ICCJ. Decizia nr. 3997/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3997/2010
Dosar nr. 3167/2/2010
Şedinţa publică de la 30 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 09 aprilie 2010, reclamanta SC E.F.P. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, suspendarea executării actelor administrative, respectiv proces-verbal de constatare încheiat la 17 august 2009, adresa din 20 august 2009 prin care se solicită restituirea fondurilor comunitare şi decizia de soluţionare a contestaţiei din 10 noiembrie 2009 emisă de pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, prin Comisia de soluţionare a contestaţiei.
În motivarea cererii de suspendare s-a susţinut că urgenţa soluţionării cererii este justificată de faptul că urmează a se porni executarea silită împotriva reclamantei de către A.F.P. Comunală Focşani 1 pentru suma de 4.363.960 RON, solicitând suspendarea executării actelor administrative menţionate până la soluţionarea în fond a acţiunii în anulare a acestora ce face obiectul Dosarului nr. 478/2/2010 al acestei instanţe.
S-a arătat că cererea întruneşte condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existenţa cazului bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
Prin decizia nr. 235796 din 10 noiembrie 2009, în mod nelegal contestaţia a fost respinsă motiv pentru care a fost atacată prin introducerea unei acţiuni în anulare potrivit art. 8 şi urm. din Legea nr. 554/2004.
În privinţa cazului bine justificat, reclamanta a considerat că justifică un interes legitim pentru a solicita suspendarea executării, deoarece prin procesul-verbal de constatare emis de pârâtă i s-a pus în vedere să restituie întreaga finanţare primită fără însă a i se comunica toată documentaţia care a stat la baza emiterii unei astfel de decizii şi fără a se constata existenţa unei fraude.
Prin sentinţa civilă nr. 2344 din 17 mai 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta SC E.F.P. SRL a executării procesului-verbal de constatare din 19 august 2009, a notificării de debit din 20 august 2009 şi a deciziei nr. 23579 din 10 noiembrie 2009 emise de pârâta Agenţia de Dezvoltare Rurală şi Pescuit.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (1) raportat la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente şi prin cerere separată adresată instanţei competente pentru anularea actului atacat.
Conform dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din acelaşi act normativ, cazurile bine justificate sunt reprezentate de împrejurările legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Examinând aparenţa de legalitate a procesului-verbal de constatare din 19 august 2009, a deciziei de soluţionare a contestaţiei din 10 noiembrie 2009 şi a notificării de debit din 20 august 2009 emise de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, prima instanţă a constatat că nu există motive temeinice de natură să afecteze prezumţia de legalitate a actului administrativ în considerarea următoarelor aspecte:
- conform prevederilor contractului de finanţare încheiat între părţi prin neregularitate în accepţiunea contractului se înţelege orice încălcare a prevederilor contractului şi a acordului de finanţare ratificat prin Legea nr. 316/2001;
- reclamanta nu a respectat obligaţiile pe care şi le-a asumat prin semnarea acestui contract, nereguli semnalate atât de Departamentul de Luptă Antifraudă, cât şi de Oficiul European de Luptă Contra Fraudei, instituţii care au recomandat rezilierea contractului de finanţare şi recuperarea fondurilor comunitare acordate în cadrul acestui contract, aşa cum rezultă din nota de informare, cât şi de D.N.A. - Serviciul Teritorial Galaţi care a făcut cunoscut că efectuează acte de urmărire penală faţă de reprezentantul legal al SC E.F.P. SRL pentru infracţiuni prevăzute în Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.
A concluzionat Curtea de Apel Bucureşti că indiciile de nelegalitate invocate de reclamantă nu înlătură aparenţa de legalitate a actelor administrative contestate şi nu fac dovada îndeplinirii condiţiei cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte condiţia prevenirii unei pagube iminente, prima instanţă a reţinut că obligaţia de plată stabilită în sarcina reclamantei în cuantum de 4.180.037,99 RON raportate la cifra de afaceri înregistrată de societate în această perioadă, cât şi caracterul de tip executoriu al acestor acte administrative, ar fi îndeplinită însă măsura suspendării executării nu poate fi dispusă deoarece este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv şi existenţa unui caz bine justificat, ce nu este îndeplinită în cauză.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC E.F.P. SRL, care a invocat ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică.
Astfel, susţine recurenta, instanţa de fond nu a analizat niciunul dintre motivele de nelegalitate invocate în cererea de suspendare şi că a ajuns în mod nejustificat la concluzia inexistenţei unui caz bine justificat.
Recurenta argumentează că obligaţiile bugetare au fost stabilite fără un temei legal cert, iar Criteriul EG11 a fost aplicat pe baza unei interpretări, care nu are o bază logică şi nici temei economico-financiar.
Astfel, criteriul de eligibilitate „EG11 Aveţi pierderi financiare, datorii fiscale sau sociale”, trebuie să se refere la perioada anterioară depunerii dosarului pentru finanţare, iar nu şi la perioada următoare, caz în care ar fi trebuit să existe un criteriu suplimentar „EG12 Vă asumaţi responsabilitatea de a menţine acest răspuns pe toată durata proiectului, precum şi în anii ulteriori de supraveghere, sub sancţiunea restituirii integrale a finanţării?”.
Autoritatea publică intimată a formulat întâmpinare prin care a combătut criticile recursului, susţinând, în esenţă, că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică.
Recursul este fondat.
Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea actului administrativ (…)”.
Noţiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din aceeaşi lege ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Instanţa de recurs reţine, din textul legal de mai sus, că este vorba de împrejurări vădite care pot fi observate de instanţa de contencios administrativ fără cercetarea fondului cauzei, cum ar fi încălcarea flagrantă a procedurii de emitere/adoptare a actului administrativ, încălcarea regulilor de competenţă, lipsa evidentă a unui temei legal etc.
Or, în cauză, împrejurarea invocată de societatea comercială recurentă constă din propriile sale susţineri cu privire la interpretarea conţinutului criteriului de eligibilitate „EG11 Aveţi pierderi financiare, datorii fiscale sau sociale” şi aplicarea în timp a acestui criteriu, ceea ce reprezintă un aspect care nu poate fi cercetat decât cu ocazia soluţionării fondului cauzei.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond nu a analizat motivele de nelegalitate invocate în cererea de suspendare, dar instanţa de fond nici nu avea temei să facă o astfel de analiză, ea fiind obligată să verifice susţinerile făcute fără a se antepronunţa cu privire la legalitatea actului administrativ, prezumat a fi legal până la pronunţarea unei hotărâri definitive şi irevocabile contrare.
Astfel fiind, în mod judicios a reţinut instanţa de fond că cererea de suspendare nu se întemeiază pe un caz bine justificat, astfel că cerinţele art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite.
În concluzie, recursul formulat este neîntemeiat, soluţia instanţei de fond fiind legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC E.F.P. SRL împotriva sentinţei civile nr. 2344 din 17 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3996/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3998/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
