ICCJ. Decizia nr. 3849/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3849/2010
Dosar nr.811/39/2009
Şedinţa publică din 24 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii şi procedura derulată în faţa primei instanţe
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC S.C. SA Rădăuţi a chemat în judecată pe pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava şi Administraţia Finanţelor Publice Suceava, solicitând: anularea Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală nr. 190/12 decembrie 2008; obligarea pârâtelor să ramburseze reclamantei suma de 2.502.435 RON cu titlu de TVA; obligarea pârâtelor să restituie reclamantei suma de 600.333 RON prelevată din conturile acesteia până la data suspendării deciziei de impunere atacată; anularea deciziilor referitoare la obligaţiile de plată accesorii aferente obligaţiilor fiscale din 12 ianuarie 2009, din 27 ianuarie 2009 şi din 28 ianuarie 2009, precum şi a oricăror alte decizii privind obligaţii de plată accesorii aceluiaşi debit; anularea dispoziţiei privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală în 11 decembrie 2008 şi anularea raportului de inspecţie fiscală parţială din 15 decembrie 2009.
La termenul de judecată din 27 noiembrie 2010, reclamanta şi-a completat acţiunea cu un nou capăt de cerere, prin care a solicitat şi suspendarea executării dispoziţiei privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală din 11 decembrie 2008.
Prin Încheierea din data de 14 decembrie 2009, instanţa a dispus disjungerea capetelor de cerere privind anularea dispoziţiei privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală în 11 decembrie 2008 (capăt de cerere formulat prin acţiunea introductivă) şi suspendarea executării acestei dispoziţii până la soluţionarea acţiunii în anulare (capăt de cerere formulat prin completarea la acţiune) şi ca urmare s-a format Dosarul nr. 1382/39/2009 competenţa de soluţionare a acestuia fiind ulterior declinată în favoarea Tribunalului Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
La acelaşi termen de judecată, reclamanta a solicitat suspendarea judecăţii celorlalte capete de cerere până la soluţionarea Dosarului disjuns nr. 1382/39/2009, considerând că acesta vizează o chestiune prejudicială soluţionării capetelor de cerere cu care instanţa rămâne învestită.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Încheierea de şedinţă de la termenul de judecată din 25 ianuarie 2010, instanţa a dispus suspendarea judecăţii cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 811/39/2009 până la soluţionarea irevocabilă a pricinii ce formează obiectul Dosarului nr. 1382/39/2009, aflat pe rolul Tribunalului Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a declinării soluţionării cauzei, conform art. 244 pct. 1 C. proc. civ.
A reţinut că, în speţă, capetele de cerere privind anularea măsurilor stabilite de organele de inspecţie fiscală prin Dispoziţia nr. 162117 din 11 decembrie 2008 şi suspendarea executării acestei dispoziţii până la soluţionarea acţiunii în anulare, care formează obiectul Dosarului nr. 1382/39/2009, se circumscriu noţiunii de „chestiune prejudicială" cauzei vizând anularea Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală nr. 190 din 12 decembrie 2008; obligarea pârâtelor să ramburseze reclamantei suma de 2.502.435 RON cu titlu de TVA; obligarea pârâtelor să restituie reclamantei suma de 600.333 RON prelevată din conturile acesteia până la data suspendării deciziei de impunere atacată; anularea deciziilor referitoare la obligaţiile de plată accesorii aferente obligaţiilor fiscale din 12 ianuarie 2009, din 27 ianuarie 2009 şi din 28 ianuarie 2009, precum şi a oricăror alte decizii privind obligaţii de plată accesorii aceluiaşi debit şi anularea raportului de inspecţie fiscală parţială din 15 decembrie 2009, care formează obiectul Dosarului nr. 811/39/2009.
Astfel, a constatat că soluţionarea acestei din urmă cauze (Dosar nr. 811/39/2009) depinde de modalitatea de soluţionare a capetelor de cerere disjunse (Dosar nr. 1382/39/2009), respectiv, validitatea măsurilor stabilite de organele de inspecţie fiscală condiţionează îndeplinirea de către reclamantă a obligaţiilor fiscale suplimentare şi a celor accesorii.
3. Recursul pârâtei Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava
Pârâta a atacat cu recurs încheierea menţionată, invocând motive pe care le-a încadrat în drept în prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În esenţă, recurenta-pârâtă a arătat că măsura suspendării judecării cauzei se fondează pe un raţionament greşit, pentru că, ţinând seama de natura celor două acte administrative şi scopul pentru care au fost emise, hotărârea ce ar urma să fie pronunţată în cauza având ca obiect anularea dispoziţiei de măsuri - care nu este un titlu de creanţă şi nu are caracterele unui act administrativ-fiscal asimilat deciziei de impunere, conţinând numai măsurile pentru înlăturarea deficienţelor constatate în activitatea contribuabilului, în limitele stabilite prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1939/2004 - nu produce efecte asupra legalităţii deciziei de impunere şi a obligaţiilor fiscale stabilite suplimentar în sarcina intimatei-pârâte.
4. Apărările intimatei-reclamante
Prin concluziile scrise depuse la dosar, SC S.C. SA a arătat că, în opinia sa, cauza trebuia soluţionată în mod unitar, aşa cum permit, de altfel, dispoziţiile art. 17 C. proc. civ. Odată realizată disjungerea, se impune însă ca pricinile să nu se judece în paralel, întrucât aceasta ar însemna posibilitatea pronunţării unor soluţii contradictorii.
În continuare, a arătat că măsura suspendării judecării cauzei are la bază un principiu potrivit căruia nu există TVA de colectat fără să existe o operaţiune generatoare de TVA, din care se deduce că nu există TVA fără facturarea sumei căreia îi corespunde acea TVA. Cu alte cuvinte, facturarea dispusă de organul fiscal prin Dispoziţia măsurii din 11 decembrie 2008 generează existenţa taxei pe valoarea adăugată, astfel că soluţionarea concomitentă a celor două dosare şi, mai ales, soluţionarea lor de către instanţe diferite ar putea determina soluţii contradictorii, imposibil de conciliat.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., ţinând seama şi de apărările intimatei-reclamante, Înalta Curte constată că recursul este fondat, încheierea atacată reflectând aplicarea greşită a prevederilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ. în raport cu împrejurările pricinii.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Cu titlu prealabil, este necesară menţiunea că Înalta Curte împărtăşeşte punctul de vedere al intimatei-reclamante, în sensul că obiectul şi conţinutul raportului juridic fiscal în derularea căruia au fost emise actele contestate impuneau judecarea unitară a tuturor capetelor de cerere ale acţiunii. Dar cum disjungerea capătului de cerere vizând dispoziţia de măsuri şi declinarea judecării acestuia către Tribunalul Suceava nu au fost atacate, analiza pe care o are de efectuat instanţa de control judiciar este circumscrisă limitelor devolutive ale recursului exercitat împotriva încheierii de suspendare a judecării cauzei păstrate în competenţa Curţii de Apel.
În acest context, Înalta Curte reţine că Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare, deciziile referitoare la obligaţiile de plată accesorii debitului fiscal principal şi dispoziţia privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală sunt acte administrativ-fiscale emise pe baza împrejurărilor constatate prin acelaşi raport de inspecţie fiscală parţială, întocmit la data de 11 decembrie 2008 şi înregistrat la 15 decembrie 2008, conform Capitolului 6 din Anexa nr. 2 a Ordinului nr. 1181/2007, privind modelul şi conţinutul Raportului de inspecţie fiscală, publicat în M. Of. nr. 611/4.09.2007.
Între aceste acte administrative-fiscale nu există însă o interdependenţă care să justifice suspendarea judecării cauzei, în sensul celor susţinute de intimata-reclamantă şi adoptate de instanţa de fond cu o motivare insuficientă, pentru că faptul generator al taxei pe valoarea adăugată nu rezidă în formalităţile aferente unei operaţiuni comerciale (facturarea), aşa cum afirmă intimata-reclamantă, ci în însăşi efectuarea unei operaţiuni impozabile ce intră în sfera de aplicare trasată de art. 126 din Cod fiscal Cu alte cuvinte, nu evidenţele contabile generează TVA, ci realitatea operaţiunilor şi conţinutul economic al acestora, dacă se încadrează în ipoteza normei legale.
Dispoziţia de măsuri nu urmăreşte decât adecvarea documentelor şi înregistrărilor contabile la starea de fapt fiscală identificată în urma inspecţiei fiscale, în acord cu obiectivele minimale prevăzute Capitolul 3 pct. 2 din Anexa nr. 2 a ordinului menţionat mai sus.
Prin urmare, contrar celor reţinute de prima instanţă, Înalta Curte constată că, deşi cele două pricini prezintă unele elemente comune, soluţionarea cererilor supuse analizei nu depinde în mod hotărâtor de soluţia ce se va pronunţa în cauza privind dispoziţia de măsuri.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul exercitat potrivit art. 2441 C. proc. civ. şi, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 va casa încheierea atacată şi va trimite cauza la aceeaşi instanţă, în vederea continuării judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava împotriva Încheierii din 25 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează încheierea atacată şi trimite cauza pentru continuarea judecăţii la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 3846/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3850/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
