ICCJ. Decizia nr. 3894/2010. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3894/2010
Dosar nr. 602/42/2009
Şedinţa publică din 28 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul G.C. a chemat în judecată G.R. S.S.P.R. din Decembrie 1989 şi P.R. – C.P.R. din Decembrie 1989 solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună următoarele:
- S.S.P.R. din Decembrie 1989 să fie obligat să continue procedura de preschimbare a Certificatului doveditor conform Legii nr. 341/2004, în temeiul cererii de preschimbare; să valideze cererea de preschimbare; să tipărească şi să semneze certificatul doveditor preschimbat şi să-l trimită spre semnare la C.P.R. din Decembrie 1989.
P.R. – C.P.R. din Decembrie 1989, să fie obligat să avizeze favorabil propunerea S.S.P.R. din Decembrie 1989 de preschimbare a certificatului doveditor şi preşedintele C.P.R. din Decembrie 1989 să-i semneze certificatul.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în anul 1996 a depus la C.C.S.E.R. din Decembrie 1989 cerere pentru atribuirea titlului de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 – Remarcat prin fapte Deosebite şi în acelaşi an Comisia i-a validat dosarul şi a propus Preşedintelui României atribuirea titlului solicitat.
Reclamantul a mai arătat că, întrucât nu existau formulare tipizate de certificate, Comisia a cerut abilitarea S.S.P.R. de a le tipări şi a propune acordarea prin decret al Preşedintelui României a acestor titluri, fapt materializat prin promulgarea de către guvern a OUG nr. 184/1999. Deşi a fost abilitat în acest sens, S.S.P.R. nu a clarificat această situaţie.
Prin întâmpinarea formulată G.R. S.S.P.R. din Decembrie 1989 a invocat excepţia lipsei procedurii prealabile potrivit prevederilor art. 109 alin (2) C. proc. civ., excepţia calităţii procesuale pasive a S.S.P.R. din Decembrie1989 şi excepţia tardivităţii introducerii acţiunii.
La rândul său, pârâtul P.R. – C.P.R. din Decembrie 1989 prin întâmpinarea formulată a invocat lipsa calităţii procesuale pasive a Comisiei care nu are personalitate juridică, fiind un organ de lucru al Camerei Deputaţilor.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 183 din 14 octombrie 2009, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de C.P.R. din Decembrie 1989 şi pe cale de consecinţă a respins acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul P.R. – C.P.R. din Decembrie 1989 ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
De asemenea, a respins excepţiile invocate de pârâta S.S.P.R. prin întâmpinare şi a admis acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu această pârâtă, obligând-o să continue procedura de preschimbare a Certificatului doveditor conform Legii nr. 341/2004 şi să valideze cererea de preschimbare. A respins în rest acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut următoarele:
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C.P.R. din Decembrie 1989 va fi admisă, întrucât Comisia nu are personalitate juridică, fiind un organ de lucru al Camerei Deputaţilor.
Referitor la excepţia lipsei procedurii prealabile, s-a reţinut că este neîntemeiată, întrucât reclamantul nu era ţinut să îndeplinească o astfel de procedură, lista finală a persoanelor cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate urmând a fi publicată la data de 1 ianuarie 2010.
Neîntemeiată este şi excepţia prematurităţii introducerii cererii faţă de prorogarea termenului final de preschimbare a certificatelor doveditoare.
Nici excepţia inadmisibilităţii acţiunii nu este întemeiată, faţă de dispoziţiile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 341/2004.
În fine, instanţa de fond a respins ca neîntemeiată şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a S.S.P.R. din Decembrie 1989, întrucât potrivit art. 48 din HG nr. 566/1996 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Comisiei, aceasta şi-a încetat activitatea în termen de un an de la data intrării în vigoare a Legii nr. 30/1996.
Cu privire la excepţia tardivităţii introducerii acţiunii s-a reţinut că acţiunea în contencios administrativ a fost formulată cu respectarea termenului legal.
Pe fondul cauzei s-a reţinut că reclamantul a făcut parte din acelaşi grup cu numitul C.Ş. şi alte persoane, desfăşurând activităţi de prindere a soţilor C., situaţie în care sunt îndeplinite condiţiile art. 10 alin. (4) din HG nr. 1412/2004 care permite eliberarea pentru prima oară a certificatului de revoluţionar deoarece revoluţionarul a depus cerere în acest sens şi nu i s-a eliberat.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs S.S.P.R. din Decembrie 1989, susţinând în esenţă următoarele.
Instanţa de fond a apreciat greşit ca fiind neîntemeiate excepţiile invocate, respectiv excepţia tardivităţii depunerii cererii, lipsa procedurii prealabile şi lipsa calităţii procesuale pasive iar pe fondul cauzei recurentul a susţinut că deşi din probatoriul administrat în cauză rezultă că reclamantul nu deţine documentele care să ateste faptele deosebite înfăptuite în timpul Revoluţiei din Decembrie 1989, acesta fiind şi motivul refuzului Comisiei de a-i acorda titlul solicitat, în mod eronat instanţa de fond a dispus acordarea acestui titlu, aplicând retroactiv dispoziţiile Legii nr. 42/1990, lege abrogată de prevederile art. 17 din Legea nr. 341/2004.
Consideră recurentul că prin această interpretare eronată a dispoziţiilor legale, instanţa de fond şi-a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, sentinţa fiind pronunţată cu încălcarea atribuţiilor instituţiilor prevăzute de lege pentru eliberarea certificatelor de revoluţionar.
A mai susţinut recurentul că instanţa de fond a admis acţiunea reclamantului printr-o interpretare eronată a dispoziţiilor art. 10 alin. (4) din HG nr. 1412/2004 modificată şi completată, întrucât acesta nu îndeplinea condiţiile prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 42/1990 pentru atribuirea titlului.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins.
Examinând motivele de recurs, actele dosarului şi în raport de prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele.
Prin sentinţa civilă nr. 183 din 14 octombrie 2009, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul G.C. în contradictoriu cu pârâtul G.R. – S.S.P.R. din Decembrie 1989 şi a obligat pârâtul să continue procedura de preschimbare a certificatului doveditor conform Legii nr. 341/2004 şi să valideze cererea de preschimbare.
A respins, în rest, acţiunea, ca neîntemeiată, ca şi excepţiile invocate de S.S.P.R. prin întâmpinare.
În ceea ce priveşte criticile recurentului vizând modul de soluţionare a excepţiilor tardivităţii depunerii cererii, a lipsei plângerii prealabile şi lipsei calităţii procesuale pasive, Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate.
Astfel, excepţia tardivităţii introducerii acţiunii, a fost soluţionată în mod corect de către instanţa de fond prin raportare la prevederile art. 11 lit. b) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora termenul de 6 luni de la comunicarea refuzului nejustificat de soluţionare a cererii, refuz comunicat de recurentul – pârât prin adresa nr. 18/4246/8 mai 2009.
În ceea ce priveşte excepţia plângerii prealabile având în vedere dispoziţiile art. 8 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004, respectiv faptul că acţiunea reclamantului viza refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, în mod corect s-a reţinut de către instanţa de fond netemeinicia excepţiei invocate dispoziţiile art. 7 din legea contenciosului administrativ, privind obligativitatea plângerii prealabile nefiind aplicabile.
Nici criticile cu privire la modul de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocate de recurent nu pot fi primite întrucât potrivit dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 42/1990 astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 184/1999 iar după abrogarea Legii nr. 42/1990, prin dispoziţiile Legii nr. 341/2004, atribuţiile privind competenţa de a preschimba certificatele doveditoare în perioada 1990 - 1997 au fost preluate de către recurentul - pârât S..S.P.R. conform dispoziţiilor art. 9.
De altfel, nu se poate susţine că recurentul - pârât S.S.P.R. nu are calitate procesuală pasivă întrucât obiectul cererii formulate de intimatul - pârât viza refuzul nejustificat al acestei instituţii de a-i soluţiona cererea de preschimbare.
Astfel fiind, se constată că instanţa de fond a soluţionat corect şi această excepţie, contrar susţinerilor recurentului - pârât.
Nici criticile recurentului - pârât privind modul de soluţionare pe fond a cauzei nu pot fi reţinute, fiind nefondate.
Astfel, cum s-a reţinut de către instanţa de fond în baza probatoriului administrat în cauză, rezultă că reclamantul a depus documentele necesare la C.C.S.E.R.R. din Decembrie 1989 la data de 11 august 1996, dosar înregistrat sub nr. 11189, concomitent cu numitul C.Ş. căruia i-a fost eliberat certificat de Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi Titlu de Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române.
Totodată, din probatoriul administrat rezultă astfel cum s-a reţinut de către instanţa de fond că cererea intimatului - reclamant îndeplinea toate condiţiile legale impuse de dispoziţiile art. 10 alin. (4) din HG nr. 1412/2004 pentru a-i permite eliberarea pentru prima oară a certificatului de revoluţionar.
Nu pot fi reţinute, întrucât sunt nefondate, nici criticile recurentului – pârât referitoare la depăşirea sau substituirea în atribuţiile comisiei de către instanţa de fond.
Astfel, cum instanţa a reţinut şi a dispus prin dispozitivul sentinţei atacate, recurentul - pârât a fost obligat la continuarea procedurii de preschimbare a certificatului şi să valideze cererea de preschimbare în condiţiile Legii nr. 341/2004, obligând-o astfel la îndeplinirea obligaţiilor sale legale fără a se substitui acesteia în atribuţiile sale legale şi soluţionând cauza în limitele competenţelor sale legale.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte, reţinând că sentinţa atacată este legală şi temeinică, neexistând motive legale pentru modificarea sau casarea acesteia, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.S.P.R. din Decembrie 1989 împotriva sentinţei civile nr. 183 din 14 octombrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3893/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3895/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
