ICCJ. Decizia nr. 3913/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3913/2010
Dosar nr.735/54/2010
Şedinţa publică din 28 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Contestatorul M.M. a depus pe rolul Curţii de Apel Craiova contestaţie împotriva Hotărârii nr. 60 din 26 iunie 2009 pronunţată de Comisia de jurisdicţie a Imputaţiilor – U.M. 0198 Bucureşti, Serviciul Român de Informaţii, solicitând în contradictoriu cu intimatele, anularea acestei hotărâri şi a Hotărârii nr. 25400022 din 6 aprilie 2009, dispusă de U.M. 0472 Bucureşti – Serviciul Român de Informaţii, precum şi a Deciziei de imputare nr. 2539880 din 4 februarie 2009, emisă de U.M. 0472 Bucureşti - Serviciul Român de Informaţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a ieşit la pensie conform Deciziei nr. 86506 din 2 noiembrie 2004 din Serviciul Român de Informaţii, în prezent fiind maior în rezervă al Serviciului Român de Informaţii şi subinspector de penitenciare în Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin, unde a fost încadrat prin concurs în funcţia de şef Birou pentru Prevenirea Criminalităţii în Mediul Penitenciar din 1 mai 2007, astfel că de la această dată a cumulat pensia cu salariul cuvenit de la Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin.
Prin Decizia de imputare nr. 2539880 din 4 februarie 2009 a U.M. 0472 Bucureşti – Serviciul Român de Informaţii, s-a dispus în temeiul art. 63 alin. (1) din Legea nr. 164/2001, revocarea Deciziei de pensionare nr. 86506 din 2 noiembrie 2004, începând cu data de 1 mai 2007, iar pe cale de consecinţă, obligarea contestatorului la plata sumei de 27.144 RON, reprezentând pensia încasată necuvenit în perioada 1 mai 2007 – 31 ianuarie 2009, în temeiul art. 66 alin. (1) din Legea nr. 164/2001, reţinându-se că prin modificarea acestei legi, în speţă art. 63, acesta nu mai putea cumula pensia cu salariul.
La termenul din 17 decembrie 2009, în temeiul art. 132 C. proc. civ., contestatorul M.M. a depus o precizare a acţiunii iniţiale, solicitând şi anularea Deciziei nr. 3 din data de 17 iulie 2009 emisă de U.M.0472 Bucureşti – Casa de Pensii a Serviciului Român de Informaţii.
Având în vedere această precizare de acţiune, la termenul de judecată din 4 martie 2010, instanţa a dispus disjungerea cererii privind anularea Hotărârii nr. 3 din 17 iulie 2009 emisă de U.M.0472 Bucureşti - Serviciul Român de Informaţii, formându-se un nou dosar, care potrivit art. 98 (4) ROI s-a repartizat aceluiaşi complet.
La termenul din 1 aprilie 2010, Curtea a pus în discuţia părţilor excepţia lipsei competenţei materiale de soluţionare a cauzei vizând anularea Hotărârii nr. 3 din 17 iulie 2009.
Prin Sentinţa civilă nr. 193 din 1 aprilie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, prevede în art. 54 alin. (1) şi (3), că deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor privind stabilirea dreptului la pensie sau respingerea cererii de pensionare, pot fi atacate în instanţă potrivit Legii nr. 19/2000, care la art. 86 alin. (1) prevede competenţa instanţei în a cărei rază teritorială se află domiciliul asiguratului.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs contestatorul M.M.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, şi că potrivit acestor prevederi legale, instanţa competentă nu este Tribunalul Mehedinţi ci Curtea de Apel Craiova.
Mai înainte, însă, de a trece la analiza motivelor de recurs urmează să se constate că acesta este tardiv formulat.
Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 158 alin. (31) C. proc. civ. „dacă instanţa se declară necompetentă, împotriva hotărârii se poate exercita recurs, în termen de 5 zile de la pronunţare."
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, se constată că Sentinţa nr. 193 pronunţată la data de 1 aprilie 2010, a fost atacată cu recurs la data de 11 iunie 2010 depăşindu-se, aşadar, termenul legal de 5 zile.
Conform art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
Constatând că recursul nu a fost declarat în termenul imperativ prevăzut de lege şi că recurentul nu a pretins şi nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor legale sancţionatorii mai sus-invocate şi să dispună în sensul respingerii recursului ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de M.M. împotriva Sentinţei civile nr. 193 din 1 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv declarat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2010.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 3903/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3915/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
