ICCJ. Decizia nr. 3829/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3829/2010
Dosar nr. 3184/235/2009
Şedinţa de la 23 septembrie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1716 din 2 decembrie 2009, Judecătoria Gherla a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a declinat în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de Şcoala cu Clasele I - VIII Cutca împotriva executării silite începute împotriva ei de executorul judecătoresc L.R.
Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Gherla a reţinut următoarele:
Conform art. 400 C. proc. civ., contestaţia la executare privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea care se execută.
În cauza de faţă contestatoarea a solicitat lămurirea înţelesului titlului executoriu privind sumele datorate numitului C.S., titlu executoriu pronunţat de Curtea de Apel Cluj, respectiv Decizia civilă nr. 1283/2008.
Curtea de apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 75 din 23 februarie 2010, a dispus disjungerea contestaţiei la executare având ca obiect lămurirea înţelesului titlului executoriu constând în Decizia civilă 1283/2008 şi încheierea civilă de îndreptare a erorii materiale din 4 februarie 2009 pus în executare în dosarul execuţional nr. 105/2009 al B.E.J. L.R. şi a dispus înregistrarea acestei cereri sub un nou număr de dosar; a admis excepţia necompetentei materiale a contestaţiei la executare introdusă de către contestatoarea Şcoala cu clasele I-VIII Cutca, având ca obiect anularea executării silite din dosarul 105/2009 al B.E.J. L.R. şi în consecinţă a declinat competenta de soluţionare a contestaţiei la executare având ca obiect anularea executării silite însăşi in favoarea Judecătoriei Gherla. Totodată, constatând ivit conflictul de competenta dintre Judecătoria Gherla si Curtea de Apel Cluj a sesizat Înalta Curte de Casaţie si Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reţinut că, în şedinţa publică din data de 23 februarie 2010, Judecătoria Gherla, din oficiu, a dispus disjungerea contestaţiei la executare având ca obiect actele de executare efectuate în dosarul execuţional nr. 105/2009 de contestaţia la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 400 alin. (2) C. proc. civ., având ca obiect lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării titlului executoriu şi înregistrarea acestui petit sub un nou număr de dosar pe rolul Curţii de Apel Cluj.
Pentru a pronunţa aceasta soluţie, instanţa a reţinut că, fiind vorba despre două petite între care nu se poate stabili un raport de principal, accesoriu, despre două contestaţii la executare cu obiect, finalitate şi reglementare diferită şi care mai mult, atrag competenţa materială diferită de soluţionare (contestaţie la executare propriu-zisă şi contestaţie la executare vizând lămurirea înţelesului titlului executoriu) se impune disjungerea celor două contestaţii la executare şi înregistrarea contestaţiei la executare vizând lămurirea înţelesului titlului executoriu sub un nou număr de dosar pe rolul Curţii de Apel Cluj.
Astfel, în acest dosar instanţa a rămas legal investită doar cu contestaţia la executare având ca obiect anularea executării silite însăşi şi a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul execuţional 105/2009 al B.E.J. L.R. Cu privire la aceasta contestaţie, instanţa a rămas în pronunţare pe excepţia necompetentei materiale, excepţie invocată, din oficiu, de către instanţă, deoarece întâmpinarea depusă de către intimat prin care invoca aceeaşi excepţie a ajuns la dosarul cauzei după pronunţarea sentinţei.
Curtea de Apel a mai constatat şi faptul că soluţia de declinare a Judecătoriei Gherla în favoarea Curţii de Apel Cluj este absolut nemotivată cu privire la contestaţia având ca obiect anularea executării silite însăşi şi a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul execuţional nr. 105/2009 al B.E.J. L.R., toate argumentele vizând exclusiv contestaţia la executare având ca obiect lămurirea întinderii, aplicării şi înţelesului titlului executoriu. În opinia instanţei astfel de argumente ar fi greu de identificat. Dimpotrivă, toate argumentele converg în vederea atribuirii competentei materiale în favoarea Judecătoriei Gherla, ca instanţă de executare. Astfel, potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ., „instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".
Pentru aceste motive, Curtea de Apel a constatat ivit conflictul negativ de competenţă înaintând dosarul Înaltei Curţi pentru soluţionare.
Înalta Curte, soluţionând conflictul negativ de competenţă conform art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Gherla.
Pentru a ajunge la această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
În art. 399 alin. (1) C. proc. civ., republicat, astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 459/2006, se prevede că „împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi şi vătămaţi prin executare", iar „dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum şi în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condiţiile prevăzute de lege".
Potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare şi, deşi nu se arată în mod expres, rezultă că acest prim alineat are în vedere contestaţia la executare propriu-zisă, din moment ce în alin. (2) se prevede care este instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la titlu.
Din coroborarea dispoziţiilor art. 400 alin. (1) cu dispoziţiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că instanţa de executare este judecătoria în raza căreia se face executarea, dacă legea nu prevede altfel, deci, în ceea ce priveşte competenţa soluţionării contestaţiei la executare propriu-zisă, aceasta aparţine întotdeauna Judecătoriei indiferent că este vorba despre un titlu executoriu în materie comercială sau în materie civilă.
Art. 400 alin. (2) distinge două situaţii:
1. Atunci când se cere lămurirea înţelesului întinderii sau aplicării titlului executoriu constând într-o hotărâre judecătorească, instanţa competentă să se pronunţe este cea care a pronunţat hotărârea care se execută.
Aşadar, dacă titlul îl reprezintă o hotărâre judecătorească, contestaţia se va îndrepta la acea instanţă care a pronunţat, în respectiva materie, hotărârea susceptibilă de executare silită.
De asemenea, când titlul emană de la un alt organ cu activitate jurisdicţională, acela va fi sesizat cu contestaţia la titlu, indiferent de natura litigiului.
2. Atunci când se cere lămurirea înţelesului, întinderii său aplicării titlului executoriu care nu emană de la un organ cu activitate jurisdicţională, art. 400 alin. 2 teza a II-a C. proc. civ., face trimitere la instanţa de executare.
Cum această instanţă este întotdeauna judecătoria, conform art. 373 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că aceasta este competentă să judece în primă instanţă contestaţia la titlu când titlul nu emană de la un organ de jurisdicţie.
Astfel fiind, pentru argumentele arătate, Înalta Curte constată că, în mod corect curtea de apel a disjuns contestaţia la executare având ca obiect lămurirea înţelesului titlului executoriu constând în Decizia nr. 1283/2008 şi încheierea civilă de îndreptare a erorii materiale din 4 februarie 2009 pus în executare în dosarul execuţional nr. 105/2009 al B.E.J. L.R. şi a dispus înregistrarea acestei cereri sub un nou număr de dosar.
De asemenea, Înalta Curte constată că, soluţia Curţii de Apel de a declina competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Gherla este corectă.
Prin urmare, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare având ca obiect anularea executării silite însăşi din dosarul nr. 105/2009 al B.E.J. L.R., în favoarea Judecătoriei Gherla.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe C.S., B.E.J. L.R. şi Şcoala cu Clasele I-VIII Cutca, în favoarea Judecătoriei Gherla.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3828/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3841/2010. Contencios. Comunicare informaţii... → |
|---|
