ICCJ. Decizia nr. 3851/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3851/2010
Dosar nr.949/42/2009
Şedinţa publică din 24 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, reclamanţii M.C.P., M.C.C. şi S.S. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, obligarea acesteia la plata fără eşalonare a sumei de 92.288 RON actualizată cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului şi până la data plăţii efective.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că în aplicarea Legii nr. 290/2003 le-a fost stabilită o suma de bani drept despăgubire pentru bunurile proprietatea autorilor lor refugiaţi şi pârâta refuză plata acestor drepturi.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a solicitat respingerea acţiunii, ca nefondată.
Prin Sentinţa nr. 572 din 6 octombrie 2009, Tribunalul Dâmboviţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, având în vedere prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
2. Hotărârea primei instanţe
Curtea de Apel Ploieşti, învestită cu soluţionarea cauzei, prin Sentinţa civilă nr. 256 din 3 decembrie 2009, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanţii M.C.P., M.C.C. şi S.S. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
3. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea primei instanţe
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că, deşi prin Hotărârea din 19 decembrie 2007 a Comisiei Judeţene Dâmboviţa pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 s-au acordat reclamanţilor despăgubiri băneşti în sumă de 92.288 RON pentru imobile abandonate de autorii lor refugiaţi ca urmare a stării de război din Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, autoritatea centrală a constatat însă că hotărârea a fost emisă fără respectarea prevederilor Legii nr. 290/2003, fapt ce a fost adus la cunoştinţa reclamantei M.P. din data de 03 februarie 2009 în sensul că dosarul nu este complet şi că trebuie dovedite pretenţiile, însă reclamanţii nu au dat curs acestei solicitări.
4. Recursul pârâtei Autoritatea Naţională pentru restituirea Proprietăţilor-Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003
Împotriva acestei sentinţei a declarat recurs Autoritatea Naţională pentru restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 3 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenţii au susţinut, în esenţă, în ceea ce priveşte primul motiv de recurs, că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea competenţei altei instanţe, având în vedere că obiectul pricinii îl constituie obligarea autorităţii pârâte la plata despăgubirilor în baza unei hotărâri emise de Comisia Judeţeană Dâmboviţa în temeiul Legii nr. 290/2003, fiind vorba deci despre o acţiune în pretenţii, datorită neplăţii acestor despăgubiri în termenul legal stabilit printr-un act administrativ, caz în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 8 din actul normativ sus-menţionat.
În privinţa celui de-al doilea motiv de recurs, recurenţii au susţinut că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 17 din HG nr. 1120/2006, prevederi care au fost modificate prin HG nr. 57/2008, în sensul că a fost reglementată atribuţia autorităţi pârâte de a propune reanalizarea sau revocarea actelor administrative apreciate ca fiind emise cu nerespectarea dispoziţiilor Legii nr. 290/2003, modificări care însă nu pot aduce atingere hotărârilor emise cu respectarea procedurii prevăzute de HG nr. 1120/2006, de către Comisiile locale de aplicare a Legii nr. 290/2003.
Astfel, autoritatea pârâtă nu a solicitat Comisiei Locale de aplicare a Legii nr. 290/2003 reanalizarea dosarului şi nici revocarea hotărârii, caz în care aceasta continuă să-şi producă efectele aşa cum a fost adoptată.
Totodată, arată că hotărârea instanţei de fond este netemeinică şi pentru că nu s-a reţinut faptul că au fost înaintate pârâtei documentele solicitate, neavându-se astfel în vedere întreg probatoriul administrat în cauză, pentru că altfel soluţia ar fi fost alta.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, constată că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Obiectul dedus judecăţii îl constituie obligarea pârâtei la plata unei sumei de bani în cuantum de 92.288 RON cuvenită reclamanţilor cu titlu de despăgubiri, conform Hotărârii nr. 182/2007 emise de Instituţia Prefectului judeţului Dâmboviţa - Comisia Judeţeană de aplicare a Legii nr. 290/2003.
Înalta Curte constată că acţiunile având ca obiect obligarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor la plata despăgubirilor acordate prin hotărârea Comisiei judeţene de aplicare a Legii nr. 290/2003 sunt de competenţa Tribunalului, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în raport de incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 290/2003, care prevăd:
„(5) Hotărârile Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.
(6) Hotărârile pronunţate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.”
Întrucât dispoziţiile sus-menţionate - norme cu caracter special, derogatoriu de la dreptul comun în materie, reprezentat de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - prevăd competenţa exclusivă a secţiei de contencios administrativ a tribunalului în ceea ce priveşte acţiunile având ca obiect contestarea hotărârilor Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, pentru identitate de raţiune, competenţa materială este aceeaşi şi în privinţa acţiunilor având ca obiect obligarea acestei autorităţi de a dispune efectuarea plăţii despăgubirilor.
Înalta Curte reţine şi faptul că dispoziţiile art. 6 alin. (7) din O.U.G nr. 25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, cu modificările şi completările ulterioare, prevăd că, "prin decizie, vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998 şi a Legii nr. 290/2003, dispune plata despăgubirilor acordate în conformitate cu aceste legi, stabilite prin hotărâri ale comisiilor judeţene, respectiv ale comisiei municipiului Bucureşti. (…).
Deciziile de plată prin care se modifică hotărârile iniţiale, deciziile de invalidare şi cele prin care se soluţionează contestaţiile se comunică beneficiarilor şi pot fi atacate în termen de 30 de zile la secţia de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.”
Este de necontestat faptul că motivul de ordine publică referitor la competenţa materială a instanţei de judecată este reglementat de norme imperative.
Aşa fiind, în litigiul dedus judecăţii, se impune a fi aplicat principiul lex specialia generalibus derogant, fiind vorba despre un litigiu generat de aplicarea unei norme speciale, respectiv Legea nr. 290/2003.
2. Soluţia pronunţată în recurs
Pentru considerentele expuse, conform art. 304 alin. (3) şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Dâmboviţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.C.P., M.C.C. şi S.S. împotriva Sentinţei nr. 256 din 3 decembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dâmboviţa.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 3850/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3854/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
