ICCJ. Decizia nr. 3808/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3808/2010
Dosar nr. 1529/44/2009
Şedinţa publică din 23 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 220 din 27 octombrie 2009, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta B.A.M., în contradictoriu cu pârâta M.A.P.D.R. Bucureşti; a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 2402/2009 emis de pârâta M.A.P.D.R. Bucureşti, până la soluţionarea pe fond a cauzei şi a obligat autoritatea pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că în cauza există puternice îndoieli cu privire la legalitatea actului administrativ contestat de reclamantă, pornind chiar de la premisa posibilităţii revocării unilaterale a unui contract bilateral aşa cum este contractul intervenit între reclamantă şi autoritatea pârâtă. Fireşte, instanţa de fond urmează să stabilească în ce măsură modificarea indicatorilor de performanţă este într-adevăr de natură a modifica considerabil obiectul contractului, astfel încât măsura să fie justificată.
În privinţa pagubei iminente, instanţa a apreciat că afectarea dreptului la muncă al reclamantei precum şi imposibilitatea obţinerii veniturilor salariale din funcţia deţinută pot fi considerate de natură a-i produce acesteia un prejudiciu viitor şi sigur, fără a mai fi necesară dovedirea lui. Neprestând munca la care s-a angajat prin contract, este pusă în imposibilitatea de a mai realiza venituri, ceea ce constituie o certitudine a prejudiciului viitor ca şi condiţie impusă de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva sentinţei nr. 220 din 27 octombrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs în termen legal M.A.D.R. prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac cu consecinţa, în principal, a casării hotărârii atacate şi a trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă şi, în subsidiar, a modificării sentinţei recurate în sensul respingerii cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 2402/2010 în principal ca fiind lipsită de obiect iar în subsidiar ca neîntemeiată.
A învederat recurenta pârâtă, prin motivele de recurs, că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, întrucât deşi ministerul a solicitat copie de pe acţiune instanţa s-a pronunţat pe cererea de suspendare tară a ţine cont de cererea pârâtei de comunicare a: cererii de chemare în judecată şi a actelor în susţinerea acesteia, ceea ce constituie o încălcare a principiului contradictorialităţii şi a principiului dreptului la apărare. Or, procedând la judecarea cauzei cu nerespectarea prevederilor legale prima instanţă a încălcat dreptul pârâtei la un proces echitabil, punând astfel în imposibilitate M.A.P.D.R., în calitatea sa de emitent a actului administrativ a cărei suspendare a executării s-a solicitat, să participe la proces şi să îşi susţină şi apere drepturile şi interesele.
Pe de altă parte, recurentul a precizat că prima instanţă avea obligaţia să respingă cererea de suspendare a executării formulată de reclamantă ca lipsită de obiect, întrucât intimata urmăreşte, în esenţă, repunerea sa în funcţia deţinută anterior, ceea ce;echivalează cu o întoarcere a executării unui act epuizat deja. Recurenta a mai susţinut că şi în situaţia în care s-ar aprecia că este întrunită în cauză una din condiţiile în care poate opera suspendarea executării ordinului atacat, anume cea privind aparenţa de nelegalitate, nu este îndeplinită condiţia pagubei iminente, întrucât lipsirea reclamantei de drepturile salariale aferente funcţiei de conducere exercitate nu poate produce acesteia o pagubă imposibil sau greu de reparat în viitor. În ipoteza în care instanţa constată nelegalitatea actului administrativ prin care reclamanta a fost eliberată din funcţia publică deţinută, ca urmare a analizei complete şi judicioase a fondului cauzei, va putea dispune acordarea drepturilor băneşti de care reclamanta a fost lipsită după eliberarea din funcţie.
În fine, pârâtul M.A.D.R. a criticat ca fiind nelegală şi netemeinică dispoziţia din hotărârea atacată prin care a fost obligat la plata sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată, considerând că cheltuielile de judecată solicitate şi admise de instanţă sunt exagerate în raport de valoarea pricinii şi de complexitatea muncii depusă de avocat.
Recursul este fondat.
Judecătorul are obligaţia, în activitatea de judecată, să asigure respectarea şi să respecte el însuşi principiile fundamentale ale procesului civil, printre care şi principiul contradictorialităţii şi principiul dreptului la apărare. Într-adevăr, părţilor trebuie să li se asigure posibilitatea de a participa la toate fazele de desfăşurare a procesului civil, acestea fiind îndreptăţite să ia cunoştinţă de cuprinsul dosarului, să propună probe, să îşi facă apărări, să îşi prezinte susţinerile în scris şi oral şi să exercite căile legale de atac, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege. Pe de altă parte, în orice proces civil, părţile trebuie să îşi facă cunoscute reciproc şi în timp util, motivele de fapt şi de drept pe care îşi întemeiază pretenţiile şi apărările, precum şi mijloacele de probă de care înţeleg să se folosească, astfel încât fiecare dintre ele să îşi poată organiza apărarea.
Se constată, în cauză, că instanţa de fond nu a respectat prevederile art. 114 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., care prevăd obligaţia comunicării către pârât, o dată cu citaţia pentru primul termen de judecată, a unei copii de pe cererea de chemare în judecată şi de pe înscrisurile depuse de reclamantă, şi a procedat în mod nelegal la judecarea cererii prin care reclamanta B.A.M. a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 2402/2009 emis de M.A.P.D.R., cu nesocotirea principiului contradictorialităţii şi al principiului asigurării dreptului la apărare al pârâtului recurent.
În aceste condiţii, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., urmează a se dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a prevederilor art. 313 C. proc. civ., admiterea recursului declarat de M.A.D.R. împotriva sentinţei civile nr. 220 din 27 octombrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.A.D.R., împotriva sentinţei civile nr. 220 din 27 octombrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauze spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3806/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3809/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
