ICCJ. Decizia nr. 3841/2010. Contencios. Comunicare informaţii de interes public (Legea Nr.544/2001). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3841/2010
Dosar nr. 5211/2/2009
Şedinţa publică din 24 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea primei instanţe
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 10 iunie 2009, reclamantul S.Ş. a chemat în judecată pe pârâtul A.V.V., în calitate de preşedinte al C.S.M., solicitând obligarea acestuia să ia, de îndată, măsuri pentru actualizarea documentelor de interes public şi a listei cuprinzând categoriile de documente produse şi/sau gestionate de C.S.M., potrivit legii, obligarea ca, în listarea documentelor de interes public, să determine nefolosirea unor expresii neclare, ambigue, precum cele din Hotărârea nr. 38/2008 a Plenului C.S.M. „traseul profesional al magistraţilor", ci să fie listate precis, clar, care anume documente alcătuiesc acest traseu, începând de la liceu şi facultate, obligarea pârâtului ca, în noua structură a informaţiilor de interes public, să transmită datele solicitate prin Scrisoarea nr. 90/19/01 din 03 mai 2009 şi obligarea pârâtului ca, pentru încălcarea premeditată a obligaţiilor de serviciu, să plătească, în beneficiul bugetului de stat, o penalitate de 10.000 lei.
Motivându-şi acţiunea, reclamantul a arătat că prin scrisoarea nr. 90/19/01 din 03 mai 2009 a solicitat pârâtului, în calitatea sa de preşedinte al C.S.M., comunicarea informaţiilor de interes public din dosarul profesional al doamnei L.HG de la Tribunalul Bucureşti, că C.S.M. a emis adresa nr. 14921/1.154/ E din 6 mai 2009 prin care a solicitat să se indice „concret, explicit ce informaţii de interes public se solicită", iar prin înscrisul nr. 90/19/03 din 6 mai 2009 a invocat, din nou, prevederile Hotărârii nr. 38 din 17 ianuarie 2008 a Plenului C.S.M.
Totodată, reclamantul a susţinut că răspunsul C.S.M., transmis cu scrisoarea nr. 4/14.921/1.154/ E din 14 mai 2009, a fost următorul: „Hotărârea nr. 38/2008 a Plenului C.S.M. a fost anulată prin Sentinţa civilă nr. 2850/2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, devenită irevocabilă, este necesară analizarea în concret a fiecărei cereri ca fiind de interes public ori nu, în accepţiunea Legii nr. 544/2001".
A mai arătat că textul emis de C.S.M. reprezintă şi o abrogare cel puţin a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. g) şi h) din Legea nr. 544/2001, că a depus toate diligentele la conducerea Curţii de Apel Bucureşti şi la C.S.M. pentru comunicarea Sentinţei civile nr. 2850/2008, însă această solicitare a fost refuzată,iar pe site-ul oficial al C.S.M., Hotărârea nr. 38/2008 a Plenului este prezentă, fără nicio menţiune despre anularea acesteia.
De asemenea, reclamantul a afirmat că o lege emisă de Parlamentul României nu putea fi abrogată, chiar şi parţial, de Curtea de Apel Bucureşti, iar nerecurarea sentinţei civile menţionate conduce la ideea că se urmăreşte secretizarea biografiilor magistraţilor, în afara prevederilor constituţionale.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. i) şi lit. n1), art. 16 (l2) din Legea nr. 554/2004, Legea nr. 544/2001, Legea nr. 317/2004, Legea nr. 303/2004 şi Hotărârea nr. 326 din 24 august 2005 a Plenului C.S.M.
Prin întâmpinarea formulată în cauză pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 195 din 14 ianuarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de pârât, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Acţiunea formulată de către reclamant are ca obiect constatarea refuzului nejustificat al pârâtului în calitate de preşedinte al C.S.M. de a-i comunica informaţiile de interes public solicitate.
Refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere este definit de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată şi completată, ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane.
Curtea de apel a constatat că răspunsurile transmise reclamantului, prin adresele nr. 14921/1154/ E din 06 mai 2009 şi nr. 4/14.920/1154/ E din 14 mai 2009, nu îmbracă forma unui refuz nejustificat de soluţionare a cererii, în sensul dispoziţiilor sus menţionate, având în vedere că Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 38/2008, a fost anulată prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, iar reclamantul nu a indicat, în concret, care sunt informaţiile solicitate, pentru a se putea aprecia dacă acestea constituie sau nu informaţii de interes public, în sensul Legii nr. 544/2001, şi dacă fac parte din categoria informaţiilor exceptate de la accesul liber al cetăţenilor, prevăzut de art. 1 din acest act normativ.
De altfel, petiţia prin care se solicită informaţii de interes public se impune a fi formulată cu respectarea dispoziţiilor art. 6 alin. (3) din Legea nr. 544/2004, iar conform art. 12 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 sunt enumerate categoriile de informaţii exceptate de la accesul liber al cetăţenilor, iar la lit. d) sunt menţionate informaţiile cu privire la datele personale, potrivit legii, exigenţe însă de care reclamantul nu a ţinut cont.
în esenţă, judecătorul fondului a apreciat că susţinerile reclamantului privind existenţa unui refuz nejustificat de soluţionare a cererii nu pot fi primite.
2. Recursul declarat de reclamantul S.Ş.
Împotriva acestei sentinţa declarat recurs reclamantul care a solicitat casarea în totalitate a hotărârii atacate, reţinerea cauzei spre rejudecare cu depunerea unui înscris oficial de la C.S.M. privind „pretinsa anulare" a Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 38/2008 şi explicaţii privind menţinerea ei fără nici o adnotare, pe site-ul instituţiei, precum şi depunerea unei hotărâri judecătoreşti, invocate ca probă.
Sentinţa menţionată a fost atacată cu recurs de către reclamant, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că judecătorul fondului a refuzat să soluţioneze cererile deduse judecăţii şi că în cadrul cercetării judecătoreşti, nu a cerut şi nu a obţinut de la C.S.M. un înscris oficial privind anularea Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 38/2008, încălcând principiul egalităţii de şanse între părţi.
Recurentul a mai solicitat aplicarea art. 148 şi 242 alin. ultim C. proc. civ., a art. 1091 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu modificările şi completările ulterioare, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 387/2005, cu modificările şi completările ulterioare şi judecarea cererii de urgenţă şi cu precădere.
II. Considerentele Curţii asupra recursului.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante.
Verificând conţinutul cererii de recurs, Curtea constată că întreaga motivare reia parte din conţinutul cererii de chemare în judecată şi a scrisorii nr. 90/19 din 3 mai 2009, prin care solicită ca în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. i) şi h), art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi în baza dreptului său de informare, pârâtul în calitate de preşedinte C.S.M. să actualizeze lista documentelor de interes public şi lista cuprinzând categoriile de documente produse sau gestionate de C.S.M. şi să comunice informaţiile de interes public solicitate din dosarul profesional al unui magistrat de la Tribunalul Bucureşti.
Examinând susţinerile recurentului prin prisma solicitărilor cuprinse în cererea adresată autorităţii administrative şi răspunsul comunicat cu adresa nr. 4/14921/1.154/biprmm din 14 mai 2009, Înalta Curte observă că nu există elemente care să contureze un refuz nejustificat chiar şi parţial de rezolvare a cererii, în sensul pe care art. 1 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 îl conferă acestei sintagme, pentru ca în baza art. 16 din Legea contenciosului administrativ să fie chemat în judecată pârâtul în calitate de preşedinte al C.S.M.
Nu se poate reţine astfel un refuz de soluţionare a cererii din partea persoanei care „a contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului ori, după caz care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau un interes legitim".
Mai mult, soluţionarea unei cereri contrar aşteptărilor petiţionarului nu reprezintă, automat, un refuz nejustificat, acest caracter al refuzului fiind reţinut numai prin raportare la prevederile legale, cu care răspunsul dat petiţionarului ar intra în contradicţie.
Înalta Curte constată că cererile deduse judecăţii de reclamantul-recurent, privind depunerea unor înscrisuri ce emană de la autoritatea C.S.M. se puteau formula în contradictoriu cu această instituţie publică, avându-se în vedere dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 8 şi 18 din Legea nr. 554/2004.
Funcţionarul public, conducătorul instituţiei publice poate fi chemat în judecată exclusiv pentru plata de despăgubiri în solidar cu autoritatea sau instituţia publică, conform art. 16 din legea contenciosului administrativ.
Raportul de drept administrativ se stabileşte între petiţionar şi autoritatea sau instituţia publică, iar obligaţia de formulare a răspunsului în sensul dorit de petent, revenind acesteia iar nu persoanei fizice care îndeplineşte funcţia de conducător al autorităţii ori instituţiei publice.
Concluzionând, Înalta Curte reţine că în cauză nu s-au identificat elemente care să contureze caracterul nejustificat de soluţionare a cererii de către pârâtul chemat în judecată ci, dimpotrivă, nu s-a făcut dovada că recurentul - reclamant ar fi fost vătămat în vreun drept sau interes legitim.
Instanţa de fond a interpretat corect raportul juridic dedus judecăţii, constatând că în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, pretenţiile reclamantului sunt neîntemeiate, motiv pentru care în mod corect a respins acţiunea.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.
Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.Ş. împotriva sentinţei nr. 195 din 14 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3829/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3848/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
