ICCJ. Decizia nr. 3815/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3815/2010
Dosar nr. 327/64/2009
Şedinţa de la 23 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 157/ F din 23 noiembrie 2009, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei plângerii prealabile acţiunii de către reclamantă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtele A.R.R. Bucureşti şi A.A.R.R. Braşov, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta M.I.R.A., a respins acţiunea formulată şi precizată de reclamanta T.T.S. SRL în contradictoriu cu pârâtele A.R.R. Bucureşti – A.A.R.R. Braşov, M.A.I. ca fiind formulată împotriva unor persoane tară calitate procesuală pasivă. A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta A.S.S.I. A respins acţiunea formulată şi precizată de reclamanta T.T.S. SRL în contradictoriu cu pârâţii A.S.S.I. şi C.J. Braşov – A.T. – C.P., T. SA, având ca obiect contestarea rezultatelor şedinţei de atribuire în urma licitaţiei electronice din 30 aprilie 2008, organizată de pârâta A.S.S.I., respectiv contestarea modalităţii de calcul a punctajului realizat de către SC T. SA şi pe cale de consecinţă, contestarea rezultatului final al atribuirii celor două trasee nr. 35 Moieciu de jos - Râşnov - Braşov şi traseul 36 Braşov - Cristian Râşnov, cuprins în programul de transport al judeţului Braşov pentru anii 2008 - 2011 şi obligarea pârâtelor la recalcularea punctajului realizat de către fiecare participant la licitaţie, reţinându-se în mod corect toate criteriile prevăzute în legislaţia specială, cu cheltuieli de judecată. A obligat reclamanta SC T.T.S. SRL cu sediul în Bran la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 765,30 lei către pârâta A.R.R. Bucureşti, şi în sumă de 2.380 lei cheltuieli de judecată către pârâta T. SA Braşov.
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta SC T.T.S. SRL a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale invocată, din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunţată de o instanţă necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (6) va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a ajunge la această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
A.S.S.I. are ca atribuţie principală înscrisă la art. 2 lit. a) din OUG nr. 73/2007, „dezvoltarea şi operarea sistemului e-guvernare, Sistemul electronic de achiziţii publice şi Sistemul informativ pentru atribuirea electronică a autorizaţiilor de transport internaţional rutier de marfă şi pentru atribuirea electronică a traseelor naţionale din programele de transport prin serviciile regulate judeţene, interjudeţene limitrofe şi interjudeţene".
Conform art. 19 din Ordinul M.I.R.A. nr. 353/2007 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii serviciilor de transport public local nr. 92/2007, „atribuirea traseelor se va face electronic prin sistemul naţional, pentru fiecare judeţ, urmând ca pe baza rezultatelor acesteia, Comisia paritară să emită o hotărâre privind traseele atribuite".
De asemenea, potrivit art. 21 din acelaşi ordin, „lista traseelor care au fost atribuite în cadrul fiecărei şedinţe va fi făcută publică de către autoritatea judeţeană de transport, pe site-ul acesteia, precum şi prin afişare la sediul acesteia, comunicând în scris agenţiei A.R.R. din judeţul respectiv data afişării".
Potrivit art. 20 alin. (2) din Ordin: „în situaţia în care pentru un traseu s-au depus mai multe solicitări de către mai mulţi operatori de transport rutier, aceştia sunt departajaţi pe bază de punctaj, traseul fiind atribuit solicitantului care întruneşte cel mai mare punctaj".
Rezultatul atribuirii electronice este concretizat în Hotărârea C.P., aceasta având caracteristicile unui act administrativ unilateral, a cărei legalitate poate fi cenzurată pe calea contenciosului administrativ.
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
Deci, actul administrativ unilateral atacat în pricina de faţă este emis de o autoritate publică locală, astfel că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 304 pct. 3 şi art. 312 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi pe cale de consecinţă va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC T.T.S. SRL împotriva sentinţei civile nr. 157/ F din 23 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3811/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3820/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
