ICCJ. Decizia nr. 3923/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3923/2010
Dosar nr.3197/2/2010
Şedinţa publică din 28 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.S.I.F. BGT SA a chemat în judecată Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta să dispună suspendarea Ordonanţei nr. 133 din 23 martie 2010, emisă de aceasta din urmă, prin care i s-a interzis să mai desfăşoare operaţiuni cu valută spot, fiind în acelaşi timp obligată să restituie fondurile băneşti avansate de clienţi pentru efectuarea acestor operaţiuni.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că ordonanţa sus-menţionată încalcă prevederile Regulamentului nr. 11/1997 al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, întrucât conţine o sancţiune complementară, în lipsa uneia principale şi, încalcă prevederile Legii nr. 297/2004, precum şi ale OG nr. 25/2002.
A mai arătat că, pârâta nu are atribuţia legală de a-i impune restituirea fondurilor băneşti avansate de clienţi pentru efectuarea operaţiunilor spot cu valută şi că măsura dispusă are caracter discriminatoriu în raport cu alte societăţi comerciale care desfăşoară activităţi de acelaşi fel.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 2196 din 11 mai 2010 a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantă, reţinând că cererea acesteia nu îndeplineşte condiţia cazului bine justificat, întrucât susţinerile ei constituie veritabile critici privind legalitatea actului administrativ a cărui suspendare o solicită, critici ce nu pot fi avute în vedere la suspendarea actului administrativ.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs reclamanta S.S.I.F. BGT SA.
Mai înainte însă de a trece la analiza motivelor de recurs, urmează să se constate că acesta nu a fost timbrat cu taxă judiciară de timbru de 2,0 RON şi timbru mobil judiciar de 0,15 RON, deşi recurenta a fost citată cu această menţiune.
Or, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 3 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările şi completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar, dovada achitării acestora ataşându-se, potrivit art. 3021 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs.
Cum dovada timbrării nu a fost ataşată cererii de recurs, conform dispoziţiilor legale sus-menţionate, iar recurenta nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală nici ulterior – deşi a fost citată cu menţiunea timbrării corespunzătoare – devin aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi ale art. 9 din OG nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de S.S.I.F. BGT SA împotriva Sentinţei civile nr. 2196 din 11 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2010.
Procesat de GGC – N
| ← ICCJ. Decizia nr. 3917/2010. Contencios. Alte cereri. Revizuire... | ICCJ. Decizia nr. 3945/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
