ICCJ. Decizia nr. 3895/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3895/2010
Dosar nr. 1246/44/2009
Şedinţa publică din 28 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul G.I. a chemat în judecată A.N.A.F., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea Ordinului nr. 1050/2009 emis de preşedintele A.N.A.F., prin care s-a dispus demiterea reclamantului din funcţia de director executiv adjunct, motivat de aducerea la îndeplinire a prevederilor OG nr. 37/2009 precum şi necesitatea reorganizării serviciilor deconcentrate din teritoriu ale autorităţii – pârâte.
În motivarea acţiunii sale, reclamantul a susţinut că măsura dispusă nu este reală, necorespunzând în realitate necesităţii de reorganizare a unor servicii, în condiţiile în care competenţele funcţiei publice au rămas aceleaşi.
Totodată, a susţinut împrejurarea că temeiul de drept al măsurii dispuse, respectiv OG nr. 37/2009, este unul neconstituţional, actul normativ pe care s-a întemeiat măsura încălcându-i atât drepturi recunoscute prin Constituţia României, principii statuate prin Legea nr. 188/1999 sau Codul muncii dar şi prevederi cuprinse în acte internaţionale precum D.U.D.O.
Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 213 din 27 octombrie 2009, a admis în parte acţiunea formulată de reclamant, dispunând anularea Ordinului nr. 1950/2009 emis de preşedintele A.N.A.F. şi repunerea reclamantului în funcţia de director executiv adjunct.
Totodată, a obligat pârâta să-i plătească reclamantului diferenţa de salariu corespunzătoare funcţiei de director executiv adjunct, cu începere de la data de 22 mai 2009 şi până la reintegrarea efectivă în funcţie şi, a respins capătul de cerere privitor la plata daunelor morale.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că măsura dispusă împotriva reclamantului este lipsită de temei legal, atâta vreme cât OG nr. 37/2009 a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, a Curţii Constituţionale a României.
Instanţa Constituţională a reţinut că OG nr. 37/2009 afectează grav activitatea tuturor instituţiilor publice ale statului vizate de acest act normativ ceea ce contravine dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie potrivit cărora „Ordonanţele de urgenţă nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului".
Prin modificările aduse de OG nr. 37/2009 art. 13 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici şi anexei la această lege, au fost eliminate din categoria funcţionarilor publici de conducere funcţiile de „director executiv şi director executiv adjunct a serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ teritoriale.
Concluzionând, instanţa de fond apreciază că actul administrativ atacat este lipsit tot de justificare legală. Contravenind legii fundamentale, urmând a fi anulat ca lipsit de temei legal.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs A.N.A.F. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut, în esenţă, următoarele:
În motivarea recursului său, intimata – pârâtă A.N.A.F. a arătat că sentinţa civilă recurată urmează să fie anulată în tot în baza art. 247 alin. (5) C. proc. civ., iar pe fondul cauzei, respinsă cererea, având în vedere declaraţia de renunţare la drept a intimatului – reclamantG.I., autentificată sub nr. 2465 din 3 noiembrie 2009.
În drept se invocă art. 3041 C. proc. civ.
Intimatul G.I. a formulat întâmpinare şi a arătat că nu a înţeles să renunţe la judecată, nici în dosarul nr. 995/44/2010 şi nici în dosarul nr. 1246/44/2009, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, constatând că nu a renunţat niciodată la judecată şi nici la dreptul pretins. Intimatul a depus în acest sens o declaraţie de revocare a declaraţiei de renunţare la judecată şi la dreptul dedus judecăţii.
Înalta Curte asupra cererii de recurs de faţă, având în vedere motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum şi prin prisma prevederilor art. 3041 C. proc. civ., constată că recursul nu este fondat pentru următoarele motive:
Desfiinţarea postului pe care l-a ocupat intimatul nu a avut la bază criterii de ordin economic, care să justifice măsura şi mai mult prin Decizia nr. 1257/2009 a Curţii Constituţionale OUG nr. 37/2009 a fost declarată neconstituţională.
Este firesc ca instanţa de fond să conchidă în sensul că aplicarea în continuare a actului normativ declarat neconstituţional, ar contraveni ordinii de drept, postul intimatei fiind desfiinţat tocmai pe dispoziţiile acestei Ordonanţe.
Fără putinţă de tăgadă, actul administrativ atacat Ordinul nr. 1050/2009 emis de A.N.A.F. se fondează pe prevederile O.U.G nr. 37/2009 şi prin urmare nu poate fi legală prin faptul că OUG nr. 105/2009 ar permite luarea unor astfel de măsuri, aceasta din urmă ordonanţă fiind ulterioară actului administrativ.
În litigiul de faţă singura motivare a actului administrativ, este OUG nr. 37/2009 la adoptarea căreia au fost încălcate normele privitoare la adoptarea OUG prevăzute de art. 115 din Legea fundamentală, fapt reţinut de Curtea Constituţională.
Împrejurarea că intimatul a renunţat la judecată şi la dreptul pretins nu poate fi reţinută ca relevantă în modificarea sentinţei pronunţate.
În primul rând reclamantul – intimat şi-a revocat declaraţia de renunţare la judecata şi la dreptul pretins.
În al doilea rând declararea OUG nr. 37/2009 ca fiind neconstituţională nu ar putea determina decât constatarea în mod uniform a nelegalităţii şi netemeiniciei actelor şi măsurilor dispuse în baza sa.
Faţă de cele reţinute mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.A.F. împotriva sentinţei civile nr. 213 din 27 octombrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3894/2010. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 3896/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
