ICCJ. Decizia nr. 3985/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3985/2010
Dosar nr. 5598/2/2009
Şedinţa publică de la 30 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Camera Deputaţilor, prin Secretarul General, obligarea acesteia să stabilească, să actualizeze şi să comunice Casei Naţionale de Pensii şi alte drepturi de Asigurări Sociale cuantumul corect al venitului brut lunar al funcţionarului public parlamentar aflat în activitate, în baza căruia se calculează cuantumul pensiei de serviciu şi obligarea pârâtei la plata diferenţelor nete de 2.442 RON reprezentând pensie de serviciu, cuvenită şi neachitată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, începând cu data de 01 octombrie 2008 venitul brut actualizat în sumă de 5.118 RON, iar cuantumul indemnizaţiei prevăzute de art. 71 alin. (1) din Legea nr. 7/2006 la data de 07 aprilie 2008, era în sumă brută de 32.951 RON.
Prin precizările depuse la dosar, pârâta Camera Deputaţilor a invocat excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi a solicitat declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în temeiul dispoziţiilor art. 154-155 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin sentinţa civilă nr. 4185 din 26 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată de pârât şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de apel a reţinut că litigiul dedus judecăţii este unul de asigurări sociale, iar competenţa materială de soluţionare a acestuia revine Tribunalului, în raport de dispoziţiile art. 154-155 din Legea nr. 19/2000 şi art. 2 pct. 4 C. proc. civ.
Prin încheierea pronunţată în Camera de Consiliu la data de 03 februarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei civile nr. 4185 din 26 noiembrie 2009, formulată din oficiu, în sensul că menţionează „în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale”, iar nu „în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal”, cum din eroare s-a consemnat.
Ulterior, prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti la data de 03 decembrie 2009, reclamantul A.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Camera Deputaţilor, prin Secretariatul General, completarea sentinţei civile nr. 4185 din 26 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în sensul pronunţării instanţei asupra excepţiei de nelegalitate invocată în temeiul dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că instanţa a omis să se pronunţe cu privire la excepţia de nelegalitate a „Convenţiei şi Actului adiţional” privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prevăzută de Legea nr. 7/2006 privind Statutul funcţionarului public parlamentar, înregistrate la Cabinetul Secretarului General al Camerei Deputaţilor sub nr. 51/77 din 10 ianuarie 2007 şi nr. 51/5607 din 28 decembrie 2007, precum şi a următoarelor acte: adeverinţa din 26 septembrie 2007, Ordinul Secretarului General nr. 257 din 28 februarie 2008, adeverinţele din 03 martie 2008, din 24 iunie 2008, din 14 noiembrie 2008, deciziile nr. 230847 din 14 noiembrie 2007, nr. 230847 din 17 aprilie 2008, nr. 230847 din 28 august 2008 şi nr. 230847 din 15 ianuarie 2009.
Pârâta Camera Deputaţilor a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea cererii de completare a hotărârii, arătând că, la termenul de judecată din data de 26 noiembrie 2009, instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect actualizare pensie de serviciu, în favoarea Tribunalului Bucureşti - ca primă instanţă în soluţionarea litigiilor de asigurări sociale, astfel încât nu mai putea analiza nicio problemă ce fusese dedusă judecăţii.
Prin sentinţa civilă nr. 197 din 14 ianuarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de completare a hotărârii formulată de reclamantul A.D. ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin dispoziţiile art. 2812 alin. (1) C. proc. civ. a fost reglementată posibilitatea completării hotărârii judecătoreşti, în privinţa omisiunii de a soluţiona un capăt de cerere, indiferent de natura lui.
A mai reţinut Curtea de apel că în speţa dedusă judecăţii, prevederile art. 2812 alin. (1) C. proc. civ. nu sunt incidente, întrucât prin sentinţa civilă nr. 4185 din 26 noiembrie 2008, instanţa a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinând că litigiul este unul de asigurări sociale, iar nu de contencios administrativ.
A apreciat prima instanţă că, prin hotărârea de declinare a competenţei, instanţa s-a dezînvestit de soluţionarea cauzei având ca obiect actualizare pensie de serviciu, astfel că, nepronunţându-se pe fondul cauzei nu se poate susţine că a omis să examineze un capăt de cerere principal sau accesoriu.
S-a mai reţinut că Dosarul nr. 4186/2009, în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 4185 din 26 noiembrie 2009 s-a format în urma disjungerii capătului de cerere având ca obiect actualizare pensie de serviciu, măsură dispusă de instanţă prin încheierea din data de 18 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 2090/2/2009 şi, prin urmare, excepţia de nelegalitate nu a format obiectul Dosarului nr. 5498/2/2009 în care s-a pronunţat hotărârea cărei completare se solicită.
Împotriva acestor sentinţe, a declarat recurs reclamantul A.D.
În motivarea recursului formulat împotriva sentinţei civile nr. 4185/2009 au fost invocate în mod generic dispoziţiile art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ., susţinând în esenţă, următoarele critici:
- soluţia dată prin care a fost admisă excepţia necompetenţei materiale privind refuzul neacordării drepturilor reprezentând pensia de serviciu şi a fost declinată competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, este nelegală şi netemeinică;
- admiterea excepţiei de necompetenţă materială şi declinarea soluţionării cauzei vor întârzia judecarea faptelor;
- judecătorul de la instanţa de fond nu a dat dovadă de rol activ în aflarea adevărului.
În motivarea recursului formulat împotriva sentinţei civile nr. 197/2010 au fost invocate în mod generic dispoziţiile art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ. şi s-a susţinut, în esenţă, că soluţia de respingere a cererii de completare a sentinţei civile nr. 4185/2009 este nelegală şi netemeinică.
Camera Deputaţilor a depus concluzii scrise şi a susţinut, în esenţă, că soluţiile instanţei de fond sunt legale şi temeinice.
Recursurile sunt nefondate.
1. În ceea ce priveşte recursul împotriva sentinţei civile nr. 4185/2009;
În cauza în care a fost pronunţată această sentinţă, recurentul-reclamant a cerut obligarea autorităţii publice să stabilească, să actualizeze şi să comunice Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale, cuantumul corect al venitului brut lunar al funcţionarului public parlamentar aflat în activitate, în baza căruia se calculează cuantumul pensiei de serviciu şi obligarea autorităţii pârâte la plata diferenţelor nete de 2.442 RON reprezentând pensie de serviciu, cuvenită şi neachitată.
Astfel fiind, instanţa de fond a calificat în mod legal că litigiul dedus judecăţii are natura juridică a unui litigiu de asigurări sociale.
Cum Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, republicată, nu conţine dispoziţii procedurale privind soluţionarea litigiilor referitoare la pensia de serviciu, art. 97 prevăzând în mod expres că această lege se completează cu Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de asigurări şi alte drepturi de asigurări sociale, instanţa de fond a stabilit în mod legal competenţa materială în conformitate cu dispoziţiile art. 154-155 din Legea nr. 19/200 şi art. 2 pct. 4 C. proc. civ.
2. În ceea ce priveşte recursul împotriva sentinţei civile nr. 197/2010;
Într-adevăr, potrivit art. 2812 alin. (1) C. proc. civ. „dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri (…)”.
Dar, în cauză, instanţa de fond nu a omis să se pronunţe, ci, constatând că este necompetentă din punct de vedere material, şi-a declinat competenţa, soluţionând cauza pe excepţia de necompetenţă, potrivit art. 137 C. proc. civ., lăsând capetele acţiunii şi celelalte excepţii spre a fi soluţionate de instanţa competentă.
Astfel fiind, Curtea de apel a reţinut în mod temeinic şi legal că dispoziţiile art. 2811 alin. (1) C. proc. civ. nu sunt aplicabile.
În concluzie, având în vedere considerentele de mai sus, cele două recursuri vor fi respinse ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de A.D. împotriva sentinţei civile nr. 4185 din 26 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, precum şi a sentinţei civile nr. 197 din 14 ianuarie 2010 a aceleiaşi instanţe, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3978/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3990/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
