ICCJ. Decizia nr. 3843/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3843/2010
Dosar nr.7808/2/2009
Şedinţa publică din 24 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul L.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, obligarea pârâtului ca prin intermediul Ambasadei României la Chişinău să-i indice o zi într-un termen rezonabil, scurt, de maxim 30 de zile, pentru a putea depune cererea şi actele necesare cu privire la redobândirea cetăţeniei române.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în septembrie 2006 s-a prezentat la Secţia Consulară a Ambasadei României de la Chişinău în vederea depunerii cererii şi actelor necesare pentru redobândirea cetăţeniei române, dar a fost refuzat, cu motivarea că trebuie să depună mai întâi o cerere de intenţie ca să fie programat pentru depunerea actelor prin intermediul poştei şi peste 6 luni va primi o invitaţie de programare.
Reclamantul a mai arătat că a depus o asemenea cerere, dar nu a fost programat nici peste 6 luni, nici până în prezent, cu toate că cererea a fost primită de Ambasada României Secţia Consulară, ceea ce se confirmă prin aviz de primire.
La data de 19 iunie 2009, reclamantul s-a adresat cu o altă cerere Ambasadei României de la Chişinău cu rugămintea ca într-un termen rezonabil, scurt, de 30 de zile, să-i stabilească o zi când va putea depune cererea şi actele pentru redobândirea cetăţeniei române, însă până în prezent nu a primit niciun răspuns.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a invocat excepţia prescrierii dreptului la acţiune faţă de dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, la data introducerii acţiunii fiind împlinit termenul de 6 luni care curge de la data când s-a împlinit intervalul legal de răspuns pentru prima cerere, respectiv data de 18 octombrie 2006.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii, având în vedere capacitatea limitată a Secţiei Consulare din cadrul Ambasadei României la Chişinău de a procesa dosarele cuprinzând cererile de redobândire a cetăţeniei române şi actele necesare a fi depuse pentru înaintarea solicitării la Ministerul Justiţiei.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 122 din 12 ianuarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia prescrierii dreptului la acţiune, a admis acţiunea formulată de reclamantul L.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe şi a obligat pârâtul să stabilească, în termen de 30 de zile de la pronunţarea sentinţei, data la care reclamantul să se prezinte pentru primirea cererii de redobândire a cetăţeniei române.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
În privinţa excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, prima instanţă a constatat că reclamantul s-a adresat în luna septembrie 2006 Secţiei Consulare a Ambasadei României la Chişinău pentru a fi invitat să depună cererea de redobândire a cetăţeniei române şi pentru că nu a primit răspuns, a adresat Ambasadei României la Chişinău o cerere, la data de 19 iunie 2009, prin care a solicitat să i se stabilească o zi pentru a depune actele şi cererea de redobândire a cetăţeniei române, dar nici la aceasta nu a primit răspuns.
Astfel, a apreciat că această excepţie nu este întemeiată în raport de prevederile art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 conform cărora cererile prin care se solicită (…) recunoaşterea dreptului pretins se pot introduce în termen de 6 luni de la data expirării termenului legal de soluţionarea cererii, întrucât reclamantul nu a primit răspuns la prima cerere şi din acest motiv a revenit cu o nouă solicitare în luna iunie 2009, iar termenul de 6 luni pentru introducerea acţiunii în contencios administrativ curge de la data expirării termenului legal de soluţionare a celei de-a doua cereri.
Or, în raport cu data introducerii acţiunii, 11 august 2009, prima instanţă a constatat că reclamantul a respectat termenul de 6 luni pentru sesizarea instanţei de contencios administrativ.
Pe fondul cauzei, judecătorul fondului a reţinut că potrivit prevederilor art. 12 alin. (3) din Legea nr. 21/1991, persoanele care au domiciliul sau reşedinţa în străinătate pot depune cererea de redobândire a cetăţeniei române însoţită de actele care dovedesc îndeplinirea condiţiilor legale, la misiunile diplomatice sau oficiile consulare competente ale României. Cererile vor fi înaintate de îndată Comisiei pentru cetăţenie.
Astfel, prima instanţă a constatat că solicitanţii pot depune oricând cereri pentru redobândirea cetăţeniei române, nefiind reglementată o procedură ca aceea derulată de pârât, constând în programarea pentru depunerea cererii şi a documentelor necesare.
Susţinerile pârâtului, în sensul că o asemenea procedură a fost determinată de numărul foarte mare al cererilor, de personalul redus al secţiei consulare şi de insuficienţa spaţiului, sunt aspecte ce nu pot fi imputabile reclamantului şi nu pot constitui o justificare pentru depăşirea unui termen rezonabil de soluţionare a cererii.
De asemenea, a mai constatat instanţa de fond că, într-adevăr, legea cetăţeniei române nu prevede un termen în care pârâtul să proceseze cererile formulate pentru redobândirea cetăţeniei române, ci doar împrejurarea că cererile vor fi înaintate de îndată Comisiei pentru cetăţenie, însă trecerea unui termen de aproape 3 ani de la data depunerii primei cereri şi până la data introducerii prezentei acţiuni are drept consecinţă imposibilitatea reclamantului de valorificare a dreptului prevăzut de lege, fiind lipsite, astfel, de efecte juridice dispoziţiile art. 12 alin. (3) din Legea nr. 21/1991.
Curtea de Apel a avut în vedere şi dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 396/2002, pentru ratificarea Convenţiei europene asupra cetăţeniei, adoptată la Strasbourg la 06 noiembrie 1997 potrivit cărora fiecare stat parte trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetăţeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetăţenie.
Concluzionând, judecătorul fondului a apreciat că intervalul de timp cuprins între data formulării primei cereri - septembrie 2006 şi data sesizării instanţei cu prezenta acţiune - 11 august 2009, nu poate fi considerat un termen rezonabil în sensul dispoziţiilor legale sus-menţionate şi a practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului, constatând astfel îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
3. Recursul formulat de pârât
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, încadrând motivele de nelegalitate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Referitor la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, recurentul a arătat că cererea adresată de reclamant în luna septembrie 2006 este prescrisă, întrucât s-a împlinit termenul de 6 luni înăuntrul căruia trebuia să fie formulată acţiunea, având în vedere dispoziţiile art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.
Consideră astfel că instanţa de fond s-a aflat într-o eroare de aplicare a legii atunci când a respins excepţia invocată, întrucât pentru fiecare act administrativ unilateral (în cazul de faţă refuzul de soluţionare în termenul legal a cererii), curge un termen separat de prescripţie şi în acelaşi mod se şi împlineşte.
Pe fondul cauzei, recurentul a arătat că răspunsul transmis reclamantului nu încorporează un refuz de soluţionare a cererii sale, ci cuprinde condiţiile în care urma să fie procesat dosarul acestuia, apreciind astfel că şi din această perspectivă hotărârea atacată este dată cu aplicarea greşită a legii.
Totodată, a invocat jurisprudenţa europeană, potrivit căreia un termen rezonabil nu este neapărat un termen scurt şi faptul că numărul mare al cererilor de redobândire al cetăţeniei depuse la Secţia Consulară a Ambasadei României la Chişinău generează în continuare o dificultate în rezolvarea acestor cereri.
De asemenea, a mai afirmat că, în lipsa unei culpe administrative, neexistând temei legal concret în stabilirea termenelor de primire a cererilor de redobândire a cetăţeniei, nu putea fi obligat în baza legii contenciosului administrativ la schimbarea ordinii cronologice stabilite şi la primirea cererii reclamantului în detrimentul persoanelor care au depus cereri anterior acestuia, puterea judecătorească nu putea să se substituie puterii executive în a edicta termenele de primire ale cererilor de redobândire a cetăţeniei.
Recurentul-pârât a menţionat că termenul rezonabil de rezolvare a cererii, invocat de reclamant, nu se regăseşte în legislaţia română de lege lata, iar durata acestui termen a fost decantată în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, dar nu se aplică decât în cazurile expres specificate.
Termenul rezonabil de procesare a cererilor se stabileşte în funcţie de toate circumstanţele relevante.
În legătură cu eforturile autorităţii pârâte în găsirea unor soluţii pentru rezolvarea situaţiei generate de primirea cererilor de redobândire a cetăţeniei, recurentul-pârât a menţionat că a intrat în vigoare Legea nr. 354/2009 pentru aprobarea OUG nr. 36/2009 ce modifică şi completează Legea nr. 21/1991, iar potrivit acestui act, cererea şi documentele vizând redobândirea cetăţeniei vor putea fi înregistrate şi la birourile teritoriale aflate în subordinea Direcţiei cetăţenie din cadrul Ministerului Justiţiei, astfel că nu se poate reţine lipsa de diligenţă a Statului Român în deblocarea acestei situaţii.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041, constată că recursul nu este fondat.
1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate
Din actele depuse la dosarul de fond rezultă că în luna septembrie 2006 intimatul-reclamant s-a adresat Secţiei Consulare a Ambasadei României de la Chişinău cu solicitarea de a-i fi comunicată data la care va putea depune cererea de redobândire a cetăţeniei române, însoţită de documentaţia prevăzută de Legea nr. 21/1996.
La data de 19 iunie 2009 intimatul-reclamant s-a adresat cu o nouă cerere la Secţia Consulară a Ambasadei României de la Chişinău, cu acelaşi conţinut, însă nu a primit răspuns la niciuna dintre cereri, astfel că a introdus acţiune înregistrată la 11 august 2009.
Pornind de la această situaţie de fapt, soluţia primei instanţe reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a legislaţiei incidente raportului juridic dedus judecăţii, atât în ceea priveşte prescripţia dreptului la acţiune, cât şi cu privire la dezlegarea fondului cauzei.
Prevederile art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 262/2007, statuează că „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Legea nr. 21/1991 nu prevede un termen pentru soluţionarea cererilor de redobândire a cetăţeniei române formulate conform art. 10, însă complexitatea procedurii exclude, în mod obiectiv, incidenţa termenului de drept comun, de 30 de zile, prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.
Or, atâta vreme cât nu există o dată prestabilită pentru rezolvarea cererii, nu se poate considera că raportat la cele două cereri din 2006 şi 2009, reclamantul ar fi depăşit termenul de prescripţie pentru exercitarea dreptului la acţiune în contencios administrativ, termen care, potrivit art. 11 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea nr. 554/2004, curge de la data expirării termenului legal de soluţionare a cererii
Împrejurarea că legea specială nu prevede un termen pentru rezolvarea cererilor nu poate încuraja însă autoritatea competentă în tergiversarea primirii dosarelor de redobândire a cetăţeniei române, pentru că art. 10 din Convenţia Europeană asupra Cetăţeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 şi ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, publicată în M. Of. nr. 490/9.07.2002, impune fiecărui stat să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetăţeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetăţenie.
În ceea ce priveşte criteriile de apreciere caracterului rezonabil al duratei unei proceduri, aplicabile nu numai celei judiciare, ci şi procedurii administrative, nu se poate face abstracţie de principiile cristalizate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în aplicarea art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
Durata rezonabilă a procedurii se apreciază în lumina acestor principii, în funcţie de particularităţile fiecărei cauze, luându-se în calcul complexitatea cauzei, conduita reclamantului sau petiţionarului şi cea a autorităţilor competente, miza litigiului.
Or, din această perspectivă, instanţa de fond a apreciat în mod corect că trecerea unui termen de aproape trei ani de la data primei cereri este în măsură să lipsească de efecte juridice prevederile Legii nr. 21/1991; în plus, fără a face abstracţie de motivele de ordin administrativ, organizatoric, invocate de autoritatea competentă, Înalta Curte reţine că în discuţie nu este însăşi rezolvarea cererii de redobândire a cetăţeniei, ci numai fixarea datei de depunere a cererii, ceea ce constituie încă un argument în sensul caracterului nerezonabil al duratei procedurii.
Concluzionând, instanţa de fond a dat o rezolvare corectă cauzei constatând nesoluţionarea în termenul legal a cererii reclamantului privind stabilirea datei pentru primirea actelor necesare redobândirii cetăţeniei române.
2. Soluţia pronunţată în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 304 pct. 9 sau art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva Sentinţei nr. 122 din 12 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 3842/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3844/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
