ICCJ. Decizia nr. 3973/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3973/2010
Dosar nr. 855/35/2008
Şedinţa publică de la 30 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, la data de 12 septembrie 2008, reclamantul P.V.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de cadastru şi Publicitate Imobiliară să se constate nelegalitatea şi nulitatea absolută parţială a Ordinului nr. 633/2006 al Directorului General al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi a regulamentului de aplicare a acestui ordin, cu privire la art. 31 pct. 4, art. 35 alin. (1), art. 60 alin. (1), art. 61 alin. (1), art. 79 alin. (2), art. 80 alin. (1) şi (2), art. 85 alin. (1) şi art. 113 alin. (2) şi a Ordinului nr. 634 al Directorului General al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi a Regulamentului de aplicare privind modul de întocmire a documentaţiei cadastrale, cu privire la art. 2 pct. 1 lit. a), art. 8, art. 13 pct. 1, art. 23, art. 24 şi a art. 1 din decizia nr. 17 din 30 iunie 2008 a Directorului Direcţiei de Publicitate Imobiliară din cadrul Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că aceste acte administrative cu caracter normativ sunt date cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 7/1996 şi a dispoziţiilor Legii nr. 247/2005, respectiv a dispoziţiilor art. 60, art. 12 pct. 7 şi art. 9 pct. 13 şi art. 49 alin. (5) din Legea nr. 7/1996 şi că atâta timp cât cheltuielile de introducere a cadastrului sunt subvenţionate de stat nu i se poate pretinde reclamantului să mai subvenţioneze încă o dată oficiul de cadastru.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară a solicitat, în principal, respingerea acţiunii ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004, iar în subsidiar, respingerea ei ca nefondată.
Prin sentinţa nr. 26/CA/2009-P.I., Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul P.V.I., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că excepţia de inadmisibilitate a acţiunii este nefondată, având în vedere dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, precum şi faptul că reclamantul a invocat o vătămare a intereselor sale prin actele administrative atacate. A apreciat instanţa că nu a fost sesizată cu excepţie de nelegalitate în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004, astfel încât nici sub acest aspect excepţia inadmisibilităţii nu este întemeiată.
Cu privire la fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că din analiza Ordinelor nr. 633 şi 634/2006 ale Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, precum şi a deciziei nr. 17 din 30 iunie 2008 contestate de reclamant, rezultă că acestea sunt în conformitate cu dispoziţiile art. 58 alin. (3) şi ale art. 59 din Legea nr. 7/1996, care prevăd în cazul imobilelor dobândite în temeiul legilor funciare, deschiderea unei noi cărţi funciare în conformitate cu prevederile Legii nr. 7/1996, precum şi întocmirea unei documentaţii cadastrale.
În acest context a reţinut prima instanţă că dispoziţiile contestate nu contravin nici art. 12 pct. 7 şi art. 9 pct. 13 din Legea nr. 7/1996, deoarece acestea se referă la înscrierea în cartea funciară după finalizarea cadastrului general, înscriere ce urmează a fi făcută din oficiu şi cu plata lucrărilor de cadastru general, ce urmează a fi subvenţionate de la bugetul de stat şi nu la înscrierile în cartea funciară solicitate de persoanele fizice sau juridice, înscrierile pe baza cererii acestora urmând a se face în conformitate cu dispoziţiile art. 58 şi 59 din Legea nr. 7/1996.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul P.V.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Se susţine, în esenţă, reluându-se considerentele din concluziile scrise depuse la instanţa de fond, că prima instanţă nu a avut în vedere dispoziţiile art. 58 alin. (1), ci doar alin. (3), pe care l-a interpretat trunchiat, din Legea nr. 7/1996 şi a interpretat greşit prevederile art. 59 din aceeaşi lege când a analizat conformitatea dispoziţiilor cuprinse în actele administrative a căror anulare a solicitat-o în raport de prevederile legale menţionate. A fost invocată în recurs şi excepţia de neconstituţionalitate a art. 58 alin. (1) şi (3) şi art. 59 din Legea nr. 7/1996, precum şi art. 27 din Legea nr. 18/1991.
Urmare a sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia invocată, prin Decizia nr. 587 din 04 mai 2010, Curtea Constituţională a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58 alin. (1) şi (3) şi art. 59 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi a publicităţii imobiliare, precum şi a dispoziţiilor art. 27 din Legea fondului funciar nr. 18/1991.
Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că dispoziţiile ordinelor nr. 633/2006, nr. 634/2006 sunt în conformitate cu prevederile Legii nr. 7/1996, republicată, fiind necesară deschiderea unei noi cărţi funciare şi întocmirea unei documentaţii cadastrale în cazul imobilelor dobândite în temeiul legilor funciare.
Ulterior pronunţării Curţii Constituţionale, recurentul-reclamant a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 58 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 7/1996, modificată prin O.U.G. nr. 64/2010, în raport de art. 44 din Constituţia României.
Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu această excepţie a fost respinsă pentru considerentele menţionate în practicaua deciziei.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care se află la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Potrivit înscrisurilor ataşate la dosarul cauzei, ordinul nr. 633/2006 priveşte aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară.
Ordinul nr. 634/2006 priveşte conţinutul şi modul de întocmire a documentaţiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară. Decizia nr. 17/2008 a Directorului Direcţiei de publicitate imobiliară din cadrul Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară în art. 1 vizează înscrierile referitoare la imobilele identificate în titlurile de proprietate emise până la data de 28 ianuarie 2007. Acestea au fost emise pe baza şi în executarea Legii nr. 7/1996 (r1) a cadastrului şi publicităţii imobiliare.
Este adevărat că potrivit art. 75 şi 76 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actele administrative cu caracter normativ trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele de bază şi în executarea cărora au fost emise, fără a putea să conţină prevederi sau soluţii care să contravină acestora.
În mod corect instanţa de fond a apreciat asupra dispoziţiilor considerate nelegale de către recurent în raport de prevederile menţionate din Legea nr. 7/1996 (r1) a cadastrului şi publicităţii imobiliare, reţinând că acestea sunt în conformitate cu art. 53 alin. (3) şi art. 59 din legea menţionată, care prevăd în cazul imobilelor dobândite în temeiul legilor fondului funciar deschiderea unei noi cărţi funciare, precum şi întocmirea documentaţiei cadastrale, criticile formulate fiind nefondate.
Dispoziţiile art. 58 alin. (1) şi (3), art. 59 din Legea nr. 7/1996 au următorul cuprins:
- Art. 58 alin. (1) şi (3): „(1) În regiunile de carte funciară supuse Decretului-Lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiunilor privitoare la cărţile funciare sau, după caz, Legii nr. 242/1947 pentru transformarea cărţilor funciare provizorii din vechiul Regat în cărţi de publicitate funciară, înscrierile privitoare la imobile, cuprinse în cărţile funciare sau, după caz, în cărţile de publicitate funciară, vor continua să fie făcute în aceste cărţi, cu respectarea şi în condiţiile dispoziţiilor prezentei legi.”
„(3) În cazul înscrierii unei construcţii, a dezmembrării sau alipirii unui corp funciar înscris într-o carte funciară întocmită în baza Decretului-Lege nr. 115/1938, precum şi pentru înscrierea imobilelor dobândite în temeiul legilor funciare, pentru imobilul desprins se va deschide o nouă carte funciară, potrivit prevederilor prezentei legi.”
- Art. 59: „Actele şi faptele juridice privind imobilele situate pe un teritoriu administrativ, pentru care nu s-au definitivat documentele cadastrului general, se vor înscrie în câte o carte funciară. În aceleaşi condiţii, se vor înscrie şi titlurile de proprietate emise în temeiul legilor funciare. La cererea de înscriere se va ataşa documentaţia cadastrală la care se referă înscrierea, întocmită de o persoană fizică sau juridică autorizată de Agenţia Naţională sau de oficiile teritoriale, după caz. Conţinutul documentaţiei cadastrale şi modul de întocmire al acesteia se stabilesc de către Agenţia Naţională.”
Deci, Legea nr. 7/1996 (r1) în art. 58 alin. (1) reglementează procedura efectuării înscrierilor în cazul regiunilor de carte funciară supuse dispoziţiilor Decretului-Lege nr. 115/1938 sau, după caz, de Legea nr. 242/1947, legiuitorul prevăzând că înscrisurile privitoare la imobile, cuprinse în cărţile funciare, sau, după caz, în cărţile de publicitate funciară, să continue a fi efectuate în aceste cărţi, cu respectarea şi în condiţiile acestei legi.
În alin. (3) al aceluiaşi articol este reglementată procedura înscrierii operaţiunilor ulterioare înscrierii într-o carte funciară în baza Decretului-Lege nr. 115/1938, precum şi a înscrierii imobilelor dobândite în temeiul legilor funciare.
În art. 59 este reglementată procedura înscrierii în cartea funciară a actelor şi faptelor juridice pentru imobilele situate pe un teritoriu administrativ pentru care nu s-au definitivat documentele cadastrului general, precum şi a titlurilor de proprietate emise în temeiul legilor fondului funciar.
Prin urmare, atât art. 58 alin. (3) cât şi art. 59 din Legea nr. 7/1996 (r1) reglementează procedura înscrierii în cartea funciară a imobilelor dobândite în temeiul legilor funciare în mod distinct de alte imobile înscrise în cartea funciară în baza Decretului-Lege nr. 115/1938, situaţie reţinută corect şi de prima instanţă.
De cealaltă parte, recurentul-reclamant, interpretând într-o manieră proprie dispoziţiile menţionate din Legea nr. 7/1996 (r1), apreciază în mod eronat că dispoziţiile a căror anulare o solicită contravin art. 58 alin. (1), (3) şi art. 59 din Legea nr. 7/1996 (r1).
În esenţă, acesta susţine că se impune anularea dispoziţiilor precizate în cererea de chemare în judecată cuprinse în actele administrative contestate din perspectiva faptului că acestea prevăd că pentru înscrierea imobilelor dobândite în temeiul legilor funciare este necesară deschiderea unei noi cărţi funciare, ceea ce nu este în conformitate cu prevederile Legii nr. 7/1996 (r1) precizate.
Or, aşa cum s-a reţinut, dispoziţiilor art. 58 alin. (1) şi (3), art. 59 din legea menţionată reglementează tocmai situaţia imobilelor dobândite în temeiul legilor funciare în interpretarea făcută de prima instanţă, astfel că prevederile a căror anulare se solicită nu contravin acestora, în actele contestate făcându-se doar o preluare a dispoziţiilor din lege. De altfel, şi articolelor precizate din Legea nr. 7/1996 (r1) recurentul le-a adus critici de neconstituţionalitate pentru aceleaşi considerente expuse în cuprinsul cererii de recurs, excepţia de neconstituţionalitate fiind respinsă.
În concluzie, cum ordinele nr. 663/2006 şi nr. 634/2006 au fost emise în vederea executării şi aplicării prevederilor din Legea nr. 7/1996 (r1), nu conţin prevederi sau soluţii care să contravină art. 58 alin. (1) şi (3) şi art. 59 din această lege şi cum aceste dispoziţiile legale nu sunt afectate până în prezent de niciun viciu de neconstituţionalitate, se apreciază că hotărârea recurată este legală şi temeinică.
În consecinţă, nu poate fi reţinută situaţia prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.V.I., împotriva sentinţei nr. 26/CA-P.I. din 09 februarie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3972/2010. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 3976/2010. Contencios → |
|---|
