ICCJ. Decizia nr. 3972/2010. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3972/2010
Dosar nr. 6869/2/2007
Şedinţa publică de la 30 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta U.A.S. a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii şi Institutul Naţional al Magistraturii, precum şi pe membrii Comisiei de contestaţii, de verificare a raţionamentului logic - F.C., M.D., G.C., S.I., I.B., B.A.M. şi C.G., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie declarată admisă la Institutul Naţional al Magistraturii, anularea parţială a baremului la această probă pentru întrebările 27, 29, 17, 21 şi 49 în grila 3 partea I şi acordarea punctului corespunzător tuturor candidaţilor. De asemenea, a solicitat obligarea pârâţilor la plata a 50.000 RON prejudicii morale şi cheltuieli de judecată.
2. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulării cererii.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că la data de 11 septembrie 2007 a susţinut examenul la proba de verificare a raţionamentului logic, în urma căruia a fost pe nedrept respinsă cu 29 de puncte întrucât comisia de contestaţii nu a soluţionat contestaţia sa privind greşelile existente în barem. A mai susţinut că această contestaţie nu a fost soluţionată în termen de 24 de ore, iar din procesul-verbal întocmit la data de 13 septembrie 2007 nu reiese modul de soluţionare a cererii, în mod abuziv comisia reconsiderând punctajul obţinut. Reclamanta a contestat şi timpul de gândire ca fiind insuficient, întrucât se încalcă dreptul la integritate psihică, precum şi faptul că din comisia de contestaţii au făcut parte 7, respectiv 6 membri şi nu 4 membri, cum prevede art. 13 alin. (2) din Regulamentul de organizare a concursului.
La termenul de judecată de la 12 decembrie 2007, reclamanta şi-a întregit cererea de chemare în judecată şi cu privire la grila G3, întrebările 9, 14, 24.
3. Apărările formulate de pârâţi.
Pârâtul Institutul Naţional al Magistraturii a formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
4. Hotărârea instanţei de fond.
Prin sentinţa civilă nr. 724 din 05 martie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta U.A.S.
5. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii instanţei de fond.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
5.1. Conform art. 19 şi 22 alin. (3) din Regulamentul privind concursul de admitere şi examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii „în termen de 24 de ore de la afişare candidaţii pot face contestaţii la barem, care se soluţionează de comisia de contestaţii, în cel mult 24 de ore de la expirarea termenului de contestare”. Reclamanta a formulat contestaţie la barem în raport de aceste dispoziţii legale, însă, a apreciat instanţa de fond, nu se poate reţine că nu a fost soluţionată de către Comisia de contestaţii, de vreme ce, potrivit procesului-verbal de soluţionare a contestaţiilor de la 13 septembrie 2007, a fost admisă o singură contestaţie, fiind anulată o singură întrebare, ceea ce presupune implicit că restul contestaţiilor au fost respinse.
5.2. În ceea ce priveşte reaprecierea baremului de corectare, în sensul celor susţinute de către reclamantă, prima instanţă a reţinut că nu se poate exercita controlul judecătoresc asupra evaluării unui subiect sau barem de concurs. În acest sens, s-a apreciat că instanţa nu se poate substitui Comisiei de soluţionare a contestaţiilor şi nu poate reevalua o contestaţie soluţionată deja de Comisia de soluţionare a contestaţiilor, controlul judecătoresc exercitându-se exclusiv cu privire la modalitatea în care a fost respectată procedura de examen.
5.3. A mai constatat instanţa de fond că şi în ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la notarea greşită a reclamantei la proba de legislaţie, concluzia este în sensul că nu se poate exercita controlul judecătoresc asupra conţinutului ştiinţific al subiectelor, această interpretare fiind dată şi de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
5.4. Critica reclamantei cu privire la timpul alocat probei de concurs, a fost apreciată, de asemenea, ca fiind neîntemeiată deoarece, timpul alocat a fost stabilit în conformitate cu art. 22 din Regulamentul privind concursul de admitere.
5.5. În final, a mai constatat prima instanţă că nu se poate primi susţinerea potrivit căreia era necesară o bibliografie pentru testul de verificare a raţionamentului logic, dată fiind natura unei asemenea probe, respectiv de înţelegere a unui text scris, a gândirii logice şi analitice a candidaţilor, acestea fiind rezultatul cunoştinţelor juridice şi nu numai, acumulate de fiecare candidat în parte, de-a lungul timpului.
6. Recursul formulat de reclamanta U.A.S. împotriva sentinţei civile nr. 724 din 05 martie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ.
6.1. Hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii.
Instanţa de fond a motivat întâi că pentru proba de raţionament logic „nu se poate susţine că era necesară o bibliografie”, fiind doar un text de înţelegere, ceva ce fiecare a acumulat de-a lungul timpului.
Ulterior, când recurenta a solicitat ca testele să fie analizate de instanţă, aceasta a afirmat că „nu poate”, deoarece au un „conţinut ştiinţific” care o depăşeşte.
6.2. Hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii.
Instanţa de fond a adus o motivaţie de neînţeles: „în timpul alocat (…), fiind în fapt 150 de întrebări pentru 30 de întrebări”.
6.3. Hotărârea recurată cuprinde şi alte greşeli, făcându-se, de exemplu, referire la grila 63, în loc de grila 3 sau la anul 20007 în loc de anul 2007.
6.4. Instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra susţinerii privind „întrunirea nelegală” a comisiei de contestaţii, în număr de 7 membri şi nu de 4 membri, aşa cum prevede regulamentul; nu s-a pronunţat asupra cererii de probe solicite de reclamantă.
6.5. Instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra dovezii conform căreia Institutul Naţional al Magistraturii îndemna candidaţii „să ghicească răspunsurile corecte”.
6.6. Prin hotărârea recurată nu s-a cercetat fondul cauzei şi s-a ignorat art. 17 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului care interzice abuzul de drept şi nu se poate limita dreptul de a beneficia de „un proces echitabil”.
6.7. Instanţa de fond a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, deoarece recurenta nu a cerut să i se verifice cunoştinţele şi competenţele de către completul de judecată, însă baremul are răspunsuri greşite şi trebuie anulat parţial.
7. Întâmpinarea formulată de pârâtul Institutul Naţional al Magistraturii.
Intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat.
7.1. Hotărârea Comisiei de soluţionare a contestaţiilor este definitivă.
Reaprecierea baremului de către instanţa de judecată nu este posibilă, deoarece nu există o dispoziţie legală care să permită instanţei să evalueze corectitudinea subiectelor sau a baremelor.
În acelaşi sens este şi practica Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza van Marie şi alţii vs. Regatul Olandei.
7.2. Susţinerea recurentei în sensul că timpul alocat probei de verificare a raţionamentului logic este insuficient, este nefondată.
Candidatul, pentru a fi declarat admis, trebuie să răspundă corect la minim 30 de întrebări din cele 100.
Timpul stabilit de 180 minute aparte astfel ca fiind îndestulător.
7.3. Pentru testul de verificare a raţionamentului logic nu poate fi indicată o tematică şi o bibliografie, dat fiind scopul acestei probe.
8. Întâmpinarea formulată de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii.
Intimatul apreciază că instanţa de fond a respins în mod legal toate capetele de cerere ale acţiunii.
8.1. Instanţa a analizat distinct cererile reclamantei şi argumentele aduse, astfel încât nu se poate reţine necercetarea fondului.
8.2. Nu există nicio contradicţie între considerentele sentinţei şi dispozitivul acesteia.
8.3. Nu sunt precizate normele regulamentare încălcate şi nu rezultă motive de nelegalitate ale sentinţei recurate.
9. Decizia nr. 480 din 20 aprilie 2010 a Curţii Constituţionale referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.
Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate invocată, constatând că prevederile art. 21 din Constituţia României referitoare la accesul la o instanţă de judecată, nu au aplicabilitate în materia contestării baremului sau rezultatului unui examen sau concurs, existând obligativitatea comisiilor de contestaţii de a se pronunţa asupra acestor cereri. Dispoziţiile menţionate din Constituţie sunt însă aplicabile în ceea ce priveşte legalitatea procedurii de desfăşurare a examenului sau concursului respectiv, ceea ce în speţa de faţă nu a fost criticat.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Recursul este nefondat.
2. Motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu sunt întrunite.
2.1. Nu există contradicţie în motivarea instanţei de fond, sensul expresiei „nu se poate” este acela de a „nu fi necesar”.
La rândul său, expresia „nu poate” se referă la imposibilitatea instanţei de judecată de a analiza/reanaliza subiectele propuse, baremul sau rezultatul contestaţiei formulate.
În acelaşi sens, s-a pronunţat şi Curtea Constituţională, prin decizia depusă la dosar, dar şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin deciziile indicate de intimatul Institutul Naţional al Magistraturii prin întâmpinare, precum şi la pagina 5 a deciziei Curţii.
2.2. Motivele străine de natura pricinii invocate de recurentă reprezintă în realitate greşeli materială, ce se pot îndrepta conform procedurii cuprinse la art. 281 C. proc. civ. şi nu pe calea recursului.
3. Intimatul Institutul Naţional al Magistraturii nu a îndemnat candidaţii să „ghicească” răspunsurile corecte.
Prezentarea oferită de Institutul Naţional al Magistraturii se referă la susţinerea unui test simulat în vederea pregătirii pentru testul de verificare a raţionamentului logic şi nu are legătură cu susţinerea examenului.
4. Motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu sunt fondate.
Ceea ce a solicitat recurenta-reclamantă este reanalizarea baremului de către instanţă şi, implicit, evaluarea cunoştinţelor de către comisia de concurs, ceea ce excede controlului judecătoresc, astfel cum în mod corect a constatat şi instanţa de fond.
5. Faptul că în comisia de contestaţii au fost 7 membri în loc de 4, nu a adus niciun prejudiciu recurentei.
De altfel, recurenta nici nu a indicat în ce mod a fost prejudiciată prin existenţa a 7 membri în comisia de contestaţii.
6. Din cuprinsul încheierii de şedinţă din data de 05 martie 2008, rezultă că reclamanta, recurentă în prezentul dosar, nu a solicitat administrarea probei cu interogatoriul pârâţilor, astfel încât motivul de recurs este nefondat.
7. Nici criticile referitoare la nepronunţarea asupra fondului cauzei nu pot fi primite, recurenta neaducând argumente pertinente în menţinerea acestui motiv de recurs.
8. În concluzie, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de U.A.S. împotriva sentinţei civile nr. 724 din 05 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3965/2010. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 3973/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
