ICCJ. Decizia nr. 3854/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3854/2010
Dosar nr.1382/46/2009
Şedinţa publică din 24 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Procedura în faţa primei instanţe
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A.S. SRL Câmpulung a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 994 emisă la 28 septembrie 2009, până la pronunţarea fondului cauzei, precizând că se află în faza procedurii prealabile pentru soluţionarea contestaţiei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că organele de inspecţie fiscală au efectuat un control la societate finalizat prin emiterea raportului de inspecţie fiscală din 28 septembrie 2009 şi a Deciziei de impunere nr. 994 din 28 septembrie 2009, prin care s-au stabilit în mod eronat în sarcina sa obligaţii de plată în cuantum total de 726.586 RON.
Reclamanta a formulat contestaţie, împotriva acestora conform art. 205 şi urm. C. proCod Fiscal
Pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondate, insistând asupra faptului că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiei „cazului bine justificat”.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin Sentinţa civilă nr. 211 din 27 noiembrie 2009 Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantă şi a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 994 din 28 septembrie 2009 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş - Activitatea de Inspecţie Fiscală, până la pronunţarea fondului cauzei. Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.510,3 RON.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat întruneşte condiţiile art. 215 alin. (2) C. proCod Fiscal raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
Existenţa cazului bine justificat a fost constatată în raport de contestaţia formulată de reclamantă, prin care s-au invocat aspecte ce vizează încălcarea unor dispoziţii legale cu caracter fiscal, prin actele de impunere fiscale atacate.
Sub aspectul pagubei iminente, s-a reţinut că, prin punerea în executare a actului administrativ dedus judecăţii, s-ar crea o perturbare previzibilă gravă a funcţionării societăţii reclamante, care ar conduce la blocarea activităţii acesteia, având mai multe contracte comerciale în derulare.
În aprecierea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege, pentru soluţionarea cererii de suspendare, Curtea de Apel a avut în vedere şi prevederile cuprinse în Recomandarea CM R (89)8 din 13 septembrie 1989 cu privire la protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă, prin care se stabileşte, ca principiu, că atunci când instanţa este sesizată cu o contestaţie împotriva unui act administrativ, asupra căreia nu s-a pronunţată încă, se poate solicita instituirea unor măsuri de protecţie provizorie împotriva actului administrativ respectiv, ocazie cu care vor fi luate în considerare factorii şi interesele relevante.
3. Recursul declarat în cauză de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş
Împotriva sentinţei Curţii de Apel a declarat recurs pârâta, invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că prima instanţă a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În mod special, recurenta punctează ignorarea prezumţiei de legalitate de care beneficiază actul administrativ şi, pe aceeaşi linie a raţionamentului său, arată că verificarea îndeplinirii condiţiei „cazului bine justificat” s-a realizat superficial.
4. Apărările formulate de SC A.S. SRL Câmpulung
Intimata SC A.S. SRL Câmpulung nu a formulat întâmpinare dar prin concluziile scrise înregistrate la data de 24 septembrie 2010 a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În concluziile scrise, intimata a afirmat că din motivarea recursului nu se poate desprinde niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., considerând că recurenta a reluat în totalitate apărările formulate în faţa primei instanţe.
În privinţa celor două condiţii cerute de lege pentru acordarea suspendării executării actului administrativ fiscal, intimata arată că a demonstrat că există puternice îndoieli asupra legalităţii acestuia întrucât organele de inspecţie fiscală au avut aprecieri pur subiective în privinţa obligaţiilor fiscale; în privinţa pagubei iminente a indicat că executarea sa silită va determina blocarea întregii activităţi.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de faţă, Înalta Curte constată că apărarea intimatei referitoare la neîncadrarea criticilor formulate de recurentă în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. este lipsită de suport.
După cum rezultă chiar din cuprinsul pct. I.3 din decizie, recurenta a invocat interpretarea şi aplicarea greşită a legii, care se circumscrie motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În plus, în cauză sunt incidente dispoziţiile cu caracter general cuprinse în art. 3041 C. proc. civ., întrucât hotărârea atacată nu este supusă apelului şi, ca atare, ea poate fi examinată sub toate aspectele.
Analizând sentinţa atacată atât prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât şi a apărărilor intimatei, văzând şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Intimata-reclamantă SC A.S. SRL Câmpulung a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal competentă cu o cerere având ca obiect suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 994 din data de 28 septembrie 2009 privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală, emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş - Activitatea de inspecţie fiscală.
Cererea de suspendare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, text care are următorul cuprins:
„În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate.”
De asemenea, în cauză s-au avut în vedere şi dispoziţiile art. 215 din OG nr. 92/2003, republicată, privind C. proCod Fiscal, intimata consemnând o cauţiune în cuantum de 10.000 RON.
Contrar celor reţinute de prima instanţă, Înalta Curte constată că în cauză nu s-a probat îndeplinirea condiţiei „cazului bine justificat”, sintagmă definită legal în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, în sensul că nu s-au indicat în concret care sunt împrejurările de fapt şi de drept de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Simpla constatare că reclamanta a formulat critici la adresa actului administrativ fiscal nu este aptă să conducă la răsturnarea prezumţiei de legalitate pe care se fondează caracterul executoriu al acestuia.
Înalta Curte reţine că aceste critici vizează în special modul în care organele de control fiscal au calculat profitul impozabil şi, corelativ, impozitul pe profit suplimentar, TVA şi impozitul pe dividende, neluând în considerare contractele de asociere în participaţiune, respectiv prestări servicii încheiate cu terţe societăţi comerciale, cu privire la care s-a considerat că nu s-au prezentat documente justificative.
Or, clarificarea acestor aspecte care ţin de interpretarea dispoziţiilor legale aplicabile şi de valoarea probatorie a înscrisurilor prezentate nu se poate realiza pe calea sumară a procedurii reglementate de art. 14 alin. (1) C. proc. civ., ci doar în cadrul acţiunii având ca obiect anularea actului administrativ fiscal, adică la fondul cauzei.
Jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în această materie (relevată, de ex. prin Deciziile nr. 550/2009, nr. 3322/2009, nr. 3543/2009, nr. 4027/2009, nr. 4169/2009) este în sensul că nu orice dubiu în privinţa legalităţii unui act administrativ demonstrează îndeplinirea „cazului bine justificat”, ci, dimpotrivă, au această aptitudine doar îndoielile serioase, determinate, spre exemplu, de nemotivarea actului, de emiterea lui de către un organ necompetent, de întemeierea acestuia pe texte legale abrogate, neconstituţionale, ori în mod evident inaplicabile, etc.
Respectarea principiului proporţionalităţii în această materie şi punerea în balanţă, pe de o parte, a interesului statului care execută un act ce se bucură de prezumţia de legalitate, fără a fi afectat de vădite neregularităţi şi, pe de altă parte, a interesului particularului care nu se prevalează de apărări de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii acestuia, conduce, de asemenea, la concluzia că nu există temeiuri pentru ca în această etapă să se acorde suspendarea executării.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse la pct. II.1 din decizie, reţinând că nu s-a făcut dovada îndeplinirii uneia dintre cele două condiţii cerute cumulativ de dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş şi se va modifica sentinţa în sensul respingerii cererii de suspendare a executării formulate de SC A.S. SRL Câmpulung.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş împotriva Sentinţei nr. 211/F-CONT din 27 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge cererea reclamantei SC A.S. SRL Câmpulung, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 3851/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3855/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
