ICCJ. Decizia nr. 3822/2010. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Revizuire - Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3822/2010
Dosar nr. 1168/1/2010
Şedinţa publică din 23 septembrie 2010
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 5119 din 13 noiembrie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de revizuire formulată de SC E. SA Braşov împotriva deciziei nr. 1408 din 12 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca tardivă.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa supremă a reţinut că termenul în care se poate formula cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este de 15 zile de la comunicarea hotărârii judecătoreşti atacate.
Însă, fiind în discuţie o hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă, în lege s-a prevăzut obligaţia pentru partea interesată de a solicita comunicarea hotărârii, iar pentru aceasta se impunea formularea unei cereri temeinic motivate, de către persoana interesată, cerere care trebuie adresată în termen de 15 zile de la pronunţare.
Prin urmare, pentru a formula o asemenea cerere de revizuire, partea interesată, în termen de 15 zile de la pronunţarea hotărârii, trebuie să adreseze instanţei care a pronunţat hotărârea definitivă şi irevocabilă o cerere temeinic motivată pentru comunicarea hotărârii.
Ulterior, cererea de revizuire trebuie adresată aceleiaşi instanţe într-un termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Neprocedându-se astfel, Înalta Curte a respins cererea de revizuire ca tardivă.
Împotriva deciziei nr. 5119 din 13 noiembrie 2009, SC E. SA a formulat o nouă cerere de revizuire întemeiată de asemenea pe dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ.
Revizuenta a subliniat că Decizia a cărei retractare se solicită este pronunţată cu încălcarea principiului dreptului comunitar, iar în motivarea cererii s-a arătat că termenul de 15 zile de la pronunţare stabilit prin art. 21 alin. (2) este un termen incert şi aleatoriu, părţii interesate în promovarea acestei căi extraordinare de atac incumbându-i doar obligaţia respectării termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Intimata D.F. Braşov a invocat inadmisibilitatea cererii de revizuire a deciziei nr. 5119/2009 arătând că în speţă este vizată o decizie prin care nu s-a evocat fondul astfel cum cer imperativ dispoziţiile art. 322 C. proc. civ.
Examinând cauza Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că apărarea intimatei este pertinentă şi că cererea de revizuire este inadmisibilă.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare şi potrivit art. 322 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., poate avea ca obiect şi hotărârile date de instanţa de recurs, atunci când evocă fondul, mai exact atunci când instanţa de recurs dă o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii.
Prin art. 21 din Legea nr. 554/2004 (modificată şi completată prin Legea nr. 262/2007) aşa cum se stipulează în mod expres, nu s-a adus o modificare a reglementării cuprinse în art. 322 alin. (1) C. proc. civ., ci s-a introdus doar motiv suplimentar de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de codul de procedură civilă şi care vizează hotărârile definitive şi irevocabile pronunţate prin încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României republicată.
În speţă, prin Decizia a cărei retractare se cere s-a respins ca tardiv formulată o altă cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, astfel că cerinţa evocării fondului, impusă de legiuitor pentru promovarea acestei căi extraordinare de atac, nu este îndeplinită.
Mai mult, potrivit art. 328 alin. (1) C. proc. civ., „Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită", iar în contextul dat primirea unei noi cereri de revizuire, pe acelaşi temei, ar presupune acceptarea ideii de „revizuire la revizuire", ceea ce este posibil în termenii procedurali incidenţi.
În aceste condiţii, nefiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire, Înalta Curte nu va verifica „faptul" pe care se întemeiază calea de atac în discuţie respectiv „încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar", motiv de revizuire adăugat la cele prevăzute de Codul de procedură civilă prin Legea nr. 262/2007 de modificare a Legii nr. 554/2004.
Ca urmare, cererea de revizuire va fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de SC E. SA Braşov împotriva deciziei nr. 5119 din 13 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2010.
← ICCJ. Decizia nr. 3820/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3825/2010. Contencios. Anulare act... → |
---|