ICCJ. Decizia nr. 3900/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3900/2010
Dosar nr. 773/59/2009
Şedinţa publică din 28 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta P.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii M.S.P. şi M.S.P. anularea Ordinului nr. 866/2009 emis de M.S.P. iar pe cale de consecinţă, repunerea sa în funcţia deţinuta anterior emiterii actului administrativ atacat.
În motivarea acţiunii s-a arătat că prin ordinul atacat s-a dispus în mod nelegal şi netemeinic, în baza prevederilor art. 178 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, revocarea sa din funcţia de manager al Spitalului de Psihiatrie Gătaia, jud. Timiş, începând cu data de 18 mai 2009, şi încetarea începând cu aceeaşi dată a contractului de management nr. 307 din 14 decembrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, încheiat între reclamantă şi M.S.P.
Reclamanta a mai arătat că ordinul atacat este vădit nelegal şi netemeinic, deoarece nu îndeplineşte condiţia esenţială a unei motivări care să permită controlul legalităţii actului în procedura contenciosului administrativ.
Astfel, organul administrativ emitent al ordinului atacat se fundamentează în emiterea acestuia pe referatul Comisiei centrale de evaluare, or din motivarea în fapt a ordinului, trebuia să reiasă circumstanţele care au condus organul emitent la aplicarea dispoziţiilor legale invocate.
Mai mult decât atât, Comisia centrală de evaluare nu a făcut o evaluare scrisă care să îi fie comunicată, reclamantei comunicându-i se oral. că în urma evaluării, calificativul obţinut este acela de „nesatisfăcător". Astfel, a fost nevoită să formuleze contestaţie împotriva unei simple comunicări, contestaţie înregistrată cu nr. 44 din 23 aprilie 2009, în urma căreia i-a fost o răspuns lapidar, scris de această dată, prin care contestaţia sa a fost respinsă.
Astfel, îi este imputată nerespectarea unui indicator de performanţă care face parte dintr-o listă cu indicatori, negociaţi la data de 15 septembrie 2008 după cum reiese din anexa 2 la actul adiţional nr. 2 din 15 septembrie 2008 la contractul de management al spitalului public nr. 307 din 14 decembrie 2006.
Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 444 din 16 decembrie 2009, a respins acţiunea formulată de reclamanta P.E.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că ordinul atacat este legal şi temeinic fiind consecinţa firească a rezultatului obţinut de reclamantă în procedura de evaluare pe anul 2008, prin punerea în aplicare a prevederilor art. 4 alin. (3) din O.M.S. nr. 112/2007.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a formulat recurs reclamanta P.E., susţinând în esenţă, următoarele:
- În mod greşit instanţa de fond a apreciat că ordinul atacat este suficient motivat prin indicarea textelor de lege ce au stat la baza măsurii dispuse.
Consideră recurenta că Ordinul nr. 866/2009 este vădit nelegal şi netemeinic deoarece nu îndeplineşte condiţia esenţială a unei motivări care să permită controlul legalităţii actului în procedura contenciosului administrativ.
Arată recurenta că prima instanţă a săvârşit o gravă eroare apreciind că din moment ce a contestat rezultatele evaluării, cunoştea motivele acestui ordin. Referatul comisiei de evaluare nu a fost comunicat recurentei. În realitate actul care produce consecinţe juridice fiind ordinul, în acest context fiind încălcate prevederile art. 41 paragraf 2 lit. c) din C.D.F.U.E. care fac parte integrantă din Tratatul de la Lisabona, ratificat de statul român.
- Raportat la motivele de fond care au întemeiat măsura dispusă, instanţa de fond a analizat un singur indicator, costul mediu pe zi de spitalizare pe fiecare secţie.
Acest indicator de performanţă este unul economico - financiar şi se referă la costul mediu pe zi de spitalizare. Critica adusă reclamantei este aceea că acest indicator a fost depăşit cu 1,97 lei/zi de spitalizare. Motivul pentru care acesta a fost depăşit este creşterea cheltuielilor ca urmare a rectificărilor bugetare succesive acordate în plus de C.J.A.S. în sumă de 1.419.000 faţă de momentul negocierii indicatorului de performanţă, respectiv de 300.000 lei primite de la M.S. în trimestrul III al anului 2008.
Consideră recurenta că în acest context, nerespectarea acestui indicator de performanţă nu îi este imputabilă întrucât s-a datorat creşterilor bugetare ulterioare asumării acestor indicatori.
S-a mai arătat de recurentă că a depus la data de 9 martie 2009 o cerere de renegociere a unor indicatori de performanţă şi deci şi-a îndeplinit obligaţia de a renegocia indicatorii ca urmare a apariţiei factorilor modificatori. În mod nelegal Comisia de evaluare a apreciat că renegocierea indicatorilor trebuia solicitată în cursul anului 2008.
Concluzionând recurenta, a mai arătat că ordinul atacat este nelegal, fiind emis cu emiterea unor aspecte esenţiale care ţin de managementul instituţiei precum şi cu neobservarea faptului că Spitalul de Psihiatrie Gătaia a beneficiat de un bun management sub conducerea recurentei.
În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 9, art. 3041 C. proc. civ.
Pârâtul - intimat M.S. a formulat întâmpinare la cererea de recurs şi a solicitat respingerea acesteia .
Asupra cererii de recurs de faţă, analizând motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum şi prin prisma art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceasta este nefondată pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
- În ceea ce priveşte condiţia motivării actului administrativ atacat, acest motiv de recurs nu poate fi reţinut.
Înalta Curte consideră că Ordinul nr. 866/2009 fost motivat prin invocarea temeiului de drept respectiv, dispoziţiile art. 178 alin. (3) şi art. 200 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 35/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.
- Ordinul M.S. nr. 112/2007 privind criteriile de performanţă în baza cărora contractul de management poate fi prelungit sau poate înceta înainte de termen, dispoziţiile cuprinse la lit. b) cap. VIII din contractul de management nr. 307 din 14 decembrie 2006 şi referatul Comisiei Centrale de evaluare nr. EN 4302 din 30 aprilie 2009.
Motivarea actului administrativ dă posibilitatea judecătorului să realizeze un control de legalitate eficient al acestuia, scopul obligaţiei de motivare fiind acela de a se evita abuzurile administraţiei.
Analiza temeiului şi efectelor actului administrativ trebuie făcută în contextul verificării existenţei vreunei vătămări şi prin prisma criteriului proporţionalităţii între interesul privat presupus vătămat şi interesul public pe care autoritatea emitentă este chemată să îl ocrotească.
Din acest punct de vedere, nu se poate reţine vătămarea reclamantei – recurente. Aceasta, aşa cum a arătat şi instanţa de fond a contestat rezultatele evaluării, şi-a făcut apărări în cunoştinţă de cauză şi nu a relevat alte aspecte pe care instanţa de judecată nu le-a analizat.
- În ceea ce priveşte indicatorul analizat de instanţa de fond şi anume, costul pe zi de spitalizare, Înalta Curte reţine pe de o parte că recurenta şi-a făcut apărări în sensul că a dispus cererea de renegociere a unui indicator de performanţă, la data de 9 martie 2009, ca urmare a factorilor modificatori.
Pe de altă parte se reţine că indicatorii au fost asumaţi de recurentă prin contractul de management pentru anul 2008, că nerespectarea acestor indicatori în cursul anului 2008 a determinat ca la evaluarea anuală aceasta să primească calificativ „nesatisfăcător" care nu a fost modificat de către Comisa de evaluare în urma contestaţiei reclamantei.
Prin urmare, Ordinul nr. 866/2009 emis de M.S. prin care s-a dispus revocarea reclamantei din funcţia de manager al Spitalului de Psihiatrie Gătaia, conform prevederilor lit. b) cap. VIII din contractul de management nr. 307 din 14 decembrie 2006, pentru nerealizarea indicatorilor de performanţă ai managementului Spitalul public, apare ca fiind temeinic şi legal.
Instanţa de fond, în mod corect a reţinut situaţia de fapt şi a făcut aplicarea prevederilor incidente aşa încât, Înalta Curte, constatând că nu există în cauză motive de modificare sau casare a sentinţei de fond, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.E. împotriva sentinţei civile nr. 444 din 16 decembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3896/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3904/2010. Contencios. Contract administrativ.... → |
|---|
