ICCJ. Decizia nr. 3904/2010. Contencios. Contract administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3904/2010
Dosar nr. 396/64/2009
Şedinţa publică din 28 septembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 180/ F din 21 decembrie 2009, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamanta SC E. SA prin care solicitase anularea deciziei nr. 64 din 6 mai 2009, emisă de O.P.C.P., precum şi anularea procesului-verbal de constatare seria NP 2085/2009, încheiat de O.P.C.P., la data de 6 februarie 2009, privind C.P.R. RO 09904 .4-502, având ca obiect Îmbunătăţirea calităţii productive şi reproductive în forma de creştere a porcilor, prin infuzie cu material genetic.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că prin procesul-verbal a cărei anulare o solicită O.P.C.P. a constatat că SC E. SA este beneficiarul C.P.R. RO 09904 .4-502 în baza căruia a obţinut fonduri P.R., reclamanta în calitatea sa de beneficiar al acestei finanţări datorând suma de 116.382 euro ce reprezintă finanţare asigurată de P.R. în scopul derulării acestui contract de finanţare P.
Această datorie stabilită de organele fiscale, rezultă din anumite nereguli, constatate de către D.L.A., prin Nota D. 7/429 din 16 decembrie 2008, cu privire la derularea procedurii de achiziţie publică ce a fost organizată de SC E. SA în vederea implementării proiectului susmenţionat.
Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 180/ F din 21 decembrie 2009, a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC E. SA.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că prevederile din Ghidul Practic pentru procedurile de contractare P., I.S.P.A. şi S. sunt aplicabile situaţiilor de mai sus; chiar dacă neregulile constatate privesc datorii bugetare în cuantum relativ mic al ofertanţilor adjudecatari sau privesc nerespectarea unor formalităţi aparent minore din procedura de achiziţie publică /licitaţie.
Necorelările dintre concluziile auditărilor efectuate asupra derulării contractului de finanţare şi cele din actul administrativ atacat, se datorează modalităţii diferite de examinare, de evaluare a contractului de finanţare utilizată de organismele şi instituţiile implicate în aceste activităţi.
Controlul D.L.A.F., dublat de emiterea actului de constatare emis de O.P.C.P. e vizat de acurateţe fiscală şi contabilă, detalii de ordin formal care vizează modul de pornire a unora dintre etapele importante ale derulării contractului de finanţare nerambursabilă, anume etapele de achiziţie publică de bunuri şi servicii necesar implementării proiectului de investiţie demarat de reclamantă.
În raporturile contractuale născute din achiziţia publică a unor bunuri şi servicii cu finanţare din fonduri europene legiuitorul, arată instanţa de fond, a prevăzut expres că se aplică regimul juridic specific contractelor de achiziţie publică din fonduri bugetare, neîndeplinirea vreuneia din formalităţile de parcurs până la adjudecarea contractului atrăgând sancţiuni, precum acela a nelegalităţii ofertantului, cum este cazul în speţă.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs SC E. SA Braşov, motivele de recurs încadrându-se în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticându-se soluţia de respingere a acţiunii formulate.
La rândul său, M.F.P. – O.P.C.P. a declarat recurs împotriva încheierii din 11 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Prin această încheiere a fost admisă cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de SC E. SA Sercaia, depunându-se îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei civile nr. 102/ F din 23 iunie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în sensul că la alin. (2) din dispozitiv se înlocuieşte sintagma „până la pronunţarea instanţei de fond cu exprimarea „până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei".
Nemulţumit de această soluţie, recurentul a formulat recursul de faţă, susţinând în esenţă următoarele critici:
Se arată că în mod nelegal a fost admisă cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de recurentă în condiţiile în care înlocuirea dispusă respectiv până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei" nu se încadrează în dispoziţiile art. 281 C. proc. civ., nefiind vorba de o eroare materială în sensul dispoziţiilor susmenţionate.
În şedinţa publică din 28 septembrie 2010, Curtea din oficiu conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., a invocat motivul de casare de ordine publică prevăzută de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv de recurs apreciat ca fondat pentru următoarele considerente şi face intimata analizarea motivelor de recurs invocate de părţi, în condiţiile în care în cauză hotărârile recurate au fost pronunţate cu încălcarea competenţei materiale a unei alte instanţe de contencios administrativ a Tribunalului Braşov.
În raport cu prevederile art. 3 alin. (2) şi (6) din OG nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de confirmare aferente utilizate necorespunzător, care constituie baza legală a emiterii actului administrativ contestat în prezenta cauză, care sunt titluri de creanţă pot fi contestate în condiţiile şi termenele stabilite de codul de procedură fiscală.
Astfel fiind, deoarece au ca obiect creanţe bugetare, asemenea acte se înscriu în categoria actelor administrative ce privesc contribuţii bugetare în sensul prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Pe cale de consecinţă, acţiunea, având ca obiect anularea procesului - verbal de constatare din 6 februarie 2009 emis de O.P.C.P. din cadrul M.F.P. şi a Deciziei nr. 64 din 6 mai 2009 prin care s-a respins contestaţia formulată, acte emise în procedura reglementată de OG nr. 79/2003, este de competenţa instanţei de contencios administrativ determinată în funcţie de valoarea creanţei bugetare, potrivit regulilor de competenţă prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi nu în raport de rangul autorităţii emitente.
În prezenta cauză valoarea creanţei bugetare stabilită şi contestată conform OG nr. 79/2003 este de 116.382 Euro, respectiv suma datorată în lei de 494.880 lei, cuantum care determină competenţa materială, în primă instanţă a Tribunalului Braşov, secţia de contencios administrativ şi nu a Curţii de Apel Braşov, potrivit regulilor de competenţă prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) şi (6) C. proc. civ., va admite ambele recursuri în cauză fiind îndeplinite condiţiile motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
Va casa hotărârile recurate şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Braşov, secţia de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de M.F.P. – O.P.C.P., împotriva sentinţei civile nr. 180/ F din 21 decembrie 2009, ambele pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, precum şi a încheierii din Camera de consiliu din 11 ianuarie 2010.
Casează hotărârile atacate şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Braşov, secţia de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3900/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3908/2010. Contencios → |
|---|
