ICCJ. Decizia nr. 3983/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3983/2010
Dosar nr. 4138/1/200.
Şedinţa publică din 30 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin memorii adresate Consiliului Superior al Magistraturii, 38 de procurori de la unităţi de parchet din raza teritorială a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, au solicitat recunoaşterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Printre aceştia s-a numărat şi D.S.I., prim-procuror adjunct la Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara.
In esenţă, memoriile au fost motivate prin faptul că, prin decizii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au fost admise recursurile declarate împotriva hotărârilor C.S.M. de respingere a cererilor de recunoaştere a gradului profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie procurorilor care au funcţionat la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi la Direcţia Naţională Anticorupţie, creându-se o stare de inechitate şi de discriminare, în raport cu ceilalţi procurori şi judecători, care dobândesc gradul profesional în condiţiile Legii nr. 303/2004.
Prin Hotărârea nr. 531 din 19 martie 2009, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins toate cele 38 de cereri formulate.
Motivându-şi hotărârea, Plenul C.S.M. a reţinut că, în mod constant, această autoritate a considerat că recunoaşterea gradului profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru procurorii care au funcţionat la D.I.I.C.O.T. şi D.N.A., fără a susţine examenele de promovare în condiţiile prevederilor art. 43-47 din Legea nr. 303/2004, este nelegală.
S-a concluzionat că, din interpretarea logică şi teleologică a dispoziţiilor legale menţionate, singura modalitate de promovare a magistraţilor o constituie susţinerea şi promovarea, în condiţiile legii, a concursului de promovare în funcţii de execuţie.
Plenul C.S.M. a mai reţinut că singurele excepţii de la regula promovării prin concurs sunt cele prevăzute la art. 65 alin. (6) şi art. 83 alin. (3) din Legea nr. 303/2004. De asemenea, a fost evocată şi Recomandarea (94) 12 din 13 octombrie 1994 a Comitetului de Miniştri către Statele membre privind independenţa, eficienţa şi rolul judecătorilor, în care se precizează că toate deciziile care privesc carierea profesională a judecătorilor trebuie bazate pe criterii obiective.
Împotriva hotărârii C.S.M. a declarat recurs procurorul D.S.I. Recurenta consideră că hotărârea atacată se fondează pe un argument singular, explicit enunţat în legile referitoare la statutul şi cariera magistraţilor, omiţând analizarea şi a temeiurilor care legitimează cererea formulată.
Astfel, recurenta arată că hotărârea atacată nu analizează şi cealaltă cale de promovare instituită prin legile de organizare şi funcţionare ale structurilor specializate ale Ministerului Public - D.I.I.C.O.T. şi D.N.A. - şi anume promovarea directă, prin numire, realizată pe baza unui interviu, fără susţinere de examene şi concursuri.
Menţionează că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat mai multe decizii, prin care s-a recunoscut că promovarea se poate realiza şi prin numire.
Apreciază că solicitarea pe care a formulat-o , de recunoaştere a gradului profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este justificată, deoarece:
- numirea prin interviu se face în considerarea dobândirii unui rang profesional diferit de cel deţinut şi a exercitării în viitor a unei activităţi profesionale diferite.
- examenul profesional susţinut sub forma interviului presupune îndeplinirea unor condiţii de vechime în profesie (6 ani), precum şi a celor de bună moralitate şi pregătire profesională ; a îndeplinit acte procesuale de competenţa D.I.I.C.O.T., în cadrul unei activităţi identice cu cea desfăşurată în faza urmăririi penale;
- împrejurarea că nu a susţinut proba interviului nu poate constitui un impediment în recunoaşterea gradului profesional. Recurenta mai arată că salarizarea actuală a procurorilor din cadrul D.I.I.C.O.T. şi D.N.A. are un caracter discriminatoriu, neexistând diferenţe de volum, intensitate sau calitate a muncii prestate de aceştia , în comparaţie cu ceilalţi procurori.
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, prin care
solicită respingerea recursului, pe următoarele considerente.
- recurenta, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara nu a fost numită sau promovată anterior în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau în structurile D.N.A. sau D.I.I.C.O.T.
De asemenea nu a susţinut examen sau concurs de promovare în funcţii de execuţie pentru a obţine gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;potrivit art. 43-47 din Legea nr. 303/2004, promovarea procurorilor se face numai prin examen sau concurs, cu respectarea celorlalte condiţii prevăzute de lege.
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport cu susţinerile recurentei, materialul probator administrat şi dispoziţiile legale incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins .pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Recurenta îndeplineşte funcţia de prim procuror adjunct la Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, nefiind numită în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori în structurile specializate ale Direcţiei Naţionale Anticorupţie ori ale Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Crimă Organizată şi Terorism.
Consiliul Superior al Magistraturii a definit, în cuprinsul Hotărârii nr. 878/2007, noţiunea de grad profesional ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcţiona la un anumit nivel în ierarhia parchetelor , drept care poate fi câştigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispoziţiilor legale care reglementează cariera magistraţilor„.
Nefiind numită la una din structurile specializate ale Ministerului Public, recurenta nu poate invoca identitatea de tratament cu procurii numiţi la aceste structuri şi cărora, prin hotărâri judecătoreşti, li s-a recunoscut gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Totodată, se reţine că procurorul în cauză nu a parcurs niciuna din modalităţile enunţate în Hotărârea nr. 878/2007 a C.S.M. pentru dobândirea gradului profesional superior.
Negăsindu-se într-o situaţie identică cu procurorii din D.N.A. sau D.I.I.C.O.T., numiţi în funcţii printr-o procedură specială, prevăzută de lege, recurenta nu este îndreptăţită să invoce discriminarea faţă de aceştia.
Principiul egalităţii sau nediscriminării presupune ca persoanele care se găsesc într-o situaţie identică au dreptul la un tratament identic, astfel că în speţa dedusă judecăţii nu se poate reţine o discriminare a recurentei în raport cu procurorii din structurile specializate menţionate.
Prin urmare, se constată că instanţa fondului a pronunţat o soluţie legală şi temeinică, recursul declarat urmând a fi respins în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.S.I. împotriva Hotărârii nr. 531 din 19 martie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 398/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 40/2010. Contencios → |
|---|
