ICCJ. Decizia nr. 3942/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3942/2010
Dosar nr. 1750/33/2009
Şedinţa publică de la 29 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 22 din 20 ianuarie 2010, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta O.M.I. şi intervenienţii F.A., F.A.D., F.A.T., F.F.G., F.T.E. şi C.I.R., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor; drept urmare a obligat pârâta să analizeze Dosarul nr. 33061/CC, având ca obiect acordarea de despăgubiri in condiţiile Legii nr. 247/2005 pentru imobilul casa şi teren înscris în cartea funciară Cluj, preluat abuziv, să înainteze evaluatorului dosarul pentru întocmirea raportului de evaluare şi să emită, subsecvent, decizia reprezentând titlu de despăgubire.
Prin aceeaşi sentinţă, a fost respinsă cererea privind desemnarea unui evaluator, ca rămasă fără obiect.
Totodată, instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi a respins acţiunea formulată împotriva acesteia ca fiind introdusă faţă de o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
În anul 1944, antecesorii reclamantei şi ai intervenienţilor au cumpărat un imobil situat în Cluj-Napoca, înscris în cartea funciară Cluj, imobil care a fost preluat abuziv de către stat în anul 1963, iar ulterior a fost demolat, fără acordarea de despăgubiri.
Prin notificarea din 30 iulie 2001, formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru acordarea de măsuri reparatorii, reclamanta şi intervenienţii, în calitate de moştenitori, s-au adresat Primăriei Cluj-Napoca, solicitând aplicarea dispoziţiilor legale în materia despăgubirilor.
Notificarea a fost soluţionată favorabil de Primarul Municipiului Cluj-Napoca prin dispoziţia nr. 1521 din 23 ianuarie 2007, propunându-se acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc.
Dosarul a fost înaintat Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.
În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (4) şi (5) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în cazul în care, analizând dosarul, Secretariatul Comisiei centrale constată că restituirea nu se poate face în natură, transmite dosarul unui evaluator.
După primirea dosarului, evaluatorul poate solicita toate lămuririle şi completările pe care le consideră necesare, atât de la persoanele îndreptăţite, cât şi de autorităţile publice, pentru a putea efectua raportul de evaluare.
Reţine prima instanţă că în mod corect a arătat reclamanta că în etapa analizării se verifică dacă nu există posibilitatea restituirii în natură a imobilului, evaluatorul fiind cel care poate face demersuri suplimentare pe lângă persoanele îndreptăţite, respectiv pe lângă autorităţile publice. Aceeaşi procedură se evidenţiază şi din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1095/2005 pct. 16.10-16.15.
De asemenea, arată instanţa de fond, susţinerile Comisiei, potrivit cărora trebuie lămurite aspectele la care face referire adresa din 19 octombrie 2009, sunt contrazise chiar prin faptul recunoscut de această parte, acela al desemnării evaluatorului, ceea ce ar putea duce la concluzia că etapa analizării a fost finalizată.
Cu toate acestea, prima instanţă reţine faptul că dosarul care a fost înaintat de autorităţile locale competente conţine toate informaţiile care să ateste drepturile reclamantei şi intervenienţilor.
Prin notificarea din 2001, reclamanta şi intervenienţii au arătat toate datele legate de imobilul pentru care solicită despăgubiri şi calitatea de persoane îndreptăţite.
La notificare au ataşat, aşa cum reiese din conţinutul acesteia, extrasul de carte funciară Cluj-Napoca, al imobilului „Casă de locuit din piatră acoperită cu ţiglă cu 1 local pentru prăvălie, 1 cameră dependinţe”, având ca proprietari pe dr. F.A.S. (identic cu F.A.I.) şi soţia lui dr. F.A.S. născută B.R. (identică cu F.R.); copia contractului de vânzare-cumpărare prin care părinţii au dobândit imobilul, din care reieşea preţul plătit (între timp, găsind şi un act sub semnătură privată din care reiese preţul real al vânzării, cel din actul notarial fiind menţionat doar în vederea stabilirii taxelor); certificatele de moştenitor după foştii proprietari ai imobilului, defuncţii părinţi F.A.I. şi F.R.; adresa Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca D.A.I.S. din care reiese că beneficiarul investiţiei realizate ca urmare a demolării imobilului a fost Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj-Napoca; adeverinţă de la G.I.G.C.L. Cluj din care rezultă că imobilul proprietatea lui F.A.I. şi F.R., în prezent este demolat şi nu au fost acordate despăgubiri.
Imobilul a fost preluat abuziv de la părinţii lor, aceştia fiind evacuaţi în fapt fără forme legale şi fără a primi vreo înştiinţare privind temeiul evacuării sau al demolării.
În anul 1991, numita F.R. a depus o cerere în temeiul Legii nr. 18/1991.
Din răspunsul primit (adresei din 05 iunie 1991 a Primăriei Municipiului Cluj-Napoca) reieşea că imobilul ar fi fost expropriat. Ulterior, în urma verificărilor şi demersurilor făcute, s-a dovedit că nu a existat niciun act legal de expropriere, preluarea fiind făcută fără titlu.
Se arată în considerentele sentinţei recurate că toate aceste aspecte au fost prezentate prin adresa din 19 iunie 2006, la care s-a ataşat şi un plan de urbanism zonal, din care reiese locaţia exactă pe care avut-o imobilul, din care se vede că este o construcţie fără curte, suprafaţa construcţiei fiind prin urmare cea din cartea funciară, respectiv 25 stp.
Prin urmare, reţine instanţa de fond, identificarea imobilului este făcută cu înscrierile de carte funciară (neschimbate la data de 15 august 1991 când imobilul era deja demolat), precum şi cu planul de urbanism zonal; descrierea imobilului există în cartea funciară sub aspectul suprafeţei numărului de camere şi destinaţie; materiale de construcţie, existând şi dovezi privind valoarea de piaţă la data dobândirii (descrierea imobilului fiind necesară doar în vederea evaluării).
Este reală, arată prima instanţă, susţinerea potrivit căreia preluarea fără titlu se prezumă atâta timp cât în anul 1991 părinţii acestora figurau încă în calitate de proprietari, locul în care fusese situat imobilul era inclus în zonă sistematizată, iar autorităţile nu au negat preluarea imobilului şi au confirmat că nu s-au acordat despăgubiri; erau depuse la dosar adresele autorităţilor locale privind faptul că nu s-au acordat despăgubiri.
Orice informaţii care să ajute la evaluarea despăgubirilor trebuie cerute, potrivit dispoziţiilor legale mai sus invocate în etapa evaluării de către evaluator şi nu în etapa analizei dosarului de către comisie; prin urmare, Comisia Centrală necontestând calitatea de persoane îndreptăţite (fapt subliniat şi de împrejurarea că deja a fost numit un evaluator în cauză şi s-a dat prioritate soluţionării cererii), ci doar faptul că la dosar nu ar exista suficiente date pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor, nu este îndreptăţită să refuze înaintarea dosarului către evaluator.
Se arată, de asemenea, de către prima instanţă, că adresa prin care Comisia solicită informaţii Primăriei Cluj-Napoca cu privire la dosarul conţinând decizia nr. 1521 din 23 ianuarie 2007, a fost emisă la data de 19 octombrie 2009, ulterior primirii, în 08 octombrie 2009, a citaţiei în prezenta cauză, fiind înregistrată la autoritatea publică locală doar în 04 decembrie 2009.
Aceste aspecte, se arată în considerentele sentinţei atacate, sunt de natură să dea naştere unor eventuale supoziţii cu privire la tergiversarea rezolvării situaţiei juridice reclamantei şi intervenienţilor în condiţiile în care Comisia nu a întreprins niciun demers pentru înlăturarea eventualelor lipsuri ale dosarului vreme de mai bine de 1 an şi a ieşit din pasivitate doar în momentul în care a fost chemată în judecată; rezultă, aşadar, că cererea de obligare a paratei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să analizeze Dosarul nr. 33061/CC având ca obiect acordarea de despăgubiri in condiţiile Legii nr. 247/2005 pentru imobilul casă şi teren, preluat abuziv, este întemeiată, impunându-se admiterea ei.
Cererea privind desemnarea unui evaluator apare, însă, în opinia instanţei de fond, ca lipsită de obiect, în condiţiile în care, în 16 septembrie 2008, pe agenda de lucru a şedinţei Comisiei figura desemnarea unui evaluator în speţă, desemnare care s-a şi finalizat prin nominalizarea R.V. în această calitate.
Cât priveşte cererea de înaintare a dosarului către evaluator, aceasta a fost apreciată ca întemeiată, reţinându-se că nu este contestată calitatea reclamantei şi a intervenienţilor de persoane îndreptăţite, datele dosarului sunt suficiente, iar în măsura în care evaluatorul are nelămuriri el este cel îndreptăţit să solicite alte informaţii.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, prima instanţă a apreciat că acesta este întemeiată, reţinând că instituţia respectivă nu are atribuţii privind emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Recurenta-pârâtă susţine, în esenţă, prin motivele de recurs formulate că, în speţă, în mod greşit, instanţa de fond a reţinut existenţa unui refuz nejustificat din partea Comisiei pentru Stabilirea Despăgubirilor de a emite decizia reprezentând titlu de despăgubire, dat fiind că etapa evaluării este condiţionată de clarificarea problemelor indicate prin adresa din 19 octombrie 2009, adresă prin care dosarul a fost înaintat entităţii notificate – Primăria Municipiului Cluj-Napoca – singura care are atribuţii în domeniul identificării imobilului pentru care s-au propus măsuri reparatorii în echivalent.
Numai după primirea documentelor solicitate, Comisia va înainta dosarul spre evaluare şi va emite decizia reprezentând titlul de despăgubire, această entitate având obligaţia de a respecta principiile stabilite prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, între care şi cel al acordării unor despăgubiri juste şi echitabile în raport cu practica jurisdicţională internă şi internaţională.
Intimata-reclamantă O.M.I. şi intervenienţii au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Recurenta-pârâtă susţine în motivarea recursului formulat că nu se poate trece la etapa evaluării imobilului în cauză deoarece la dosar nu există înscrisuri privind identificarea imobilului şi nici documente privind descrierea construcţiei demolate, fapt ce a determinat-o ca prin adresa din 19 octombrie 2009 să solicite informaţii suplimentare Primăriei Municipiului Cluj-Napoca.
Dar, aşa cum corect reţine şi instanţa de fond, adresa privind informaţiile solicitate a fost înaintă entităţii notificate la data de 19 octombrie 2009, ulterior primirii citaţiei în prezenta cauză, acţiunea fiind introdusă la data de 08 octombrie 2009.
Chiar recurenta-pârâtă precizează, în concluziile scrise depuse în recurs, că, urmare adresei ce i-a fost înaintată, din 20 august 2010, Primăria Municipiului Cluj-Napoca a comunicat înscrisurile solicitate, motiv pentru care Dosarul nr. 33061/C a fost transmis spre evaluare.
De altfel, precizează recurenta pârâtă, în speţă s-a făcut aplicarea art. 4 din decizia nr. 2 din 28 februarie 2006 potrivit căruia Comisia Centrală a aprobat solicitarea reclamantei şi a intervenienţilor privind tratarea cu prioritate a dosarului înregistrat sub nr. 33061/CC, fiind desemnat şi evaluatorul în vederea efectuării raportului de evaluare.
Este adevărat că în etapa evaluării mai pot fi solicitate informaţii care să ajute la evaluarea despăgubirilor, dar acestea vor fi cerute de evaluator şi nu de către comisie în etapa analizării dosarului sau la finalul acestei etape.
Totodată, astfel cum corect reţine şi instanţa de fond, la dosar există date suficiente cu privire la identificarea imobilului, intimata-reclamantă şi intervenienţii completând în acest sens dosarul cu informaţiile solicitate de la primul moment al notificării înaintată entităţii deţinătoare a imobilului, onorând şi toate solicitările ulterioare ale Comisiei.
Astfel, la notificare au fost ataşate extrasul de carte funciară al imobilului, copia contractului de vânzare-cumpărare prin care pârâţii au dobândit imobilul din care reiese preţul real al vânzării, certificate de moştenitor şi acte din care rezultă beneficiarul investiţiei realizate ca urmare a demolării şi faptul că imobilul a fost demolat şi proprietarii nu au fost despăgubiţi, precum şi un plan de urbanism zonal din care reiese locaţia exactă pe care a avut-o imobilul şi descrierea sumară a acestuia.
Toate aceste aspecte semnalate, unite cu faptul că recurenta-pârâtă nu a contestat calitatea reclamantei şi a intervenienţilor de persoane îndreptăţite, în cauză fiind deja numit un evaluator, nu o îndreptăţesc pe recurentă să refuze înaintarea dosarului către evaluator pentru a se proceda la stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru imobilul preluat abuziv.
În acest context, faptul că recurenta-pârâtă a înaintat pentru a doua oară dosarul către entitatea notificată în vederea completării dosarului cu noi înscrisuri, aceasta după momentul introducerii acţiunii de către reclamantă, nu poate conduce decât la concluzia că se urmăreşte tergiversarea rezolvării situaţiei juridice a imobilului şi acordării de despăgubiri către persoanele îndreptăţite cu atât mai mult cu cât Comisia nu a întreprins niciun demers pentru înlăturarea eventualelor lipsuri ale dosarului vreme de mai bine de un an, acţionând în sensul înaintării adresei doar după ce a fost chemată în judecată.
Având în vedere şi jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului în soluţionarea cererilor de acordare a despăgubirilor rezultate din aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001 în sensul că aceasta trebuie să se facă într-un termen rezonabil, şi cum notificarea entităţii deţinătoare a imobilului a fost formulată încă din anul 2001 (timp de 9 ani procedura administrativă nefiind finalizată), în mod corect instanţa de fond a dispus înaintarea dosarului către evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare, subsecvent urmând a fi emisă decizia reprezentând titlu de despăgubire.
Sentinţa atacată cu recurs fiind legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. recursul pârâtei va fi, aşadar, respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei nr. 22 din 20 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3909/2010. Contencios. Litigii Curtea de... | ICCJ. Decizia nr. 3965/2010. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
