ICCJ. Decizia nr. 3828/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3828/2010
Dosar nr. 7056/110/2009
Şedinţa de la 23 septembrie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 146 din 22 octombrie 2009, Curtea de Apel Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declinat în favoarea Tribunalului Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamanta S.C.M.F. Oneşti împotriva pârâţilor M.F.P. – A.N.A.F. – D.G.S.C. şi D.G.F.P. Bacău – A.I.F.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în prezenta cauză, obiectul litigiului îl reprezintă suma de 107.628 lei, apreciată de reclamantă ca fiind stabilită cu încălcarea dispoziţiilor legale. Curtea de apel a mai reţinut că, în speţă, competenţa materială, determinată conform dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, revine tribunalului, secţia de contencios administrativ fiscal, fără a avea relevanţă împrejurarea că în Decizia de impunere contestată au fost înscrise obligaţii de plată în cuantum total de 1.135.003 lei.
Tribunalul Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 86 din 5 februarie 2010, a admis excepţia lipsei competenţei materiale a Tribunalului, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău şi, prin urmare, constatând ivit conflict negativ de competenţă a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut că, în speţă, A.N.A.F. este autoritate publică centrală emitentă a actului administrativ fiscal ce face obiectul cauzei, neprezentând relevanţă faptul că s-a admis în parte contestaţia, deoarece aceasta şi-a exercitat atribuţiile jurisdicţional administrative în baza dispoziţiilor art. 216 C. proCod Fiscal
Înalta Curte, soluţionând conflictul negativ de competenţă, conform art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bacău.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
În cauza de faţă se solicită anularea Deciziei nr. 2 din 12 ianuarie 2009 emisă de A.N.A.F. – D.G.S.C. prin care a fost desfiinţată Decizia de impunere nr. 328/2008, pentru suma de 1.025.733 lei şi s-a respins contestaţia pentru suma de 107.628 lei.
Prin urmare, cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat este sub 500.000 lei, astfel că instanţa competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă este Tribunalul Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ. Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe S.C.M.F. Oneşti, M.F.P. – A.N.A.F. – D.G.S.C. –şi D.G.F.P. – A.I.F. Bacău, în favoarea Tribunalului Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3825/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3829/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
