ICCJ. Decizia nr. 3915/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3915/2010
Dosar nr.1724/33/2008
Şedinţa publică din 28 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul A.A. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea Hotărârii nr. 21965 din 9 iulie 2007, emisă de aceasta din urmă, cu consecinţa recunoaşterii în favoarea reclamantului a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, deşi, a depus toate actele necesare stabilirii calităţii de refugiat, pârâta i-a respins cererea.
Prin Sentinţa civilă nr. 586 din 12 noiembrie 2007, Curtea de Apel Cluj a admis acţiunea reclamantului, reţinând că probele administrate în cauză confirmă calitatea de refugiaţi în ceea ce priveşte reclamantul şi mama acestuia, refugiul fiind determinat de teama persecuţiilor etnice ca urmare a cedării Ardealului.
Sentinţa a fost casată în întregime de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 2931 din 18 august 2008 şi s-a dispus rejudecarea cauzei.
Prin Hotărârea nr. 21965 din 9 iulie 2007, emisă de pârâtă, s-a respins cererea reclamantului, reţinându-se că, acesta nu a făcut dovada persecuţiei etnice.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 30 din 22 ianuarie 2009, a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamant, reţinând că din declaraţiile celor doi martori nu rezultă care a fost cu exactitate motivul refugiului şi nici intervalul de timp în care s-ar fi refugiat reclamantul, declaraţiile fiind contradictorii.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs reclamantul, susţinând, în esenţă, că va depune noi probe din care să rezulte atât calitatea sa de persoană refugiată, cât şi perioada în care a fost refugiată.
La termenul de judecată din 2 iunie 2009, prin încheiere de şedinţă, s-a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatându-se lipsa părţilor şi faptul că nici una dintre ele nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă.
La împlinirea termenului de 1 an de la data suspendării, cauza a fost supusă pe rol, din oficiu, în condiţiile prevăzute de art. 252 C. proc. civ.
De la data suspendării cauzei şi până la repunerea pe rol a acesteia, pricina a rămas în nelucrare din vina părţilor, care nu au îndeplinit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei.
Prin Notele de şedinţă înregistrate la Serviciul de registratură al acestei instanţe, recurentul a solicitat rejudecarea cauzei, cerere rămasă fără consecinţe juridice, întrucât a fost formulată la 9 august 2010, după împlinirea termenului de un an cerut de lege, citaţiile pentru perimare fiind emise la data de 22 iunie 2010.
Aşa fiind şi având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora „orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, urmează a se constata perimarea recursului.”
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de A.A. împotriva Sentinţei civile nr. 30 din 22 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2010.
Procesat de GGC – N
| ← ICCJ. Decizia nr. 3913/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3917/2010. Contencios. Alte cereri. Revizuire... → |
|---|
