ICCJ. Decizia nr. 3879/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3879/2010
Dosar nr. 287/2/2009
Şedinţa publică de la 27 septembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, reclamanta SC C. SA, în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M., a solicitat anularea atestatului din 30 octombrie 2008 emis de pârât.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin atestat s-a confirmat faptul că hotărârea din 13 octombrie 2008 a Consiliului de Administraţie, prin care nu au fost validate subscrierile efectuate de acţionarul SC E.P.S. Ltd, în cadrul departamentului de preferinţă aferent majorării capital social, nu a respectat prevederile legale - art. 216 alin. (1) şi 217 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, art. 240 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, precum şi art. 130 alin. (1) lit. a) şi alin. (4) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006.
A arătat reclamanta că atestatul este nul, întrucât el se constituie într-un veritabil abuz de drept, el neconfirmând, nerecunoscând situaţii, calităţi, raporturi sau comunicări de date şi informaţii, conform art. 9 alin. (3) din O.U.G. nr. 25/2002, ci afirmă o poziţie proprie, eronată. El reprezintă un veritabil control de legalitate a unor operaţii proprii unor societăţi comerciale.
De asemenea, atestatul nu are temei legal, deoarece persoana juridică SC E.P.S. Ltd devine acţionară a reclamantei, prin achiziţionarea de pe piaţa reglementată RASDAQ în perioada 07-10 iulie 2008, a unui pachet de acţiuni emise de reclamantă, reprezentând la aceea dată 35,99%. În consecinţă, s-a trimis reclamantei o adresă la 18 iulie 2008 pentru respectarea art. 203 din Legea nr. 297/2004.
Se arată în continuare că la data de 15 octombrie 2008 s-a aprobat oferta publică de preluare obligatorie a SC C. SA iniţiată de M.S.H. AG, cu depăşirea termenului de 2 luni, obligatoriu.
Astfel, greşit atestatul s-a întemeiat pe art. 205 din Legea nr. 297/2004 pe care reclamanta l-a enunţat, deoarece operaţiunea nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele enunţate, aplicabile fiind dispoziţiile art. 203 din Legea nr. 297/2004.
Conchide, arătând că prin sentinţa civilă din 19 noiembrie 2008, s-a admis cererea de suspendare, la fel ca şi în cea din 05 noiembrie 2008, privind decizia de aprobare a ofertei publice de preluare obligatorie.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, având în vedere că reclamanta nu şi-a îndeplinit prerogativele enunţate de art. 7 alin. (1) şi alin. (4) din O.G. nr. 25/2002, precum şi art. 2 alin. (5) din Legea nr. 297/2004.
La data de 25 martie 2009, instanţa a încuviinţat, în principiu, cererea de intervenţie accesorie formulată de petenta SC E.P.S. Ltd în favoarea pârâtei, solicitând respingerea contestaţiei, arătând că a atacat în instanţă hotărârile nr. 1 şi 2 din 13 octombrie 2008 ale Consiliului de Administraţie, hotărâri care au încălcat dreptul său de preferinţă la subscrierea noii emisiuni de acţiune, au încălcat art. 219 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, printr-o fraudă săvârşită de acţionarul majoritar.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2241 din 27 mai 2999 a admis acţiunea formulată de reclamanta SC C. SA, în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M. şi a anulat atestatul din 30 octombrie 2008 emis de pârâtă.
Totodată, a respins cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâtei a SC E.P.S. Ltd.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă,verificând actele şi lucrările cauzei, a reţinut, în esenţă, aşa cum reiese din considerentele sentinţei următoarele:
Potrivit art. 9 alin. (3) din O.U.G. nr. 25/2002 privind aprobarea Statutului C.N.V.M., modificată şi completată, atestatele sunt acte prin care C.N.V.M. confirmă ori recunoaşte situaţii sau calităţi, raportări ori comunicări de date şi informaţii.
Aşadar, atestatele nu pot avea ca obiect exclusiv dezlegarea unor probleme de drept sau verificarea legalităţii unor acte emise de către societăţile comerciale sau alte entităţi reglementate în sensul art. 2 alin. (1) pct. 5 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, modificată şi completată.
Or, în speţă, prin atestatul din 30 octombrie 2008 emis de pârâta C.N.V.M., s-a stabilit că „hotărârea din data de 13 octombrie 2008 a Consiliului de Administraţie al SC C. SA Constanţa prin care nu au fost validate subscrierile efectuate de acţionarul SC E.P.S. Ltd în cadrul dreptului de preferinţă aferent majorării de capital al SC C. SA Constanţa hotărâtă în şedinţa Consiliului de Administraţie din data de 26 august 2008, nu a respectat prevederile legale în vigoare, respectiv art. 216 alin. (1) şi art. 217 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, privind societăţile comerciale, cu modificările şi completările ulterioare, art. 240 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi art. 130 alin. (1) lit. a) şi alin. (4) din Regulamentul nr. 1/2006 privind emitenţii şi operaţiunile cu valori imobiliare”.
Concluzionează prima instanţă arătând că textele de lege invocate de reclamantă şi intervenienta accesorie privesc fondul raportului juridic, iar nu regimul juridic al atestatului sau competenţa pârâtei de a statua asupra legalităţii hotărârilor adoptate de Consiliul de Administraţie al unei societăţi comerciale.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au formulat recurs pârâta C.N.V.M. şi intervenienta SC E.P.S. Ltd Bucureşti.
În motivarea recursului, pârâta C.N.V.M. a arătat, în esenţă, că prin atestatul contestat a confirmat faptul că hotărârea din 13 octombrie 2008 nu a respectat prevederile legale în vigoare, că în virtutea statutului său reglementează şi supraveghează piaţa de capital, iar printre actele individuale pe care le emite sunt şi atestatele, având dreptul consfinţit de legislativ să-şi exprime punctul de vedere şi să facă aprecieri cu privire la respectarea dispoziţiilor legale specifice domeniului pieţei de capital de către autorităţile reglementate.
În motivarea recursului său, intervenienta SC E.P.S. Ltd Bucureşti a arătat, în esenţă, că demersul pârâtei nu se situează în afara puterilor acordate de lege, că pârâta este abilitată să verifice modul în care organele reprezentative ale entităţilor reglementate îşi îndeplinesc atribuţiile, că C.N.V.M. trebuie să identifice practicile nelegale ale operatorilor de piaţă, că prin atestate pârâta este îndrituită să se refere atât la situaţii de fapt, cât şi de drept, în fine, că pârâta nu a comis o imixtiune în activitatea jurisdicţională.
Recursurile sunt nefondate.
Raportat la soluţia pronunţată de prima instanţă, problema de drept ce trebuie tranşată este aceea dacă C.N.V.M. posedă puterea juridică de a dezlega probleme de drept sau de a verifica legalitatea unor acte emise de către societăţile comerciale sau alte entităţi reglementate, în sensul art. 2 alin. (1) pct. 5 din Legea nr. 297/2004, prin emiterea unui atestat.
Prima instanţă a anulat atestatul din 30 ianuarie 2008 emis de C.N.V.M., considerând că atestatele pot fi emise doar pentru a confirma sau recunoaşte aspecte de fapt ori calităţi existente, conform art. 9 alin. (3) din O.U.G. nr. 25/2002, or, prin atestatul contestat, pârâta s-a pronunţat asupra legalităţii hotărârii din data de 13 octombrie 2008 a Consiliului de Administraţie al SC C. SA Constanţa.
Este de necontestat, observă Înalta Curte, că pârâta C.N.V.M. are la dispoziţie o paletă variată de mijloace pentru exercitarea competenţelor sale conferite de lege în calitatea sa de autoritate administrativă autonomă care reglementează şi supraveghează piaţa de capital, precum şi instituţiile şi operaţiunile specifice.
În consecinţă, pârâta are abilitarea de a se pronunţa asupra legalităţii unor acte ale organelor reprezentative ale entităţilor reglementate sau supravegheate, în exercitarea activităţii de supraveghere a operatorilor şi operaţiunilor de pe piaţa de capital, conform art. 2 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 297/2004, având competenţa să verifice modul în care respectivele organe îşi îndeplinesc atribuţiile şi obligaţiile legale şi statutare.
În speţă, pârâta s-a pronunţat asupra legalităţii hotărârii din 13 octombrie 2008 a Consiliului de Administraţie al SC C. SA, prin intermediul unui atestat. Conform art. 9 alin. (3) din O.U.G. nr. 25/2002, text care conţine definiţia legală a atestatului, printr-un astfel de act pârâta procedează la recunoaşterea ori confirmarea unor situaţii sau calităţi, raportări ori comunicări de date şi informaţii. Având ca reper textul legal precitat, rezultă cu puterea evidenţei că pârâta nu poate apela însă la atestat ca act juridic prin care îşi exercită competenţele, pentru a dezlega probleme de drept sau a verifica legalitatea unor acte emise de entităţile supravegheate sau reglementate, ci doar pentru a confirma/recunoaşte aspecte de fapt ori calităţi existente.
Prin urmare, recursul formulat de pârâta C.N.V.M. este nefondat şi urmează a fi respins ca atare, potrivit art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâta C.N.V.M. şi intervenienta SC E.P.S. Ltd Bucureşti împotriva sentinţei nr. 2242 din 27 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3878/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3880/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
