ICCJ. Decizia nr. 3845/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3845/2010
Dosar nr.8685/2/2009
Şedinţa publică din 24 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 4063 din 20 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiate, excepţiile inadmisibilităţii cererii, decăderii din termenul de a formula cererea şi lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, iar pe fond, apreciind că, în speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de A.R.T.O.P. în contradictoriu cu Ministerul Sănătăţii, prin care solicita suspendarea executării Ordinului nr. 1509/2008 emis de pârât.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs A.R.T.O.P. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În prealabil, Înalta Curte, verificând data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de din Legea nr. 554/2004.
În conformitate cu prevederile art. 14 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra suspendării executării actului administrativ contestat este executorie de drept, ea putând fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, se constată că sentinţa recurată a fost comunicată recurentei la data de 10 decembrie 2009 şi a fost atacată cu recurs la data de 21 decembrie 2009, depăşindu-se, aşadar, termenul legal de 5 zile de la comunicare, prevăzut de textul de lege sus-menţionat.
Potrivit dispoziţiilor art. 103 alin. (1) din C. proc. civ., „neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei”.
Constatând că recursul nu a fost declarat în termenul imperativ prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi că recurenta nu a pretins şi nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor legale sancţionatorii sus invocate şi să respingă recursul, ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.R.T.O.P. împotriva Sentinţei nr. 4063 din 20 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 3844/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3846/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
