ICCJ. Decizia nr. 3809/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3809/2010
Dosar nr. 908/45/2009
Şedinţa publică din 23 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 149/ CA din 7 iunie 2010, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi, în consecinţă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, în prezenta cauză, care are ca obiect anularea unor acte prin care se stabileşte în sarcina reclamantului obligaţia de plată a sumei de 111.215,35 euro (466.893,15 lei), ca urmare a constatării nerespectării legalităţii, conformităţii şi regularităţii utilizării şi administrării fondurilor nerambursabile primite în baza contractului de grant RO 2005/017-553.04 ianuarie 03 februarie 11, competenţa se stabileşte nu în funcţie de rangul emitentului actului, ceea ce ar atrage competenţa Curţii de Apel, ci în funcţie de valoarea sumei contestate, după cum aceasta depăşeşte sau nu valoarea de 500000 de lei, având în vedere că acesteia îi sunt aplicabile dispoziţiile C. proCod Fiscal
Cum suma contestată de reclamant, ce reprezintă o creanţă bugetară asimilată creanţei fiscale, nu depăşeşte 500.000 de lei, instanţa de fond a considerat că prezentul litigiu este de competenţa Tribunalului Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, fiind lipsit de relevanţă că actele atacate sunt emise de o autoritate centrală.
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul O.P.J. Iaşi a declarat recurs, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât instanţa Curţii de Apel a invocat greşit temeiul legal.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând motivele de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
Obiectul cauzei îl reprezintă anularea unor acte prin care reclamantul are de plată în sarcina sa suma de 111.215,35 euro, ca urmare a constatării unor nelegalităţi referitoare la administrarea fondurilor nerambursabile primite în baza unui contract.
Corect, Curtea de Apel a statuat că în acest litigiu competenţa nu se stabileşte în funcţie de organul emitent al actului, ci în funcţie de valoarea sumei contestate care nu depăşeşte valoarea de 500.000 lei, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Textul de lege mai sus invocat dispune că litigiile privind actele administrative emise de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora de până la 500.000 lei, se soluţionează în fond de tribunalele administrativ - fiscale.
Suma în litigiu este o creanţă bugetară sub 500.000 lei, astfel încât corect Curtea de Apel a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de O.P.J. Iaşi, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de O.P.J. Iaşi împotriva sentinţei civile nr. 149/ CA din 7 iunie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3808/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3810/2010. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
