ICCJ. Decizia nr. 3893/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3893/2010
Dosar nr. 10632/2/2009
Şedinţa publică din 28 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC S.U. SRL a chemat în judecată C.N.A.D.N.R. SA şi D.R.D.P. Cluj, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care a o va pronunţa să dispună obligarea debitoarei la plata în termenul minim de 10 zile prevăzut de OUG nr. 119/2007 de la momentul pronunţării hotărârii, a sumei de 6.692,68 lei reprezentând debit restant, precum şi la plata sumei de 11,25 lei, reprezentând penalităţi de întârziere, cu menţiunea actualizării valorii penalităţilor prin aplicarea dispoziţiilor contractuale, până la momentul plăţii efective a debitului principal.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că această creanţă rezultă din neexecutarea de către pârâta - debitoare a obligaţiilor sale la plata ce rezultă din contractul subsecvent de servicii şi lucrări nr. 1021 din 23 iulie 2009, având ca obiect servicii necesare în activitatea de întreţinere curentă a drumurilor naţionale de pe raza S.D.N. Baia Mare, încheiat în baza Acordului, Cadru nr. 1031 din 11 noiembrie 2008.
La termenul din 27 noiembrie 2009, prin întâmpinarea formulată, pârâta D.R.D.P. Cluj a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Bucureşti, arătându-se că ar fi competentă să judece cauza Judecătoria Cluj-Napoca.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 4239 din 2 decembrie 2009, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că atâta vreme cât contractele în baza cărora reclamanta îşi întemeiază acţiunea sunt încheiate cu D.R.D.P. Cluj, aceasta este autoritatea contractantă şi prin urmare, competentă să judece cauza în fond şi implicit cererea întemeiată pe dispoziţiile OUG nr. 119/2007, este tribunalul din circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs reclamanta SC S.U. SRL Bacău pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se arată că prin admiterea excepţiei de necompetenţă materială şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Tribunalului Cluj, Curtea de Apel Bucureşti nu a ţinut cont de dispoziţiile art. 5 alin. (1) şi (3) din OUG nr. 119/2007 prin care este reglementată competenţa materială a instanţei de contencios administrativ în cererile având ca obiect emiterea unei ordonanţe de plată a preţului privind executarea unui contract administrativ.
Se invocă greşita aplicare a dispoziţiilor art. 286 din OUG nr. 34/2006 care prevăd în cazul litigiilor privind procedurile de atribuire de servicii sau lucrări aferente infrastructurii de transport de interes naţional, competenţa specială a Curţii de Apel Bucureşti.
În motivele de recurs se arată că potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 competenţa de soluţionare revine în primă instanţă Curţii de Apel Bucureşti, având în vedere calitatea de organ al administraţiei publice centrale al C.N.A.D.N.R., care are sediul în Municipiul Bucureşti, mandatarul D.R.D.P. Cluj neavând personalitate juridică.
Se solicită în baza art. 312 alin. (5) C. proc. civ., casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Bucureşti.
La dosar intimata a formulat întâmpinare în care solicită respingerea cererii de ordonanţă de plată.
Faţă de soluţia recurată se arată că în cauză competenţa materială de soluţionare în primă instanţă nu revine Curţii de Apel Bucureşti ci Judecătoriei Cluj – Napoca.
La dosar, recurenta a depus concluzii scrise.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază, ca nefondat, cu următoarele precizări în ceea ce priveşte competenţa funcţională a Tribunalului Cluj respectiv secţia comercială a acestei instanţe şi nu secţia specializată de contencios administrativ, este competentă să judece prezenta acţiune.
Sentinţa atacată prin care a fost admisă excepţia de necompetenţa materială a Curţii de Apel Bucureşti şi declinată competenţa în favoarea Tribunalului Cluj este legală şi temeinică, fiind dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale în vigoare la data pronunţării 2 decembrie 2009.
În cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dispoziţiile art. 5 alin. (1) din OUG nr. 119/2007 şi dispoziţiile art. 286 alin. (1) din OUG nr. 34/2006 fiind corect aplicată în raport de obiect cerere de emitere a unei ordonanţe de plată pentru un preţ neachitat, respectiv o creanţă certă, lichidă şi exigibilă care priveşte executarea unui contrat administrativ.
Ulterior, pronunţării sentinţei atacate, dispoziţiile art. 286 din OUG nr. 34/2004 au fost modificate respectiv atât alin. (1) cât şi art. 11 introdus prin OUG nr. 76/2010 care prevăd în mod expres competenţa secţiei comerciale a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante în cazul proceselor şi creanţelor privind executarea contractelor de achiziţie publică. În mod corect instanţa de fond a stabilit că prezenta cerere priveşte executarea unui contract şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Cluj.
Curtea, ţinând cont de norma de procedură de imediată aplicare, în vigoare la data soluţionării prezentului recurs va aprecia că în cauză soluţia de declinare pe excepţia de necompetenţă materială de ordine publică ca fiind legală şi temeinică.
În ceea ce priveşte competenţa funcţională, care nu poate reprezenta motiv de recurs, Curtea va face aplicarea art. 286 alin. (11) din OUG nr. 34/2006 modificat prin art. I pct. 73 din OUG nr. 76/2006 şi va menţine soluţia de declinare în favoarea Tribunalului Cluj, secţia comercială, ca instanţă în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante.
În prezenta cauză care priveşte executarea unui contract administrativ, autoritatea contractantă, respectiv persoana care a realizat procedura de atribuire a contractului şi l-a semnat este D.R.D.P. Cluj cu sediul în Municipiul Cluj - Napoca şi nu C.N.A.D.N.R. SA.
În cauză nu are relevanţă dacă autoritatea contractantă are sau nu personalitate juridică ci dacă are capacitate administrativă.
Nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 acestea fiind norme cu caracter general, în cauză în raport de obiect fiind aplicabile normele cu caracter special respectiv dispoziţiile art. 5 alin. (1) din OUG nr. 119/2007 coroborate cu dispoziţiile art. 286 alin. (11) din OUG nr. 34/2006 astfel cum au fost modificate prin OUG nr. 76/2010.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa de declinare în favoarea Tribunalului Cluj cu precizarea secţiei specializate a acestei instanţe, respectiv secţia comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC S.U. SRL împotriva sentinţei civile nr. 4239 din 2 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3890/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3894/2010. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
