarea adevărului, pronunţarea pe excepţia inadmisibilităţii creând premisele pentru aplicarea art. 312 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., casarea cu trimitere spre rejudecare ca urmare a necercetării fondului. Au apreciat recurenţii că soluţia este vătămătoare şi din perspectiva prevederilor art. 6 din C.E.D.O. care consacră dreptul la un proces echitabil.
Un al doilea motiv de recurs invocat de recurenţi a fost subsumat dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în condiţiile în care, în speţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată şi deci nu se poate aplica sancţiunea respingerii cererii, ca inadmisibilă, dat fiind faptul că în materia salarizării funcţionarilor publici sunt incidente prevederile Legii nr. 188/1999 şi potrivit jurisprudenţei majoritare parcurgere procedurii prealabile nu este obligatorie chiar dacă litigiile sunt soluţionate de instanţele de contencios administrativ.
În fine, în cererea de recurs s-au făcut şi aprecieri pe fondul cauzei, în principal pe justificarea legală a acordării majorării salariale de 75 % de care au beneficiat reclamanţii începând cu data de 16 iunie 2006, în conformitate cu art. 8 alin. (1) din OUG nr. 1/2006 privind unele măsuri pentru întărirea capacităţii administrative a României pentru integrarea în U.E., iar în acest context consecinţa este aceea a nelegalităţii O.M.F.P. nr. 765/2009.
În faţa instanţei de control judiciar recurenţii au invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. III din OUG nr. 35/2009 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul cheltuielilor de personal în sectorul bugetar.
În şedinţa publică din 23 septembrie 2010, Înalta Curte a respins motivat, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia mai sus menţionată.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs şi în raport de prevederile legale incidente Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinţei atacate, pentru cele ce se vor puncta în continuare.
Demersul judiciar al reclamanţilor – funcţionari publici în cadrul D.G.T.D.P. din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, a vizat: anularea O.M.F. nr. 765/2009 prin care s-a procedat la stabilirea drepturilor salariale pentru personalul din Direcţia amintită în sensul diminuării acestora cu 75 %; repunerea reclamanţilor în situaţia anterioară emiterii acestui act administrativ, cu plata retroactivă a drepturilor salariale actualizate cu indicele preţurilor de consum până la data plăţii efective a acestor sume; constatarea incidenţei prin analogie a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 490/2004.
Dezlegarea dată de Curtea de Apel Bucureşti excepţiei inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile este cea corectă şi în deplin acord cu dispoziţiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată.
Aşa cum a argumentat judecătorul fondului, procedura prealabilă (recurs graţios) este obligatorie în materia contenciosului administrativ, reprezentând o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune, abordare susţinută atât de doctrină cât şi de jurisprudenţa în această materie.
Cum, în speţă, anterior formulării acţiunii, 27 mai 2009, nu s-a solicitat autorităţii emitente revocarea Ordinului nr. 765/2009, în conformitate cu dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în mod just neîndeplinirea acestei proceduri a fost sancţionată cu respingerea acţiunii ca inadmisibilă.
Sub acest aspect, nu pot fi primite apărările dezvoltate în cuprinsul cererii de recurs de către reclamanţi cu privire la neaplicarea art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului atunci când litigiile vizează pe funcţionarii publici, deoarece acestora li se aplică în materia salarizării prevederile Legii nr. 188/1999 potrivit cărora nu este necesară plângerea prealabilă pentru a acţiona în justiţie.
Mai mult, Înalta Curte reţine şi că potrivit OG nr. 6/2007 (privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care se acordă funcţionarilor publici în anul 2007), respectiv articolului 31 alin. (4) din ordonanţă în forma în vigoare la data emiterii Ordinului contestat împotriva măsurilor dispuse în legătură cu salarizarea, persoanele în cauză se pot adresa „instanţei de contencios în condiţiile legii."
Rezultă în mod evident că această sintagmă („în condiţiile legii") implică respectarea tuturor cerinţelor fixate prin Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ şi ca atare şi în cauza de faţă procedura administrativă prealabilă era obligatorie, iar Curtea de Apel Bucureşti nu putea trece la analizarea fondului pricinii în lipsa vreunei dovezi că procedura în discuţie a fost urmată.
Ca urmare, văzând dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.A., A.E., A.D.L., A.M.E., B.R., B.T., B.A., B.N., B.A., B.D.A., B.A.A., B.D.M., B.M.C., B.D., B.R., B.M., B.G., B.R.G., C.I., M., C.C., C.R.I., C.P., C.D.C., C.E., C.A.G., C.A.M., C.C., C.M., C.R., C.F.B., D.M., D.S.C., D.I.A., D.M.L., D.A., D.F.R., D.A.L., E.M.G., F.C., G.A., G.S., G.D., G.C., I.O.B., I.I., I.A., I.E.C., I.M.C., I.V.S., I.L., I.D., L.I., L.L.D., M.A., M.A.D., M.V., M.L., M.S., M.R., M.C., M.S., M.O.S., N.Ş., N.G., N.V., N.R., N.C.R., O.C., O.A., O.A.D., OGM., P.A., P.D.G., P.L.M., P.Ş., P.G.Ş., P.A.M.D., R.L., R.C., R.C.A., R.R., R.S., R.M., R.R., R.I., S.M.T., S.M.A., S.M.E., Ş.A.M., S.I., S.M., S.C., Ş.E., S.T., T.C., T.B., T.A.L., T.R.M., T.A., U.L., V.M., V.M., V.G. şi Z.E. împotriva sentinţei civile nr. 3768 din 10 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3796/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3803/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
